POVESTEA VORBEI, NR 1, 2006
(Interviu realizat de Petre Cichirdan cu scriitorul Constantin Zărnescu)
« Prolog
Domnul Anania a venit din America, pleacă iarăşi în America. Am stat odată cu el de vorbă şi mi-a spus: – De unde eşti? – Sunt din Şirineasa! – Cunosc, zice, eu sunt de peste deal, veneam să mă scald la voi în Luncavăţ, că la mine sunt nişte bălţi prin care se scaldă gâştele… M-a întrebat: – Ce scrii? – Normal, zic, am început să scriu poezie… – Toată lumea scrie acum poezie, spune Anania… – Eu încerc să scot un roman, i-am răspuns! Anania: – Înseamnă că eşti foarte matur de acum… Romanul se scrie greu! – Da, i-am răspuns, dar o să scriu toată viaţa la el, şi n-o să-l mai termin…” (C. Poenaru într-o discuţie cu Bartolomeu Anania)
*
Constantin Zărnescu: – Domnule, George Călinescu a avut geniu când a spus că criticul literar se formează greu, prin multele lucrări pe care nu le-a putut face. E drept, cu Valeriu Anania, ardelenii au mai tăcut! L-au scos colonel… A fost trimis să dea în Trifa (n.n, Valerian Trifa – USA )
Biserica ortodoxă, din America, condusă de un legionar al timpului, nu convenea PCR-ului şi se ajunsese aşa de rău, că oameni importanţi, ce ţineau de partid şi lucrau în America, îşi protejau copiii la Biserica Rusă…
Petre Cichirdan: – Cum l-ai cunoscut pe Valeriu Anania?
C. Z. – Pe Anania l-am cunoscut în 1981. La alegerile de la Uniunea Scriitorilor. Greu a ieşit D. R. Popescu. S-a făcut balotaj! Titus Popovici a avut suficiente voturi, eu eram cu Sântimbreanu. Macovescu – un om fără cusur. Era îmbrăcat la costum de tergal, cu barbişon. Zic, domnule Anania, sunt şi eu din Lădeşti, din Lăpuşata! … – Au, zice, băi, zice… Eu mergeam cu căruţa la târg, la Roeşti…
P. C. – Întâmplător sau nu, avem pe masă cartea scrisă de Constantin Deaconu, din Govora, Studii literare…
C. Z. – Am citit-o. Deaconu era un om serios, un intelectual care venea dinspre liceu. Aşa cum venea Vasile Bărcilă. Toată viaţa, la Brăila, a scris, excepţional, despre Blaga. Deaconu avea o sobrietate didactică, repet, era foarte serios. Ca şi cum ar fi fost un om de munte! Un om dintre aceştia… A fost şcolit cu G. Călinescu, cu Eugen Simion…
P. C. – Cititorii s-ar bucura dacă ai încerca o definiţie a postmodernismului, chiar aşa cum a dorit C. Deaconu să-l dezvăluie prin prisma scrierilor lui Mircea Cărtărescu care, iată, îmi pare bine reprezentat în această carte. În ea, criticul govorean, mai ia în vizorul său autoritar lucrări, cărţi semnate de V. Anania şi de tine. Şi mai este ceva, astăzi, şi cine vrea şi cine nu vrea aruncă, pe piaţa criticii literar-artistice, această obligatorie prezenţă a postmodernismului…
C. Z. – Foarte interesant! Aş dori întâi să spun că unii intelectuali, precum Mihai Sporiş, care citesc variat, care pătrund uşor în multele dimensiuni ale spiritului, li s-a părut că C. Deaconu este cel mai bun critic din generaţia bătrână din zonă şi chiar din afara judeţului nostru.
