În momentul în care lucrez la articolul de faţă, în punctele fierbinţi ale oraşului Horezu şi la hanul din Treapt se fac mari pregătiri…în câteva zile curtea şi căsuţele de vacanţă vor fi pline de meşteri populari…începe „târgul de oale”…de fapt, un adevărat festival al ceramicii tradiţionale, devenit în ultimii ani internaţional…Cu gândul la zarva acelor zile continuăm discuţia cu domnul Profesor Doctor Florin Epure, director executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Vâlcea. Cu toate că este implicat până peste cap în organizarea manifestării, domnul director a fost de acord să desfăşurăm dialogul început în numărul trecut al revistei noastre .
Reporter: – Ştim cu toţii că patrimoniul imaterial al judeţului, în totalitatea lui, este greu de cuprins într-un simplu interviu iar puţinul despre care spuneam mai devreme că s-a făcut constituie, de fapt, un mare volum de muncă şi dăruire din partea unor oameni…
– Bogăţia patrimoniului cultural imaterial a zonei etnofolclorice Vâlcea face ca un număr de peste cincizeci de artişti populari să-şi susţină din activităţile meşteşugăreşti, traiul cotidian, mulţi alţii, necunoscuţi, reuşind prin abilităţile lor să asigure traiul familiei ca meşteri: zidari, dulgheri, constructori de case, curelari, fierari etc.
În Vâlcea există bogate şi diverse tradiţii şi forme de exprimare artistică a unor practici sociale, ritualuri şi tipuri de evenimente, precum şi a numeroase practici şi cunoştinţe tradiţionale, care se manifestă în viaţa cotidiană a grupurilor şi a indivizilor, pe care aceştia le utilizează şi le recreează în permanenţă. Meşterii populari vâlceni continuă să folosească uneltele, tehnicile şi materiile prime tradiţionale, indiferent dacă designul produselor este tradiţional sau nu.
De-a lugul anilor s-au implementat programe şi proiecte culturale pentru stimularea şi revitalizarea meşteşugurilor tradiţionale şi a unor ocupaţii specifice, ale Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea şi Direcţiei pentru Cultură Vâlcea care pun în lumină acest patrimoniu pe plan local, judeţean, naţional şi european).
În Vâlcea se utilizează meşteşuguri, în măsură din ce în ce mai mare, în restaurarea monumentelor istorice şi a bunurilor din patrimoniul cultural tangibil. Există programe şi proiecte de cercetare etnologică în judeţul Vâlcea, pentru revitalizarea tuturor valorilor de patrimoniu imaterial.
În anul 2010, la Râmnicu Vâlcea, am organizat cea de-a patra ediţie a Seminarului anual al Reţelei de Experţi în domeniile „Patrimoniului Cultural Imaterial” din sud-estul Europei, ce are ca temă principală „Revitalizarea Patrimoniului Cultural Imaterial”.
Cu prilejul Zilelor Europene ale Patrimoniului, în 2011, la Muzeul Satului Vâlcean-Bujoreni am organizat manifestările culturale denumite generic: „Arta lemnului în Nordul Olteniei”. Demonstraţii privind meşteşugul lemnului ale meşterilor populari vâlceni.
În septembrie 2012 am organizat manifestările „Meşteşuguri tradiţionale – contribuţia acestora la conservarea patrimoniului cultural”, sub egida “Zilelor Europene al Patrimoniului” care s-au bucurat de mult succes. Au reunit tineri cursanţi ai cluburilor copiilor din Horezu, Drăgăşani, Tetoiu şi Palatul Copiilor din Râmnicu Vâlcea, precum şi meşteri populari consacraţi. În Parcul Mircea cel Bătrân au fost organizate expoziţii şi ateliere privind meşteşugurile şi dansurile tradiţionale din diferite zone ale judeţului. Scopul acestor ateliere a fost acela de a contribui la o mai bună cunoaştere şi promovare a patrimoniului imaterial, precum şi de a facilita contacte noi între actorii şi instituţiile culturale preocupaţi de cercetarea şi protejarea patrimoniului.
