(Premiul pentru dramaturgie la concursul „Memoria slovelor” Ed. a II-a, 2016)
MOTTO: „Oare puterea nu ştie altceva decât să înăbuşe în sânge glasurile pe care ea însăşi le-a stârnit? Dacă aşa stau lucrurile, îneacă în sânge propriile ei nedreptăţi…”
(Antonio Buero Vallejo)
PERSONAJELE: Revoluţionar1, 17 ani ; Revoluţionar2 , 40 ani; Repezentant Crucea roşie, 35 de ani; Cetăţeanul turmentat, 55 de ani; Figuranţi de diferite vârste, Voci
TABLOUL I
DECOR: Un tanc aflat pe orizontala scenei. În fundal, blocuri. În stânga, doi revoluţionari ascunşi în spatele unei fereastre cu geamul spart. Împuşcături răzleţe, stigăte, urale de victorie.
(Revoluţionar1, Revoluţionar 2)
Voci: U-raaaaa! Ura! Armata e cu noi! Armata e cu noi!
Revoluţionar1: I-auzi! Am izbândit…Ţi-am spus eu că nu se poate altfel…!? Că până la urmă se va face pace!?
Revoluţionar2: Uf, ce uşor te-aprinzi… Ce-nseamnă tinereţea!? Răbdare…Eu nu cred până nu văd…
Voci: Ura! Ura! Armata e cu noi! Armata e cu noi!
Revoluţionar2: Şi dacă e o diversiune?
Revoluţionar1: Tu nu-nţelegi că-mi chiorăie maţele de foame!? N-am mâncat ca lumea de-aproape o săptmână… Noroc cu pâinea şi apa, că altfel o mierleam pe-aci !
Revoluţionar2: Haide, hai! Te mai şi lauzi! Dracu’ te-o crede! Auz’! Le-ai găsit!? Gogoşi! Ţi-au fost aduse ca să rezişti pe baricade ca un erou şi tu începi să te văicăreşti ca o babă…
Voci: U-raaaaa! Ura! Armata e cu noi! (apare un grup de revoluţionari în stradă şi nu se mai aud împuşcăturile)
Revoluţionar2: Ei, ia’ stai! S-ar putea să ai dreptate! (deschide geamul repede; se aud iarăşi împuşcături)
Revoluţionar2: Când îţi spuneam eu că te grăbeşti! (închide repede geamul)
Revoluţionar1: Hm…
Revoluţionar2: Aşteaptă… Ai aşteptat ăl mult, aşteaptă şi ăl puţân… Ce dracu’, te-neci ca ţâganu’ la mal…!? Aoleu…
Revoluţionar1: Maică-mea crede cu siguranţă că am murit…
Revoluţionar2: Iar începi? N-am mai văzut aşa ceva!
Revoluţionar1: Bine, mă, fii tu erou dacă-ţi arde, dar eu m-am săturat!
Revoluţionar2: Erou, pe dracu’! Tre’ să ne-apărăm pielea, altfel ne tăbăcesc ăştia cât ai zice peşte…
Revoluţionar1: Da’ de unde-or fi apărut!? Că nici n-am avut timp să…
Revoluţionar2: Şi acum crezi că e momentu’ să afli!?
Revoluţionar1: Eu ştiu? Dacă stai şi te gândeşti, nu prea e, da’ nici aşa să trăieşti în nesiguranţă!
Revoluţionar2: Bine, hai, ieşi în stradă şi ia-te de piept, uite, cu tancu’ ăla… “Tu de unde mă-ta ai mai apărut, mă ?” Ia-l de guler să vezi rezultatu’, şi-al dracu’ dacă mă supăr… Că stă aci de-asară şi nici că laie, nici bălaie…
Revoluţionar1: Aşteaptă.
Revoluţionar2: Păi vezi!? Ai priceput, în sfârşit. Şi, mă rog, ce-aşteaptă!? O mişcare greşită… Eşti dispus să-ţi asumi riscul? Dacă da, eu nu mă supăr, da’ nu răspund pentru tine nici în faţa Curţii Marţiale…
Revoluţionar1: De glume îţi arde-acuma ? Ba te superi, ba nu te superi…
Revoluţionar2: Ia şi trage un gât ca să te mai încălzeşti şi ciocu’ mic! (îi dă o sticlă de trei sferturi pe jumătate goală, de bună seamă cu vodcă)
Revoluţionar1: Aşa, pe nemâncate?
Revoluţionar2: Mai faci şi mofturi acuma!? Ăi fi vrând şi-o friptură la proţap, te pomeneşti! Ieşi în stradă, că ţi-o primeşti pe loc!