Cu studii la Bucureşti, şcoala filologică din Bucureşti, atunci când se referă la V. Anania, ca eseist, Deaconu vorbeşte mai mult despre problema religioasă, vorbeşte mai mult de piesa de teatru “Mioriţa”, interferenţa dintre lumea păgână, zamolxiană, dar şi despre cea creştină care, foarte frumos, se închide şi interferă, la Anania (lăudat la acea vreme de Tudor Arghezi pentru problematica aceastei interferenţe), civilizaţia autohtonă cu cea creştină.
La mine vorbeşte despre legătura mea cu miturile culte… Regina Iocasta, Oedip rege… din antichitate şi până la suferinţa mea… »
***
O VIZITĂ SCURTĂ LA VALERIU ANANIA, LA CLUJ NAPOCA (24 martie 2009)
În amiaza zilei de 24 03 2009 orele 13:30 un grup de oameni de cultură vâlceni au fost primiți la Mitropolia Clujului, în cabinetul de lucru al ÎPS Bartolomeu Anania, mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului; grup sosiit în orașul de pe malurile Someșului ca să-l serbeze, la împlinirea varstei de 60 de ani pe scriitorul clujean de origine vâlceană Constantin Zărnescu.
Înaltul ierarh clujean, și el vâlcean, Valeriu Anania, născut în 18 martie 1921 în comuna Glăvile, Vâlcea i-a primit cu multă bucurie pe mesagerii vâlceni, și îl vedem cu doi ani înainte de înălțarea-i la cer, 31 ianuarie 2011, cu verva-i cunoscută discutând cu conaționalii săi. Îi revedem cunoscuta-i voluptate, dorință de viață, duhul și fiorul de a revedea oameni dragi. Redăm un fragment din acest film efectuat de redacția ziarului nostru , Cultura vâlceană, aflat în 2009 în al treilea an de existență în viața culturală vâlceană și nu numai…(Vezi pe Video Arhiva www.culturaarsmundi.ro secvențele video „Bartolomeu Valeriu Anania – 100”)
*
Bartolomeu ANANIA: … – M-am îmbolnăvit de pneumonie, m-au luat cu salvarea, am trecut pe lângă moarte. Atâta era partea vătămată (arată cu degetele: 2 cm) De câte ori am prilejul îi mulțumesc șefei clinicii și a Universității…ziua și noaptea am fost sub supraveghere în această clinică! (Ioan St Lazăr: -Vreau să vă spun, trebuie să aveți grijă, există un virus foarte puternic care poate fi contactat și prin apa de băut și spălat!) – Am fost avertizat că un virus poate intra și prin aerotermă. (I St Lazăr: – Ați pus în loc de geam, termopane?…Stați cu geamul deschis? Cei cu termopane, care au problemă cu inima, se sufocă! – -Am adăugat noi în gând: în anul 1998, într-un apartament din Râmnicu Vâlcea, din nord, cu termopane la uși și frestre nu s-a aprins chibritul să-mi aprind o țigară n.red) – Da am termopane și eu, dar ferestrele nu le deschid că dau în stradă și este un zgomot foarte mare. Nu, dimineața le deschid, când aerisesc, iar ușa o deschid mereu că se circulă pe la mine, și ea dă în hol…(Ioan Barbu: – Mie îmi place foarte mult interiorul Dumneavoastră) … – Așa zicea și Eugenia Vodă când a venit pe la mine și mi-a luat un interviu. Televiziunea vrea să soată câteva DVD-uri cu mine aici la sediu…(I St Lazăr: – Noi vă felicităm pentru carte!) – Da, da, au scos-o la 2500 exemplare și acum vor să o scoată la 10 000…
NOTA: La întâlnire au fost prezenți în jurul înaltului Ierarh: Ioan Barbu (cu soția), Ioan St Lazăr, Nicolae State Burluși cu soția) și subsemnatul pe post de fotograf.
