Două zile, sâmbătă şi duminică, 21-22 februarie în Sala Maură de la Consiliul Judeţean din Târgu Jiu, invitaţi din toată ţara au participat la „Colocviile Brâncuşi”- „Brâncuşi în literatură”, cele două zile, încheind un şir de manifestări ce au durat întreaga săptămână din luna februarie (Brâncuşi s-a născut pe 19 februarie 1876), iată, la 131 de ani de la ivirea în lume, la Hobiţa-Tg Jiu, a marelui sculptor român. În materialul nostru, comunicat în plen, noi l-am numit pe Brâncuşi, cel mai mare sculptor al Secolului XX; şi, ne-am permis să adăugăm, încă din titlu (nimeni nu ne-a felicitat!), „Constantin Brâncuşi şi Constantin Lucaci cei mai mari sculptori ai secolului XX!”…Aşa ne-am gândit noi, că este firesc să-l sărbătorim pe cel mai mare sculptor român, al lumii, din secolul XX, alături de un urmaş al său, care în urmă cu un an, ne-a părăsit şi ne-a lăsat în urmă o moştenire colosală prezentă şi nebăgată în seamă în Bucureşti, şi excepţional păstrată în lume, în Italia, de minţile luminate care l-au cunoscut şi consacrat, şi l-au pus alături de marele Brâncuşi… În 1970, când hulit fiind de către ariştii şi criticii în devenire, români şi profesori în Institut, cel mai recunoscut, Nicolae Grigorescu, i-am spus că din punctul de vedere personal-al meu stă alături de Brâncuşi! şi, pentru îndrăzneală, Lucaci m-a dat afară (pentru o zi, din atelier)! La Tg Jiu, doi mahări de carton mi-au spus că am făcut cea mai mare greşeală, publicând materialul respectiv (Cultura vâlceană, nr.106, ianuarie, 2015 şi apărut în februarie ca să fie prezentat la Colocvii). Desigur, noi l-am prezentat şi în plen, direct, şi mai apoi l-am trimis şi la Ministerul Culturii şi la Ambasadele marilor state care l-au promovat pe Lucaci în perioada când românii l-au hulit…O să facem şi cu acest număr la fel, considerând că este o mare asemănare între moştenirea Brâncuşi de la Paris, şi moştenirea Lucaci de la Bucureşti, din propriul atelier, din Pangrati, închiriat de la UAP!
După o primire excepţională făcută de gazdele de la Tg Jiu, care spre onoarea lor nu fac diferenţă între specialişti şi artişti, nu ţin la o anume apartenenţă de breaslă (că breslele nu mai există de mult în ţara noastră, românilor fiindu-le ruşine de muncă şi aşteptând pomenile de tip comunist-totalitar), aşa cum este normal să fie, a doua zi, 21 februarie, a avut loc colocviul (care a durat două zile), şi, după amiaza, invitaţii au asistat la un recital Mircea Suchici-violoncel-un violoncelist de mare valoare care ne-a oferit o compoziţie proprie închinată lui Brâncuşi!…minunat!…dar şi la un film anormal! mă rog noi am stat până la sfârşit că nu ne displace forma împlinită, prim planul, sexul opus…La masa prezidiului au luat parte Alin Vasile Văcaru-prefect, Iulia Vână-viceprimar, Doru Strâmbulescu-director al Centrului Brâncuşi, Alina Andiţoiu-consilier al Centrului (ulterior a venit şi Nicolae Mischie), Pavel Şuşară-moderator şi, ţineţi-vă bine, lista cu participanţii, împreună cu lucrările lor, care au fost aşezaţi la masa ovală, în sensul acelor de ceasornic (CLW, sic!), începând de la P. Şuşară (din start, care ne-a înfierbântat pe toţi, spunând „Brâncuşi a surprins viaţa sub toate aspectele, eliminând carcasa, învelişul…”): Sorana Georgescu-Gorjan: „Constantin Brâncuşi în viziunea lui Ilarie Voronca”; Grigore Smeu: „Genialitatea lui Brâncuşi şi identitarul românesc”; Constantin Zărnescu (care i-a răspuns lui Şuşară: – Poeţii au intuit asta, viaţa-esenţa şi nu învelişul!