Arta lemnului este bine reprezentată şi astăzi prin meşterii populari Constantin Manoli, Vasile Ene şi Paul Stănişor. La cei 75 de ani, meşterul popular Constantin Manoli din Râmnicu Vâlcea, poate fi găsit ziua întreagă în propriul atelier de sculptură. Mâna sa iscusită creează obiecte tradiţionale de o valoare inestimabilă: linguri de lemn, furci de tors, minitroiţe, crucifixuri. Expoziţia şi atelierul său au fost vizitate de personalităţi din ţară şi străinătate. „Pentru mine arta este un spectacol, nu o formă de comerţ. Obiectele mele au o funcţie estetică şi o încărcătură simbolică” spune meşterul. Meşterii populari Eugen şi Violeta Pătru din Vlădeşti (Priporu), urmaşii regretatului ceramist Dumitru Şchiopu, renumiţi pentru vasele din ceramică albă: celebra ploscă cu trei guri şi douăsprezece braţe străchini, oale de sarmale şi taierele, ciobanul cu cobiliţa şi cu oile la păscut, ţăranca torcând, păsări care cântă, ulcioare-cocoş, dar şi stindardul dacilor, faimosul “dracones”.
Ţesăturile olteneşti ale meşterului popular ţesător Cristina Niculescu din Budurăşti, comuna Stoeneşti, le încântă ochii şi sufletul turiştilor. Doamna Niculescu este singura din ţară care mai ţese borangic de la viermii de mătase. Mătasea produsă în curtea casei sale provine din gogoşile viermilor crescuţi tot de dânsa. Pentru prelucrarea ţesăturilor foloseşte uneltele vechi moştenite de la străbunici. Ştergarele, brâurile, iile şi eşarfele produse în micul atelier din curtea casei sale, sunt foarte căutate în întreaga lume de amatorii de tradiţii populare autentice. În viitor va trebui să ne orientăm spre revitalizarea comunităţile unde aceaste activităţi s-a pierdut sau sunt pe cale de dispariţie: Zătreni (olărit), Popeşti (olărit), Dănicei (olărit), Racoviţa, Boişoara, Perişani, Muereasca, Valea Mare (arta ţesutului şi cusutului) sau meşteşuguri precum sculptură în lemn, sculptură în piatră etc.
Valoarea patrimoniului imaterial este dată de o mare bogăţie de tradiţii şi de obiceiuri din zone etnofolclorice consacrate, cu evenimente culturale majore – precum „Cocoşul de Hurez”, „Învârtita dorului”, „La izvorul dorului”, „Din moşi-strămoşi”, „Cântecele Oltului”, „Brâul de Aur”, „Hora costumelor”, „Târgul Meşterilor Populari din România” etc.
Interpreţi de muzică populară, de mare valoare, îşi au originea în pământul fertil al Vâlcei, precum Constantin Ceauşu, Dalila Cernătescu, Maria Ciobanu, Maria Dragomiroiu, Mariana Ionescu-Căpitănescu, Filofteia Lăcătuşu, Nineta Popa, precum şi Daniel Buznea şi Traian Ciuculescu, Gheorghe Iordache, Ion Lupu, Marian Lupu, Dumitru Miuţă, Dumitru Margine, Alin Pavelescu, Gigi Voinic, la care se adaugă soliştii vocali şi instrumentişti ai orchestrei de muzică populară „Rapsodia vâlceană” şi grupurile vocale „Rapsozii Oltului” şi „Haiducii din Amărăşti“.
Creaţia orală a cunoscut cristalizări specifice atât în folclorul ceremonial, al obiceiurilor, cât şi în folclorul literar, muzical şi coregrafic înregistrând aspecte relevante mai ales în planul legendelor şi al cântecelor bătrâneşti. Mai circulă încă, în mediul rural, balade cu conţinut social-istoric şi cele familiale, dintre care cele mai frecvente sunt cântecele referitoare la Iancu Jianu, Miu, Ilincuţa, Ghiţă Cătăniţă, Milea. Sunt de menţionat, de asemenea, creaţii originale legate de haiduci, precum Nicu Munteanu, Tunsu, Trancă, dar şi cântecele de dragoste, de cătănie şi ciobănie etc. la toate acestea se adaugă bogatul patrimoniu format din tradiţii şi obiceiuri specifice zonei de interferenţă a elementelor olteneşti cu cele venite de peste munţi, din părţile Mărginimii Sibiului.
Valorile de patrimoniu cultural intangibil ale unui popor sau al unei comunităţi se bazează pe manifestări aparţinând practicilor sociale, ritualurilor şi obiceiurilor, evenimentelor festive, jocuri, cunoştinţe şi practici referitoare la natură, la univers, tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale, expresii şi tradiţii verbale şi nonverbale. Ele se transmit din generaţie în generaţie, sunt recreate permanent de comunitate şi îi conferă acesteia sentimentul de apartenenţă identitară. De aceea, acest patrimoniu cultural imaterial, alături de cel imobil şi mobil trebuie protejat, conservat şi valorificat.