*
BARTOLOMEU VALERIU ANANIA – 100
„BARTOLOMEU ANANIA SLUJIND POPORULUI ȘI NEAMULUI”
SIMPOZION LA ARHIEPISCOPIA RÂMNICULUI
(04 Noiembrie 2018)
Suntem în anul 2021, luna martie, și în arhiva proprie a Direcției de presă „Intol Press” am descoperit acest material înregistrat video pe care ne-am gândit să-l facem public la aceste manifesrtări organizate cu ocazia sărbătoririi a o sută de ani de la nașterea Mitropolitului Bartolomeu Anania, Înaltul Ierarh de la Cluj Napoca, vâlcean de origine, născut în comuna Glăvile în 1921. Destul de greu de dat timpul înapoi mai ales acum, de doi ani, când se produce acest atentat la libertățile cetățeanului, provocat de așa zisa „Pandemie de Covid 19”. Iată, în urmă cu trei ani în eleganta sală de la Arhiepiscopia Râmnicului, „Episcopul Iosif”, puteam să ne întâlnim și să-l aniversăm pe unul dintre marii ierarhi ai acestei țări, atunci, în 2018 Valeriu Anania ar fi împlinit 98 de ani. Dar să urmărim filmul:
Ioan St Lazăr: – …Am cinstea și onoarea să conduc acest simpozion, „Bartolomeu Anania slujind poporului și neamului” pe care îl declar deschis. Mulțumesc pentru prezență atât invitaților, cât și tuturor dumneavoastră care sunteți în sală și care sunteți admiratori ai Înaltului Părinte care ne-a părăsit, s-a ridicat la cer, în 2011. Vă rog să-mi permiteți să vă prezint invitații care se află în jurul meu și voi începe cu doamnele: în capul mesei, în stânga mea se află doamna Natalia Bogdan care este și soția părintelui Ioan Bogdan pe care îl iubim foarte mult. Lângă doamna Natalia se află doamna prof. Mihaela Albu, din Craiova, mulți ani profesor în SUA și Canada și care a luat legătura cu mulți oameni care l-au cunoscut pe Valeriu Anania. Doamna profesoară ne va vorbi astăzi despre George Alexie. În partea mea dreaptă se află domnișoara Alexandra Lemnea, redactor la Editura Casa Cărții de știință din Cluj, care a editat cărțile regretatului Alexandru Sasu despre Înaltul Bartolomeu…și al cărui director de editură, MirceaTrifu, este prezent în această sală, acum, cu noi; îi mulțumim pentru tot ce face pentru Înaltul și pentru Casa Cărții din Cluj. Este rândul bărbaților, începem din dreapta, Arhim. Andrei Coroianu de la Catedrala Episcopală din Deva, foarte apropiat de Înaltul Bartolomeu Anania și care a scris cartea „Șapte binecuvântări lăsate de BartolomeuAnania”; în stâmga mea este domnul Jan Nicolae, conf. univ. dr. La Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. Aici, lângă mine se află Părintele Consilier Nicolae Moga, de la Arhiepiscopia Râmnicului pe care am să-l rog să prezinte Cuvântul de Întâmpinare al ÎPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.
*
Nicolae Moga: – Distins auditoriu, „Mitropolitul Bartolomeu Anania apărător al unității de credință și de neam al românilor”. În contextul acestui an omagial al Unității de Credință și de Neam, an comemorativ al făuritorilor de neam, martiri care au realizat Unirea din 1918 este firesc să ne aplecăm mai mult asupra personalităților care au contribuit la păstrarea unității de credință și neam, dintre care se distinge chipul de ierarh misionar și păstor care și-a pus viața în joc pentru oile sale, al vrednicului de pomenire Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, Bartolomeu Anania.
