Luni 13 ianuarie 2014, ora 19
Sala “Lahovari”
Orchestra simfonică a Filarmonicii
Dirijor: Matei Corvin
În program:
Johann Pachelbel – Canon and Gigue
Pietro Mascagni – Intermezzo from Cavalleria Rusticana
Joaquin Turina – La oracion del torero
Jacques Offenbach – Orfeu in infern
Igor Stravinsky – Pulcinella
Un program anunţat „Concert de Anul Nou”, dar, credem noi, o surpriză, atât de evocatoare pentru ceea ce s-a întâmplat în perioada asta scurtă, care s-a scurs de la sfârşitul şi începutul anilor, de mare tristeţe pentru întreaga lume şi poporul sud african, dar şi pentru poporul israelian: dispariţia celor două personalităţi de calibru mondial, Nelson Mandela (d. 13 decembrie 2013) şi Ariel Sharon (d.11 ianuarie 2014)…încât, cu căt înaintam în timpul concertului, ne ziceam în sine: iată, Matei Corvin închină acest concert lui Nelson Mandela…De ce? pentru că tristeţea-durerea şi bucuria alternează în acest concert de la Filarmonică… Ori această tisteţe şi bucurie este specifică africanilor, atunci când cineva părăseşte această lume şi sufletul său se îndreaptă fericit înspre Dumnezeu! Un program care împacă cele două stări sufleteşti şi care opune tristeţii şi melanconiei din „Intermezzo” de Pietro Mascagni, pe „Orfeu în infern” de Offenbach. Toată lumea înainte de concert, dar şi după, remarca acest program curios care în fapt cripta starea poetică-filozofică cuprinzătoare de ambele stări generate de această existenţă trecătoare, şi durere, a lumii. Vorbeam cu instrumentiştii, înainte de concert, şi ei erau neâncrezători în forţele lor, îngroziţi mai ales de „Pulcinella” lui Stravinski… de timpul destul de scurt de pregătire!
În fapt, concertul a ieşit foarte bine, şi orchestra, concentrându-se, şi dirijorul, insuflând încredere, aceste lucruri-stări fiind de bun augur pentru întreaga stagiune a Filarmonicii, care, iată, păşeşte cu dreptul în noul an!…Am ascultat la început „Canon and Gigue” de Johann Pachelbel (1653-1706), o lucrare pentru orchestră de coarde şi clavecin-un concerto grosso din barocul de aur, o piesă pe care creatorul de program, însuşi Matei Corvin, a ales-o în deschiderea înspre acest templu al umanităţii, care în muzică se deschide prin epoca barocului. Demnă treaptă înspre glorificarea omului. În această incursiune muzicală era nevoie de o primă treaptă, simbolică, înspre slăvirea omului Mandela…Sfâşietoare această pagină din Cavalleria Rusticană, Intermezzo, în care omul secolului XXI-plânge! plânge în nimicnicia sa faţă de cum alţi oameni, aleşi ai soartei, ajung să glorifice destinul! Iubirea de viaţă şi de oameni este o îndatorire indiscutabilă! Această iubire există, mai ales, chiar, la cei care îşi riscă viaţa în faţa nevinovatului şi necruţătorului taur…Toreadorul care se roagă să învingă, să trăiască. Din moment ce se roagă înseamnă că-i este frică…Frica de multe ori, însă, alimentează curajul. Şi iată că piesa numărul trei din concert este tocmai „La oracion torero” de Joaquin Turina, un compozitor spaniol care se afirmă în secolul XX şi care în lucrarea sa evocă această rugăciune a omului plin de curaj, căruia nu trebuie „să-i tremure mâna” … Dar soarta, ea soarta opune mereu binele şi răul…iar naţiile cele mai aproape de arhaic se înveselesc câd le mor eroii… Este o victorie a vieţii împotriva morţii acest opus de Jacques Offenbach, „Orfeu în infern”, lucrare pe care Matei Corvin şi orchestra simfonică au executat-o excepţional. Spectatorii au strigat bravo, sărind în picioare. Dar mai apoi, când pe scenă s-a interpretat „Pulcinella”, scrisă de marele Igor Stravinski, oamenii şi-au dat seama nu se poate trăi fără baroc, fără clasicism, fără iubirea de construcţie, de ordine şi armonie, de pace de libertate şi egalitate în viaţă…aşa cum nu se poate trăi fără trecut! Frumos mesajul românului nostru, dirijor în Africa de Sud, care pune în slujba artei modul de trăire, şi existenţă în viaţă, a marilor eroi pentru drepturile popoarelor, la viaţă!…fără tam tam şi fără mascaradă!
*
Matei Corvin: Bună seara şi La Mulţi Ani pentru 2014; sunt la Râmnicu Vâlcea şi tocmai am dirijat primul concert al anului cu Filarmonica din Râmnicu Vâlcea, la care sunt colaborator de zece ani…Primul concert l-am dirijat în 2004…Nu am venit regulat, însă, în ultimii trei ani am fost de fiecare dată chiar în ianuarie…Programul a fost foarte variat, cu dificultăţile lui;…binenţeles, la un moment dat se atinge sublimul în cadrul Intermezzo din Cavaleria Rusticană, care este foarte frumos, un fel de doină, foarte tristă, care ne aduce aminte de persoanele iubite care, poate, nu mai sunt. Este vorba aici de mari personalităţi, ale omenirii, care nu mai sunt. În acelaşi timp am ales şi o piesă de Turina, pentru corzi, „La oracion del torero” care de fapt este rugăciunea unui toreador! …este o piesă formidabilă, în care acesta se duce la biserică pentru a se ruga înainte de coridă…El vrea să fie adulat, ovaţionat, dar în acelaşi timp este îngrijorat să nu păţească ceva, să moară. Este o confruntare tot timpul de dansuri spaniole şi muzică impresionistă-Turina a studiat la Paris şi a fost influenţat de impresionişti. Piesa se termină cu o rugăciune extraordinară, ca o devoţiune supremă către Cel de Sus…Apoi am ales să închei programul cu Stravinski, cu Pulcinella, o lucrare care s-a făcut acum mult timp la Râmnicu Vâlcea. Este o lucrare virtuoză, în care fiecare instrumentist este important şi are opartitură dificilă. Face parte din perioada neoclasică a lui Stravinski, care, după ca a experimentat totul cu „Sărbătoarea Primăverii” şi cu „Pasărea de foc”…s-a reîntors la clasicism! Spunea, că, scriind Pulcinella, şi-a regăsit rădăcinile… Este o lucrare extraordinară! Şi în toată situaţia asta, atât de dificilă (la propriu şi la figurat n.n) ca în seara asta, am ales Offenbach, Uvertura „Orfeu în infern, care i-a scos în relief pe instrumentiştii-momentele lor- de la vioară, violoncel, clarinet, oboi şi care se termină cu celebrul „Can Can”…A fost un concert deosebit de interesant şi, cred că publicului i-a plăcut diversitatea programului… Eu, mereu mă simt bine la Râmnicu Vâlcea şi vreau la acest început de an să urez tuturor vâlcenilor „La Mulţi Ani”, un an bun cu bucurii şi realizări…