…ceea ce rămâne, perenul, cum vedem la Michelangelo, faţa, exteriorul! iar eu am tăcut şi am gândit: – Cu alte cuvinte Brâncuşi este un filosof şi un creator de formă, un simbolist!): „Brâncuşi şi scriitorii români de astăzi”(vezi şi Povestea vorbii 21 nr 1 2015, şi Video Arhiva de pe site); Aureliu Goci: „Posteritatea brâncuşiană şi devenirile arhetipurilor”; Genoveva Pogorilovschi: „Brâncuşi-cioplitor şi izvor de metafore”; Magda Buce Răduţ: „Marin Sorescu pe drumuri brâncuşiene la Craiova”; Paul Rezeanu: „Brâncuşi şi Eugen Jebeleanu” (O singură dată a fost Jebeleanu la Brâncuşi şi i-a fost ruşine să meargă a doua oară, în acea „Magazie”-atelierul său, ne spune P. Rezeanu; la care P. Şuşară completează: acea „Magazie” a fost protejată de A. Malraux pentru că, considera el, acolo a fost centrul lumii noi, al civilizaţiei secolului XX!); Ion Mocioi: „Opera lui Brâncuşi-Rugăciune” (pulsează I. Mocioi şi se referă la implicarea lui Brâncuşi în biserica creştină; la care P. Şuşară spune că Brâncuşi este un sculptor de sorginte bizantină şi, mai dă exemplul lui Blaga care spunea despre Brâncuşi că este un bizantin înfipt în occident! ..la care adaugă şi N. Mischie, că, după moartea tatălui, mama lui Brâncuşi a pus la dispoziţia Bisericii Madona Dudu, întreaga ei avere pentru ca Brâncuşi să poată urma şcoala!…la care vroiam şi eu să exclam, dar nu am făcut-o: ce formidabilă „Legendă Personală” a omului ludic, sapiens, faber şi religios (după modelul lui Alexandru Trifu), ce ascendent personal! când văd „Cuminţenia Pământului” parcă îl văd pe marele sculptor); Florea Firan: „Exegeţi ai operei brâncuşiene”; Jean Băileşteanu: „Fântâna lui Brâncuşi” (ce gest frumos, să-i faci asemenea monument lui Spiru Haret, care a iubit atât de mult „capetele de copii” de ţărani realizate de sculptorul român, ucenic la Craiova); Nicolae Jinga: „Evocare Constantin Brâncuşi”; Tudor Nedelcea şi Gabriela Rusu-Păsărin, primul, cu „I.D.Sârbu despre şlefuirea Coloanei Infinitului” şi doamna, cu „Reprezentări ale mentalităţii populare în opera lui C Brâncuşi. O viziune despre lume.” (doamna Păsărin, trebuind a prezenta şi lucrarea lui T. Nedelcea, care răcise şi nu a putut prezenta personal lucrarea, dar a fost prezent, ce frumos!); Monica Condan: „Constantin Brâncuşi în scrierile diplomatului Victor Florescu”; Viorica Gligor: „Constantin Brâncuşi şi sentimentul infinirii româneşti”; Cornel Mihalache: „Brâncuşi scenarist de film”; Vlad Ciobanul: „Brâncuşi în căutarea cuvântului”; Ioan N. Roşca: „Motivul Sărutul la Brâncuşi, Rodin şi Gustav Klimt (eu n-am mai apucat să prezint volumul „Odiseea Sărutului” în care, chiar aşa, Sărutul „trece” de la Rodin, la Brâncuşi şi Gustave Klimt…deşi eram programat, şi m-a costat şi bani să-l tipăresc chiar pentru acest eveniment); Lucian Gruia: „Blaga-Brâncuşi, similitudini tematice; Lansare de carte-Cununa de flăcări (versuri), Victoria Milescu”; Nicolae Dragoş: „De la metafora în marmură la metafora în cuvinte” (însuşi titlul, Prometeu, este o metaforă, sculptura cu cea mai înaltă metaforă ne spune N. Dragoş, şi, mai târziu adaugă o epigramă scrisă ad hoc: „CONSTATARE: De ar fi trăit Brâncuşi/ Ascultându-ne, el nu-şi/ Va fi refuzat impulsul/ În coloanele, adânci,/ Să ne urce cât mai sus/ Şi de sus să ne dea brânci!”); Zenovie Cârlugea: „Mircea Eliade-Coloana Nesfârşită şi reveriile transcendenţei”, „Metafizică brâncuşiană în poezia lui Aurel Chirescu” şi „Lythiada”; Mihai Sporiş: „Eroismul…artistului” (cuvânt publicat mai jos, în rezumat şi in direct, tot, pe Arhiva Video a www.culturaarsmundi.ro); Petre Cichirdan: „Constantin Brâncuşi şi Constantin Lucaci-cei mai mari sculptori ai secolului XX”. Lansare de cărţi: Spiritul 21 şi Aforismele lui Brâncuşi şi Odiseea Sărutului” (cuvânt publicat în continuare şi pe www.culturaarsmundi.ro); Ştefan Stăiculescu: „Brâncuşi-întâmplări anecdotice” (cuvânt publicat în continuare şi pe www.culturaarsmundi.ro, Arhiva Video, şi în „Povestea vorbii 21 Nr. 1, Martie, 2015); Pavel Floresco: „Heptagono El Gahel”; Virgil Cerceleanu: „Mărturii ale contemporanilor despre ridicarea Coloanei”; Dumitru Mălăescu: „Enigma şi paradigma creaţiei brâncuşiene”; Toma Velici: „I.D.Sârbu şi Coloana fără sfârşit”; Alecu Marciuc: „Brâncuşi şi Radio România Internaţional” (ehe, ehe..câte nu a făcut Radio România Internaţional, Cultural şi Actualităţi pentru continua actualizare a lui Brâncuşi în lume…).