Viața sa, fără nici o exagerare, este un model al ideii pentru fiecare dintre noi, la o scară de iubire spre Împărăția lui Dumnezeu, o chemare, ca și noi, cei de azi, să propovăduim fără nici un preget pe Hristos al nostru, pentru că a avut o credință în Dumnezeu impresionantă, o cultură imensă, o putere de a sluji neamul și Biserica, chiar cu prețul jertfirii sale. A luptat întreaga viață pentru adevăr și libertate. S-a purtat admirabil în închisorile comuniste, o experiență care l-a îmbogățit duhovnicește și intelectual. Așa cum mărturiseaTeodor Baconschi, citez: „Părintele Anania este prin excelență un om liber, un om care a refuzat să-și strice înzestrările pe seama modelelor ideologice a imperativelor previzibile sau a publicațiilor circumstanțiale. Or fi fiind toate acestea semnele unui parcurs contradictoriu? Nicidecum. Descifrez în ele vocația unei coerențe paradoxale careface din demnitate o supremă valoare și cultivă neatârnarea cu un superlativ al smereniei.” Am încheiat citatul.
Drumul pe care a mers Bartolomeu Anania pare a fi aidoma unui drum pe care el însuși îl relatează în memoriile sale, urcând către Schitul Iezer: „Seninul s-a arătat așa cum venise și negura. Vântul încă mai stăruia, dar la lumină nu mai avea asprime. Nu mai aveam mult până la culme și doar după ce am atins-o m-am gândit la rușinea ce m-ar fi cuprins, dacă m-aș fi întors la ciobani.”
Niciodată nu a dat înapoi de la ceea ce începuse. Nu a știut ce este compromisul, nici ca arhiereu, nici ca intelectual. Felicităm organizatorii și conferențiarii participanți la această ediție a Memorialului Bartolomeu Valeriu Anania, mulțumindu-le pentru lucrarea lor, de a-l păstra viu în memoria noastră.
*
Ioan St Lazăr: – Mulțumim Arhiepiscopului ÎPS Varsanufie pentru acest cuvânt atotcuprinzător referitor la personalitatea extrem de complicată, uneori contradictorie, dar plină de adevărată credință. Îl vom asculta acum pe părintele Coroianu participant încă de la prima ediție a Memorialului, când ne-a vorbit de cartea sa în curs de apariție, „Șapte binecuvântări lăsate de Bartolomeu Anania”, atunci ne-a prezentat-o pe scurt, acum, iată, o are tipărită, o carte mică, dar bogată în sensuri! Chiar aseară, dânsul s-a întors de la Muntele Athos, și, iată, a venit la noi ca să ne cinstească și să îl cinstească pe Bartolomeu Anania, evocându-l! Avem rugămintea ca oaspeții noștri să nu depășească 15 minute în prelegerile lor…
*
Andrei Coroianu: – Iubiți și cinstiți părinți nu am venit să prezint cartea, dar țin să vă spun că am reușit să depășesc niște greutăți tipografice și să o scot la timp, astfel ca Aurel Sasu să poate să mi-o prezinte, știind că recent, Aurel Sasu a plecat și el pe urmele lui Bartolomeu Anania. Da, Aurel Sasu mi-a relevat sensul conținutului, stilul poetic al textului, care mi-a fost încredințat chiar de Bartolomeu Anania să îl scriu. …Eu însă altceva vreu să vă prezint, un articol din care să rezulte, ca un recviem, înaltele cuvinte rostite de Bartolomeu Anania: „Din rostirile Mitropolitului Bartolomeu”…Înaltul Bartolomeu a fost un om al cuvântului. Un om al cuvintelor. Un om al Credinței. Iată, acum, în societatea noastră nu se mai vorbește de Credință. Se vorbește în schimb, foarte mult, despre Iubire…Numai că dacă această Iubire nu își are rădăcinile adânc înfipte în adevărata Iubire a lui Isaac, Iacov și Moise, atunci, nu am făcut nimic, atunci această iubire nu mai are rădăcinile în adevărata Credință!Anania vorbea precum profeții, uneori, parcă îl auzeai pe Dumnezeu!Avea această convingere întotdeauna lipsită de îndoială, uneori părea că îl ceartă pe Dumnezeu!