Voci: U-raaaaa! Ura! Armata e cu noi! Armata e cu noi!
Revoluţionar1: Şi totuşi ceva trebuie să fie…
Revoluţionar2: Păi eu ce-ţi spun. Bea şi taci!
Revoluţionar1: Eu ştiu, dacă mi se face rău!?
Revoluţionar2: Nu-i bai! Cu-atât mai bine! Dacă nu vrei să te-ncălzeşti, las’ pe mine! (trage o duşcă sănătoasă)
Revoluţionar1: Pot să ştiu cât mai avem de stat în frigu’ ăsta!?
Revoluţionar2: Asta-i bună! Nu ţi-am spus remediul? Trage-o duşcă cât mai este, dacă tot zici că ţi-e frig !
Revoluţionar1: Păi de frig îmi este frig, da’ mi-e frică să nu mă ia cu ameţeală!
Revoluţionar2: Prost sunt eu că-mi prind mintea cu tine! Nici nu v-a căzut caşu’ de la gură şi….
Revoluţionar1: Haideţi, că doar v-am explicat! Vreţi să vă mai repet? Dacă n-aş fi ieşit după tata, n-aş fi păţit una ca asta! Pe unde-o fi acum?
Revoluţionar2: Să nu-mi spui că te-apucă iar…
Revoluţionar1: Dacă am fi putut da măcar un telefon acasă. Nu ştiu… Stăm aici de atâta vreme. Câte zile-or fi trecut!?
Revoluţionar2: Nu te mai obosi degeaba. Dacă ţi-ai pierdut răbdarea, ieşi aşa de probă şi, zău, dacă nu fac şi eu la fel! Bineînţeles, dacă nu eşti ciuruit între timp. Pe-ncercatelea…
Revoluţionar1: Măcar am afla cum stăm. Am vedea cu cine avem de-a face.
Revoluţionar2: Te rişti? Cam periculos totuşi!
Voci: U-raaaaa! Ura! Armata e cu noi! Armata e cu noi!
Revoluţionar1: I-auzi, iară strigă.
Revoluţionar2: Asta aud şi eu. Da’ de ce mama dracului nu iese nimeni din bârlog? Se-acund toţi ca şobolanii. S-ar putea ca şi ceilalţi să creadă ca şi noi că e o capcană, ce zici? Nu se poate, trebuie să crăpe vreunul. Crezi că numai tu eşti cu inima la gât şi lihnit de foame!? (apare un individ în cadru şi cade jos secerat de gloanţe)
Revoluţionar2: Poftim! Te-ai lămurit?
Revoluţionar1(se apropie aplecat, îl târăşte şi îi palpează vena jugulară): Brrrr…
Revoluţionar2: Ăsta e tot un speriat ca tine. N-o fi avut cine să-l tempereze!
Revoluţionar1: Da, da’ cine-o fi tras? Că eu n-am văzut!?
Revoluţionar2: Dacă vrei să-ncerci, n-ai decât!
Revoluţionar1: Doamne păzeşte!
Revoluţionar2: Păi vezi!? Sunt în expectativă ca şi noi.
Revoluţionar1: Le-o fi arzând să fie, da’ cu burta goală, nu ştiu…
Revoluţionar2: M-ai mâncat cu-aceeaşi placă! Poftim, ieşi în stradă! Ia batista asta! (îi dă o batistă albă, mototolită)
Revoluţionar1: Şi crezi că n-o să tragă dacă…!?
Revoluţionar2: Aşa ar fi normal, da’ poţi să ştii!?
Revoluţionar1: Şi mă arunci aşa în bătaia puştii?
Revoluţionar2: Adică tot eu sunt de vină !? Păi, nu tu mă baţi la cap “c-o fi, c-o păţi ?…”!
Voci: U-raaaaa! Ura! Armata e cu noi! Armata e cu noi!
Revoluţionar2: Haide că m-au scos din minţi ăştia cu strigătele lor!
Revoluţionar1: Or fi ştiind ei ceva.
Revoluţionar2: Eu cred că nu e cazu’ să-ţi faci iluzii! Parcă ne-am lămurit o dată! N-o luăm da capo, nu…!?
Revoluţionar1: Nu, da’ dacă nu mă pierdeam de tata, luaţi de valul mulţimii, ar fi fost altfel…
Revoluţionar2: Iar începi ?
TABLOUL AL II-LEA
Decor: Acelaşi ca în Tabloul I. Vine un repezentant de la Crucea Roşie care le aduce pâine, apă şi câteva cutii de pateu.