Să urmărim un fragment din cuvântul unuia dintre prietenii noştri care şi-au publicat comunicarea, dar au vrut să comunice în plen impresia asupra întâlnirii însăşi.
Mihai SPORIŞ: …Am privilegiul să fiu la urmă şi, cineva parcă le potriveşte, sunt multe lucruri pe care dvs le-aţi spus, în consecinţă eu o să trec peste ele. Acestea se găsesc în lucrările pe care le-am predat şi probabil se vor regăsi în publicaţiile dedicate lui Brâncuşi.
… Te apropii de un om, de un lucru, din curiozitate; apoi te minunezi, şi mai apoi urmează îndrăgostirea. Şi-atunci vrei să-i scrii persoanei iubite! prietenului, colaboratorului apropiat şi le trimiţi gândurile tale frumoase, ode, poeme-chiar! După aceea vrei să-i întâlneşti, chiar, să le transmiţi propria ta înfiorare. Vrei să împarţi cu cineva apropiat ceea ce ai avut privilegiul să cunoşti doar tu! Îi cauţi, te duci pe urmele lor. Se naşte ideea să te mărturiseşti într-un reportaj. Aşa apare ideea să te documentezi: unde-ai fost, când, cu cine, despre ce… Şi când te-ntorci acasă te-ntreabă prietenii: ce-ai văzut acolo? unde ai fost? – Am fost pe urmele lui Brâncuşi. – A…am auzit de Brâncuşi! dar, i-a spune, ce-a vrut el să spună despre cutare?… Iată, trebuie să cercetezi ca să-i spui ce trebuie spus… Şi uite aşa suntem în faza de a constata că numai aşa putem să realizăm ce ne-am propus, să-l aducem în prezent pe Constantin Brâncuşi.
Constat aici că în faza asta de cercetare, foarte mulţi înaintea mea au spus foarte multe lucrurii interesante, de o mare, mare diversitate. Iată de ce trebuie să mulţumim Centrului Brâncuşi că ne invită anual la aceste simpozioane, oameni de la Cluj, de la Timişoara, din toată ţara, Craiova, dacă nu mă înşel, iată, oraşe concurente pentru Capitală Culturală Europeană! 2021…venim şi ne vedem aici şi ne cunoaştem, şi în alt fel-prin articolele pe care le scriem în diversele reviste din spaţiul virtual, în alte publicaţii… Este un mare, mare privilegiu! Înainte de a veni aici, în chiar ziua premergătoare, 19 februarie, organizam la Forumul Cultural al Râmnicului o discuţie-dezbatere despre Constantin Brâncuşi… Am vorbit mult despre Brâncuşi, nu ştiam ce o să fie aici, dar am alunecat spre Lucian Blaga! Şi iarăşi cineva potriveşte lucrurile…Lucian Blaga pe 9 mai, anul acesta, face 120 de ani de la naştere. …Şi am mai constatat un lucru, că aici cifrele au povestea lor; Brâncuşi s-a născut pe 19 şi a murit pe 16. Blaga s-a născut pe 9 şi a decedat pe 6…Există volumul„Poemele luminii”, la Blaga, care putea să fie o sursă de inspiraţie pentru Ansamblul Calea Eroilor-este scris între 1922 şi 1924…Viziunea lui Blaga, cum spunea şi domnul Smeu, putea să inspire crearea Ansamblului…
Alte câteva note pe marginea Colocviilor.
Brâncuşi a fugit de realismul figurativ, la maturitate, după ce l-a stăpânit aproape de perfecţiune, ca şi Pablo Picasso, pentru ca să aibe un rost în viitorul lumii, şi a apelat la gândire şi noua formă, simbol, ca să rămână în clasic.
Brâncuşi nu dezbracă pe nimeni şi nimic, el sculptează după un model iconic personal, transfigurat prin estetic şi nu prin dezordine a formelor, deconstrucţie, după cum este moda timpului modernist…Şi-a dat seama, foarte curând, 1907, că sec XX şi XXI nu mai suportă estetica lui Michelangelo şi Rodin, şi pe care nu o mai doreşte nimeni. Omul modern doreşte totemul pentru a-şi domoli curiozitatea, nu mai doreşte realitatea plastică a modelului, ci vrea chiar modelul-naturalul. Din păcate, mai nou, modelul este viu, expus peste tot, vălul misterului fiind dat jos, şi expus, şi reexpus fără rost pe ecranul plat, dispărând chiar şi percepţia directă a naturalului. Este clar, nimic nu este mai direct şi mai frumos decât naturalul!
{ 1 comment… read it below or add one }
Felicitari!