…în predicile sale. Precum Iacov, care se luptase cu Domnul! Chiar așa, spunea uneori: – Ce faci Doamne, scoală-Te, de ce dormi? Mergi cu noi la luptă!… cum Domnul mergea înaintea oastei lui Moise spre cetățile Canaanului. Vorbea cu Domnul la modul direct. Alteori glumea cu Dumnezeu…Este memorabilia intervenția sa de 7 minute de la Cluj, în anul 1998, când a rezolvat problemele clericilor adunați în capitalaTransilvaniei! Peste 3500 de clerici… Pe lângă Crezul de la Niceea fiecare avem în noi un Crez personal.„Cred în omenia lui Dumnezeu” spunea Bartolomeu Anania, și „Cred în vigoarea și trăinicia neamului meu! În menirea sa în Istorie, și în Fericirea finală a omenirii”…Opera sa se înscrie de-alungul a 7 decenii…
*
Ioan St Lazăr: – A fost un moment de duhovnicie pentru care îi mulțumim părintelui Andrei Coroianu, care a folosit un cuvânt foarte important, „Împărtășirea”!…încercăm și noi să fim vrednici și să ne împărtășim din cuvintele Înaltului Bartolomeu ca să ne fortificăm, să ne transformăm, să fim din ce în ce mai aproape în sufletul nostru de cele sfiinte și pentru că împărtășirea ține de trăierea euharistică, părintele Jan Nicolae, unul dintre cei mai importanți teologi români de astăzi, insistă asupra trăirii și iubirii euharistice. Părintele
s-a preocupat în multe ipostaze cu multiple subiecte de cercetare ale acestei trăiri euharistice personale. Adică acel mod de împărtășire din trupul și sângele Domnului, când totul se transformă în Liturghie. Înainte să vă prezentați lucrarea dați-mi voie să îmi cer iertare că rătăcind hartia cu titlul lucrării dumneavoastră: „Părintele Bartolomeu omul sintezei între Cult și Cultură” eu am scris: „Părintele Bartolomeu promotor al relației dintre Cult și Cultură”, care-i cu totul altceva decât sensul dat de dumneavoastră.
*
Jan Nicolae: – Domnul profesor Lazăr mi-a aruncat mingea la fileu…în anii optzeci când eram student la „Chimie Alimentară”, la Galați și în fiecare zi intram la Anticariat și cumpăram reviste literare vechi din care m-am cultivat și am învățat. Atunci am aflat câte ceva și despre Bartolomeu Anania. Dar abia în în 1989, în zilele revoluției, de la care mă întorceam învingător, în Gara de Nord, am descoperit ziarul „România Liberă” unde era tipărit articolul „Dumnezeu colindător” semnat de Anania…Apoi ca să mă întorc la tema Împărtășaniei, imediat după ce a apărut cartea „Cerurile Oltului” , care m-a impresionat extraordinar, entuziasmat, am rămas cu cea imagine cu Iisus hristos, prezentă și la Hurezi, la Schitul Sfinților Apostoli unde vedeți pe altar oimagine inedită, Hristos șezând și storcând un strugure în potirul de împărtășanie, strugure, al șaptelea dintr-o mlădiță de viță de vie care pornește, are rădăcina, din coapsa Mântuitorului îi trece peste aura și poposește în mâinile Sale! Acesta este vinul Euharisiei…După Chimia Alimentară am urmat Facultaea de Teologie de la Sibiu. În primele zile la Sibiu, într-o vitrină a Fondului Plastic, văd o icoană pe sticlă asemănătoare celei de la Hurezi dar care se regăsea și în Cerurile Oltului…Atunci am făcut legătua și mi-am dat seama că trebuie să existe un text care să justifice imaginea icoanei…Am cercetat multă vreme să-mi explic textul. După vreo 15 ani de studiu am constatat că imaginea nu este ortodoxă, este de proveniență latină, apărând la noi pe filieră ucrainiană, în Țara Românească, în cel mai deosebit manuscris medieval românesc „Slujebnicul