(Revoluţionar1, Revoluţionar2, Repezentant Crucea roşie)
Repezentant Crucea roşie: Ce fac băieţii? Bravo! Trebuie să cadă nemernicii! Nu mai au mult. Răbdare! Într-o zi-două zboară!
Revoluţionar1 (colegului): N-am înţeles? Ce-a vrut să spună!?
Revoluţionar2: Ce-ai auzit! Tre’ să cadă…
Revoluţionar1: Adică n-au cedat încă?
Revoluţionar2: Ce-ai fi vrut!? Ţin cu dinţii de ciolan. Unde mai găsesc ei o aşa ţărişoară bogată care să le stea la picioare! Haide, hai…
Revoluţionar1: Ei…
Revoluţionar2: Adică, te îndoieşti de spusele mele ?
Revoluţionar1: Nu, da’…
Revoluţionar2: Da’ ce?
Revoluţionar1: Ştiu eu!?
Revoluţionar2: Asta e, nu ştii! Nu ştiţi nimic şi aţi ieşit ca bezmeticii cu pieptul gol în stradă ca să vă apăraţi libertatea. Dar e o necesitate înţeleasă. Teoretic…
Revoluţionar1: Hai că mă băgaşi în ceaţă !
Revoluţionar2: Nu te bag. În ceaţă eşti. Încerc să te luminez.
Revoluţionar1: Ce-o fi făcând mama? Dacă şi Gabi o fi ieşit după noi, s-a ales prafu’! La cât îl duce mintea…
Revoluţionar2: Că pe tine te duce mult !?
Revoluţionar1: Ei, nu mă puteţi compara cu frate-meu. El abia are 14 ani, pe când eu peste câteva luni voi fi major…
Revoluţionar2: Doamne-ajută! Hai, nu mă-nţelege greşit! Ziceam şi eu aşa…
Revoluţionar1: Fie, dar nu cred că e cazu’ să dăm cu presupusul!
Revoluţionar2: Să dăm mai bine cu banu’, că tot alba-n doi bani…
Revoluţionar1: De băşcălie-ţi arde-acuma!? Tot vorbeşti în dodii!
Revoluţionar2: Păi nu ştii!? Haz de necaz. Şi nu-ţi mai face griji degeaba. Cum de m-oi fi ales eu cu tine pe cap, nu ştiu, Doamne…
Revoluţionar1: Chiar, cred că e déjà Crăciunul! Am pierdut şi noţiunea timpului.
Revoluţionar2: Păi, dacă te-am găsit delirând, cum dracu’ să nu-l pierzi!? Noroc cu trăscău’! (arată sticla) Te-a scos din şoc cât ai zice peşte!
Revoluţionar1: Adică vrei să spui că eu am băut!?…
Revoluţionar2: Păi!? Doar nu crezi că ţi-am făcut frecţie cu gaz!? Vodca te-a scos din frisoane, aşa c-ar trebui să-i mulţumeşti! (se uită la sticlă) Da’ acuma şi-aşa nu mai e mult…
Revoluţionar1: Să sperăm că nu mai durează atâta.
Revoluţionar2: În nădejdea aia, pune mâna şi desfă o cutie de pateu să îmbucăm ceva!
Revoluţionar1: Că bine zici! Şi uitasem…
Revoluţionar2: Mira-m-aş, da’ mai ştii!? Dacă visezi la cai verzi…
Revoluţionar1: Cuţitul! Dă-mi cuţitul! Parcă e la dumnea-ta, nu mai ştiu exact.
Revoluţionar2 (îi întinde un briceag): Ţine-l şi să mi-l dai de îndată ce-ai terminat.
Revoluţionar1: Se-nţelege.
Revoluţionar2: Se-nţelege, pe dracu’! Aia e… Că nu se-nţelege nimic! (încep să mănânce în tăcere)
Voci: U-raaaaa! Ura! Armata e cu noi! Armata e cu noi!
Revoluţionar1: Dacă tu nu pricepi nimic, apoi eu sunt bâtă!