lui Ștefan mitropolitul Ungrovlahiei” unde există prima miniatură făcută de niște tipografi ucrainieni și am rămas uimit să văd în 1752 că scrie: „Adună pe robii săi cu mare predicare la potir.” În realitate este vorba de un pasaj din cartea înțelepciunii…și este foarte interesant că noi suntem un popor viticol, existând teologi care vorbesc de o patrie euharistică românească…Întradevăr, Damaschin, episcop de Buzău, apoi la Râmnic a descoperit pagina: Hristos – vița cea adevărată. O imagine brâncovenească care în sec al XIX lea ajunge și în Transilvania în iconografia pe sticlă des întâlnită la mânăstirea Nicula, ajungând să fie cea mai iubită imagine din iconografia românească…prezentă chiar și în colindele românești, această imagine a grâului, pâinii și vinului în jertfa lui Hristos…„De unde sânge curge/ Viță de vie crește/ Strugurii se coce/ Maica Sfântă-I culege/ Vin roșu din el face/ La Biserică-l duce/ La toată lumea dăde/…”
*
Ioan St Lazăr: – Părintele Jan Nicolae a atins mai multe teme importante în cuvântul său, pe care le-a tratat în diferite ocazii la Râmnicu Vâlcea, pornind de la Iisus euharistic, pe care noi la Ateneul artistic de la Catedrala din Ostroveni chiar am prezentat miniatura românească în simpozioane „G. Popescu Vâlcea”, la catedrala din Ostroveni; am prezentat mai multe evenimente pe tema iubirii spirituale și bineînțeles a predicii pline de substanță și de duhovnicie a Înaltului Bartolomeu. O invit pe doamna profesor universitar Mihaela Albu să ne prezinte comunicarea dumneaei despre cei doi prieteni, Bartolomeu Anania și George Alexe…
*
Mihaela Albu: – …O să încerc să vă vorbesc din amintirile pe care le am despre cei doi prieteni, oameni de mare cultură…Părintele Jan ne spunea când a citit prima oară numele lui Bartolomeu Anania. Eu nu pot să spun dacă prima data am auzit de spre numele său la George Alexe…Ba, da, la George am auzit prima oară acum 20 de ani. În SUA, când trăia George Alexe, „Gicu”, așa îi spunea Bartolomeu… Mi-a povestit multe despre prietenia lor. George Alexe, despre care mulți dintre voi nu ați auzit, a fost teolog și nu ați auzit de el fiindcă a trait în exil. Și iată, la 30 de ani de la 1989, despre tema exilului știm foarte puțin. Despre exilul românesc. Aș putea să vorbesc până mâine, până săptămâna viitoare fiindcă în ultimii 20 de ani m-am specializat pe această temă. Exilul cultural româneasc. Din acest exil nu au făcut parte numai scriitorii, jurnaliștii, intelectualii de orice categorie…Au făcut parte și teologii și preoții. George Alexe trăia la Detroit puțin izolat de efervescența vieții. A fost primul professor la catedra Nicolae Iorga din cadrul Universității din New York, unde și eu am predate 6 ani! Acolo, în 1999, la nicio lună după ce am ajuns m-a contactat un preot, un preot scriitor, Theodor Damian. În casa acestuia l-am cunoscut pe George Alexe, și tot aici, în casa lui Damian l-am cunoscut pe Aurel Sasu. Dumnezeu să-I odihnească pe amândoi. George Alexe venea la New York cam de două ori pe an. Drumurile sunt lungi în SUA. Eu nu am ajuns niciodată la Detroit fiindcă drumul costa foarte mult iar mie mi-a părut rău că știam că are acasă o comoară …o colecție de scrisori care începea cu Mircea Eliade și până în zilele noastre…Avea scrisori nu numai cu lumea exilului, dar și cu cea din țară din domeniul culturii. El venea la New York la simpozioanele de teologie pe care le organiza Theodor Damian. Theodor Damian și George Alexe organizau workshop-uri de mare atracție în cadrul unui simpozion de cultură medievală…
*
Ioan St Lazăr: – … Menționez pentru dumneavoastră că regretatul Aurel Sasu, deja, a publicat din arhiva Bartolomeu, acest volum intitulat „O luptă neterminată – dialog epistolar între George Alexe și Valeriu Anania”, un dialog care se întrerupe la un moment dat din motive de sănătate al Înaltului. Întâlnirea lor a fost absolut excepțională încă din tinerețe și până la sfârșitul vieții. O rog acum pe doamna Natalia Bogdan să ne prezinte lucrarea dumneaei…
*
Din start trebuie să spunem, semnatarii acestui material, din redacția Intol Press, că regretăm că condițiile de înregistrare spre sfârșitul simpozionului nu au fost foarte bune, astfel că intervențiile celor două participante Natalia Bogdan și Alexandra Lemnea nu sunt tocmai foarte bune, relatările noastre lăsând de dorit, fapt pentru care ne cerem scuze, deși eram enor de interesați de comunicarea doamnei Bogdan fiind cunoscuți, noi, de împământeniți ai sinesteziei în arte; așadar continuăm cu cât a înțeles banda noastră magnetică, cu amplificarea inexistentă în sala „Iosif”…
Natalia Bogdan: – Există câteva puncte commune interesante între personalitățile celor doi mari artiști ai neamului românesc: George Enescu și Valeriu Anania…În viața sa George Enescu a excelat ca interpret: pian, vioară dirijat; Europa, aproape, necunoscîndu-i compozițiile simfonice, și după trecerea în neființă Enescu rămânând în memoria poporului său ca primul și ultimul mare compozitor. Valeriu Anania în viață a fost cunoscut ca mare teolog și după moarte a rămas un mare scriitor. Insistăm pe opera sa, suntem doar la un simpozion despe Bartolomeu Anania și spunem că opera sa merge pe linia începută și continuată de: Dosoftei, Varlam, Ivireanul … Creangă, dar el a intrat în competiția dramatică pe care a presupus-o teatrul contemporan a lui horia Lovinescu, Paul Everac, Mihnea Gheorghiu, Marin Sorescu, D. R. Popescu și Eugen Ionescu (din spațiul European) însă despărțindu-se de aceștia…
Alexandra Lemnea: – Voi continua și eu pe linia discursului domnului profesor Lazăr și vă voi prezenta colaborarea noastră, a Editurii Casa cărții de știință din Cluj Napoca, cu Aurel Sasu de la care pur și simplu am învățat că Adevărul nu este niciodată unul singur mai ales când este vorba despre oameni și întâmplările lor de suflet…O să vă prezint cărțile de față, Valeriu Anania: „Procesele verbale de interrogator ” (iunie 1958 și mai 1959) apoi de același autor „Jurnalele 2” (1986 – 1995), precum și Aurel Sasu: „Cum mor scriitorii români”…
*
Ioan St Lazăr: – Fiecare din oaspeții noșrti au făcut efosturi deosebite sa vină la acest eveniment. În lucrările care s-au prezentat, în mare măsură, sunt incluse în volumul antologic Memorialul „Bartolomeu Anania” în care sunt incluse lucrările prezentate la edițiile din 2016, 2017 și 2018. Am reușit și de data aceasta să publicăm și să construim o imagine complementară la ceea ce se întâmplă în țară referitor la Bartolomeu Anania. Nu cred că am timp să vă prezint conținutul acestui volum, în întregime, dar așa pe scurt o să vă spun despre ce este vorba în câteva capitole și se începe cu un cuvânt de întâmpinare al preaînaltului Arhiepiscop al Râmnicului, apoi avem semnături ale mai multor profesori universitari dintre care și doamna Mihaela Albu, prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta, profesor universitar muzicolog Marin Velea, prof. univ. Ioan Chirilă – foarte apropiat înaltului, profesorul universitar Marin Diaconu unul dintre cei mai mari documentariști pe care-i