Revoluţionar2: Şi mie mi-au degerat picioarele al dracului! Şi nu vine niciunul să ne spună ce şi cum. Cu siguranţă, nimeni nu ştie nimic şi ne suspectăm unii pe alţii. E ca dracu’! Nimeni nu ştie cum stau, de fapt, lucrurile. Îţi spun eu că atunci când vor ştii cum stau, or să iasă. Până una-alta nu suntem proşti ca să-nghiţim gogoaşa asta, ne-am înţeles!? Auzi la ei : “Armata e cu noi!” Normal aşa ar trebui să fie, da’ ce dracu’ mai este normal acuma. S-au întors toate pe dos şi nu mi-e teamă decât că nu o să ne-alegem cu nimic din toată povestea. Dacă nu ai un program, nu ai un lider care să-l susţină…
Revoluţionar1: Adică vreţi să spuneţi că suntem aşa, de capu’ nost’!? Asta nu se poate ! Nici pe dumneavoastră nu v-a chemat nimeni la arme ?
Revoluţionar2 : Ce vrei să spui? Vezi tu vreo armă la mine?
Revoluţionar1: Vorba vine. Tata a primit un telefon. Mama zicea că de la nea Tase şi când a văzut la televizor că se trage, nu a mai stat pe gânduri şi m-a trimis la bistrou după tata. L-am găsit, dar am făcut imprudenţa de a ieşi în stradă şi am fost luaţi de puhoiul de poameni. O clipă i-am văzut şapca roşie, am încercat să mă strecor prin mulţime după el, dar era să fiu călcat în picioare şi n-am avut de ales, l-am pierdut din vedere.
Revoluţionar2: O clipă! Adică se dă la televizor comedia asta!?
Revoluţionar1: Păi cum!? Nu v-am spus încă!? Altfel nu mă trimitea mama după tata. I-a fost teamă când a auzit ce se întâmplă, dar nu ne-am gândit că e atât de grav. Adică nici nu am avut timp să reflectăm. Oricum, sper că n-a ieşit şi frate-meu după noi. V-am spus că era foarte nerăbdător să iasă şi să vadă cu ochii lui ce se întâmplă. Nici nu vreau să mă gândesc…
Revoluţionar2: Să sperăm că nu. Şi-apoi ţi-am mai spus-o, nici cu tine nu mi-e ruşine!
Revoluţionar1: Ce-aţi zis?
Revoluţionar2: Nimic…
Revoluţionar1: Oricum, cel mult a trecut ! (se uită pe geamul spart) Vedeţi!? Nu mai e atâta lume în stradă. Ar fi o idée ca s-o tai printre blocuri şi….
Revoluţionar2: Nu înţelegi că se trage de pe acoperişuri!?
Revoluţionar1: Adică tancu’ ăla este acolo numai aşa, de formă!?
Revoluţionar2: Încearcă şi ieşi în bătaia tunului şi verifică-l! Aşa am afla mai repede ce au în cap canaliile!
Revoluţionar1: Ei, nu ţi se pare că îmi ceri cam mult!?
Revoluţionar2: Chiar aşa, nu ştii de glumă!?
Revoluţionar1: Că avem şi cadrul favorabil!
Revoluţionar2: Şi dacă ne punem cenuşă-n cap, tot aia!
Voci: Azi în Timişoara! Mâine-n toată ţara! U-raaaaa! Ura!
Revoluţionar1: I-auzi! Iar încep… Cred că ăştia strigă aşa ca să-şi facă mai degrabă curaj!
Revoluţionar2: Sau transmit un mesaj şi aşteaptă răspunsul!?
Revoluţionar1: Posibil, da’ mi s-a cam luat…
Revoluţionar2: O luăm de la început !? Acuma eşti şi cu burta plină, ce dracu’ ! Dă-mi şi mie sticla de apă ! Hai, că ne-am cinstit cum se cuvine pentru vremuri ca astea !
Revoluţionar1: Când am plecat de-acasă, erau sarmalele pe foc.
Revoluţionar2: Poc cu nuca-n perete! Vezi să nu te fac eu sarma! Mai scoate un porumbel-doi şi ţi-ai dat foc la valiză!
Revoluţionar1: Spuneam şi eu aşa…Că sarmale mâncăm la Crăciun…
Revoluţionar2: Vorbeai ca să nu taci. Normal că la Crăciun. Dacă ai porc, dacă n-ai, te uiţi la stele, bunăoară ca noi acuma…
Revoluţionar1: Ştiu eu ce să zic, s-a înserat, da’ nu văd nicio stea, cred că e nor.
Revoluţionar2: Vorba vine!
Revoluţionar1: Dacă zici!
Revoluţionar2: Păi zic !
Revoluţionar1: V-am supărat cu ceva?
Revoluţionar2: Nu, nu mai pot de bine şi n-am altceva de făcut decât să mă supăr pe-un ţânc!
Revoluţionar1: Un ce ?… N-am înţeles !?