are țara la ora actuală, părintele Ioan Morar de la Gherla, care organizează colocviile de la Mânăstirea Nicula. Este asociat acestui capitol și un interviu luat academicianului Emilian Popescu, la Mănăstirea Cozia, în care acesta spune: „Bartolomeu Anania a fost un inspirat de Dumnezeu”. În alt capitol sunt mai multe semnături importante: poetul Horia Bădescu cu poezia „Închisoarea mea – cuvântul”, părintele profesor doctor Theodor Damian,…Doru Moțoc, profesorul Cubleșan de la Cluj, Constantin Mănescu, Luiza Barcan … un text mic al lui Stelian Lăzăroiu elev la Seminarul Sf Nicolae … Părintele Jan Nicolae, Părintele Arhim Andrei Coroianu … Alt capitol „Ecou editorial” se referă la cărți ale lui Bartolomeu Anania sau despre el. În acest volum avem și un remember „Aurel Sasu” pentru că acest important istoric de la Cluj ne-a părăsit de foarte curând, chiar în ziua sfânului Antim Ivireanu, cu o mare durere, pentru că nimeni nu va mai avea râvna, devotațiunea și capacitatea profesională de a lucra pe manuscrisele unei personalități ca Bartolomeu Anania. Este menționat un omagiu: „Fundația culturală Sfântul Antim Ivireanu din Râmnicu Vâlcea împărtășește durerea familiei și a comunității universitare Clujene pentru pierderea intempestivă, cu o cruntă suferință, a scriitorului profesor Aurel Sasu. Eminent cercetător al literaturii române contemporane, din țară și din afară, domnul Aurel Sasu rămâne în memoria culturală, ca figură emblematică a cetății culturale Transilvănene, iar pentru noi vâlcenii un spirit profund și onest al concetățeanului nostru, scriitorul teolog ajuns ierarh, rămas în amintire… În acest ceas cearnit, cănd regretăm și faptul că ar mai fi putut oferi multe alte lucrări literaturii române, aducem domnului Aurel Sasu omagiul recunoștinței noastre perpetuu și rugăm pe Cel de Sus întru care a crezut și a făptuit, ca după o viață de lupte și înciudate tristeți, să-l primească în împărăția Sa cu bucuria mântuirii”. Acest text a apărut în revista clujeană „Renașterea” împreună cu următoarele pe care le-am inclus, aici, în acest remember și anume „In memoriam” semnat de doamna Nicoleta Pălimaru și un text absolut minunat semant de părintele Matei Popovici, foarte apropiat, poate cel mai intim prieten al domnului Aurel Sasu, un text foarte frumos care vădește spiritualitatea clujeană. Încheiem acest Remember cu o poezie „Elegie” a lui Aurel Sasu: „Pierdut este drumul, elegia luminii celei de o ființă/ Pierdut este drumul, stearpă e urma în ceruri de vis/ Cântă-mi Doamne un cântec de leagăn/ S-adorm în albastrul tău Paradis./ Uitată e calea, uitată e urma / În ceruri de vis poartă-mă Doamne în brațele tale/ Peste lumina luminând în abis/ Amintire e drumul, amintire e urma/ În ceruri de vis Doamne înalță/ Înaltă ți-e umbra în noapte cu mine închis/ Cărare de îngeri în ceruri de vis/ Ce bine mi-e Doamne de tacerea aripii tale ucise”. Mai departe am inclus cronicul memorialului și o agendă cu contribuții din Vâlcea, mai ales Glăvile, un text foarte interesant a lui Valeriu Diaconescu, nepotul lui Bartolomeu Anania, un fragment dintr-un volum autobiografic. Doamna Maria Catana ne prezintă documente, doamna Xenovia Trandafir de asemenea. Avem și o poză de a lui Bartolomeu Anania stând de vorbă și spunând că multe mai avem de facut pe lume.
Am citit astăzi în revista „Apostrof” de la Cluj un necrolog pentru Aurel Sasu, dar este vorba numai despre opera lui în general, nu și despre opera de editor al cărților lui Valeriu Anania.
Simona Maria KIS
Simion PETRE