TABLOUL AL III-LEA
Decor: Acelaşi ca in Tabloul I. Se apropie un cetăţean turmentat, merge în zig-zag pe lângă tanc
(Revoluţionar1, Revoluţionar2 ,Cetăţeanul turmentat)
Revoluţionar2 (văzând un cetăţean ce iese dintre blocuri pe trei cărări): Hei! Ăsta şi-a pierdut busola! (se uită la sticlă) Ştiu şi eu!?… (Revoluţionarului1) Ce te uiţi aşa!? N-am făcut abuz! Nici n-aveam cum! Vezi? (îi arată sticla) Tot mai este vodcă şi ţine cont, am mai stricat şi orzul pe gâşte să te aduc în simţiri! Ar trebui să-i fii recunoscător! (sărută sticla)
Revoluţionar1: Ei, nici chiar aşa!?
Revoluţionar2: Zi Doamne păzeşte, că nici nu mai am cu ce te scula din morţi! Dacă mai ţine mult arţagu’, se-alege prafu’ de noi!
Cetăţeanul turmentat ( trece în bătaia tunului legănându-se şi scandând abia inteligibil): Azi în Timi-mi-şoara, mâine-n ţa-aara…U-ra! Uu-ra!
Revoluţionar2: Vezi de-alde cine strigă “Armata e cu noi !”? Şi voiai să… Ia’ stai! Bă, ăştia nu mai trag sau mi se pare mie!? Uite! Ăsta nu e zdravăn! Se-apropie de tanc. Vorbeşte cu soldatul. Când îţi spun eu că alcoolul e mană cerească, nu mă crezi?
Revoluţionar1: Adică ce vrei să spui?
Revoluţionar2: Cum!? Nu ţi-e clar nici acuma?
Revoluţionar1: Ştiu eu!?
Revoluţionar2: A, da, tu nu ştii nimic!
Revoluţionar1: Nu e vorba că nu ştiu, da’ nu-mi vine să cred că…
Revoluţionar2: Ia aminte! Şi spune şi copiilor copiilor tăi! Vodca e mană cerească, dom’le!…
Voci : O-le! O-le! O-le! Ceauşescu nu mai e!…
Revoluţionar1: I-auzi!
Revoluţionar2: N-o mai fi!
Revoluţionar1: Cum adică “n-o mai fi!”…!?
Revoluţionar2: Poţi să ştii cum ne-o bântui!?
Revoluţionar1: Aia da… Doamne fereşte!
Revoluţionar2: Pân’ te nimereşte!
Revoluţionar1: Suntem liberi! Am scăpat de dictator! Ura!
Revoluţionar2: Om fi scăpat, nu zic ba, da’ de-acu-nainte trebuie să fim cu ochii-n patru!
Voci: O-le! O-le! O-le! Ceauşescu nu mai e!…
Revoluţionar1: Ce-o fi, o fi, eu ies…
Revoluţionar2: Dacă te mâncă-n cur, fie… Hai, că te urmez şi eu!
Revoluţionar1: Companie, înainte, marş! (iese cu batista fluturând)
Revoluţionar2: Ei, drăcie, să vezi c-a avut dreptate!… (iese în urma tânarului şi ridicând braţele deasupra capului scandează) O-le, o-le, o-le!…
Voci: O-le! O-le! O-le! Ceauşescu nu mai e…
EPILOG
(Revoluţionar1, Revoluţionar2)
Revoluţionar1 şi Revoluţionar2 se întălnesc pe stradă şi îşi strâng mâinile bărbăteşte.
Revoluţionar2: Companie, inainte marş ! Haide c-ai fost tare!
Revoluţionar1: Nu-mi tremurau cumva nădragii?
Revoluţionar2: Ai fost un adevărat erou.
Revoluţionar1: Că am ieşit cu braţele deasupra capului şi cu batista fluturând, te rog!? Erou ai fost dumneata!
Revoluţionar2: Am fost amândoi, fiecare în felul lui! Da’ ia’ zi-i, ce face taică-tău?
Revoluţionar1: Mai bine nu-ţi povestesc. Era să mă rupă-n bătaie. M-a salvat mama din ghearele lui.
Revoluţionar2: Iar tu îi duceai grija!
Revoluţionar1: Când a văzut că se-ngroaşă gluma, a reuşit să se desprindă din puhoi şi a tăiat-o spre casă printre blocuri.
Revoluţionar2: Şi când îţi spun că eşti erou, nu mă crezi!? (salută milităreşte şi ies din scenă în şir indian) Companie, înainte, marş! Un-doi, un-doi!
CORTINA
