La Biblioteca judeţeană, în prezenţa unui numeros public, a directorului Remus Grigorescu, s-a lansat cartea „Se întorc morţii acasă” de Cornel Constantin Ciomâzgă, o carte pe care adevărul.ro o numeşte un best seller în materie editorială în acest an, 2014. Florin Epure, directorul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu Vâlcea a prezentat cartea.
„Cartea prezintă o întâmplare reală, cu personaje reale, reflectând învăţaturi şi pilde creştine. Volumul Se întorc morţii acasă vorbeşte şi despre România. Despre o Românie necunoscută din punct de vedere cultural şi duhovnicesc. Despre o Românie rău cunoscută ca factologie şi efect moral a celor petrecute în perioada comunistă. Şi despre o Românie nerecunoscută pentru cele cu adevărat bune şi importante. Este vorba mai întâi despre un om care trece prin experienţa unei morţi clinice neidentificate ca atare şi care, prin şăgalnica nebăgare de seamă a celor apropiaţi, ajunge de-a dreptul în mormânt.
Experienţa aceasta teribilă a mormântului şi-o istoriseşte pe scările metroului, acolo unde făcea un popas, istovit de toate tevaturile la care era supus pentru ca să iasă din evidenţele morţilor şi să reintre în evidenţele viilor. Cartea dezvăluie ce-a însemnat asta, intrând prin toate cotloanele vieţii lui, din copilărie până într-o zi când aflăm că torţionarul ajunge să se spovedească la un bătrân duhovnic care fusese cândva, cu 36 de ani în urmă, nici mai mult nici mai puţin decât cea mai opresată victimă a lui. De aici intră în litera cărţii cel de-al doilea personaj principal, cu experienţa lui incredibilă, trăită 21 de ani în temniţă, dar şi în afara ei, într-o monastire. După temniţă amintesc doar întâlnirea lor cutremuratoare, unde, în timpul spovedaniei, torţionarul nu-l recunoaşte pe bătrân, dar acesta şi-l reaminteşte şi, ca duhovnic, este nevoit să-l asculte spovedind, printre alte orori, cum i-a ucis fratele, cum i-a violat sora şi cum i-a întocmit lui însuşi un fals dosar, urmare căruia avea să capete 21 de ani de muncă silnică” (adevărul.ro).
Trebuie să subliniem că această lansare, una atipică oraşului nostru („Capitală a tipografilor” -Nicolae Iorga-în care, în general, o lansare de carte este un act de subliniere excesivă a autorului şi mai puţin a operei prezentate, şi cu un prezidiu amplu!) a avut toată susţinerea auditoriului: trei personaje în faţă care efectiv au pus accent numai pe carte, şi bine au făcut; Remus Grigorescu a făcut o scurtă prezentare cărţii şi autorului ei apoi întreaga desfăşurare a fost preluată de Florin Epure, care a prezentat-o sub forma unui dialog cu autorul (sub formă redusă puteţi urmări această prezentare pe Arhivavideo din cadrul Culturii Ars Mundi on line, ca şi acest articol-în Culturavâlceană-tipar şi PDF, şi în Articole pe acelaşi site).
Florin Epure (printre altele): – Cartea este un manual de tămăduit sufletul. (…) Este interesant cum aceste două personaje îşi schimbă concepţia despre viaţă. Atât torţionarul, cel care este unealta diavolului, la început, şi care ajunge să se spovedească victimei sale începând printr-un hohot de plâns interminabil, prin care noi înţelegem că şi-a dat seama cât rău a făcut!…Înţelegem că acest personaj se identifică cu toţi ceilalţi, ca el, care au provocat atâta durere! (…) Fie că vorbim de un Ţurcanu, de un Vişinescu, de un Pleşiţă… aceste nume vor rămâne în istorie ca exemple negative. Dar cu personajul nostru se întâmplă ceva nemaiântâlnit, căci el ajunge să se căiască… Iată o nouă abordare scriitoricească, soluţie moralizatoare (până când aceste întoarceri în trecutul neverosimil? n-n)! Florin Epure trece în revistă pe toţi acei care au avut de suferit sau au fost ucişi în închisoare-marii noştri intelectuali – între 1945 şi 1965!…La ce surprize le-a rezervat viaţa celor care au scăpat, ajungând după 1990 să-şi ierte …torţionarii! Spune directorul de la Cultură şi Patrimoniu, acum critic literar-moderator, subliniază: iată, ce fel de grozăvii au suferit aceşti oameni, mai ales preoţi, batjocoriţi în timpul sărbătorilor religioase sau în timpul Sfântului Post! De aceea cartea uimeşte, te face să n-o mai dai din mână fiindcă, nu sunt numai aceste lucruri reale prezentate! sunt lucruri în plus, spre sfârşitul ei, care te fac să înţelegi ce s-a petrecut de fapt; te fac mai bun, te fac să înţelegi prin ce dramă au trecut aceşti oameni, nu numai „ostaşi” ai Domnului, dar şi oameni simplii, ţărani care nu au vrut să-şi dea pământul! şi alţii…
Cornel Constantin Ciomâzga (n. 28 martie 1956, în preajma Mânăstirii Neamţului) este un jurnalist şi scriitor român contemporan. A debutat sub pseudonimul Cornel Cupsa. Este căsătorit şi are doi copii.
A studiat regie de teatru şi film, apoi a continuat cu studii de psihologie şi teologie. În 1990 a fost redactor la Zig-Zag, săptămânalul cu cel mai mare tiraj postrevoluţionar, apoi redactor la săptămânalul Tinerama. În 1991 a a devenit redactor-şef al primului post de radio particular din România, Fun-Radio.
Între 1992 şi 1996 a fost director general la Radio Tinerama. Între 1992 și 2002 a fost director general şi fondator al societăţii Romanian Advertising Media. Între 1993 şi 2003 a fost preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni — filiala România. A fost profesor la facultatea de Jurnalistică din Bucureşti. În 2001 a realizat primul curs de psihologie creştin-ortodoxă. În 1990 a realizat primul format de emisiune talk-show din România, urmând realizarea a peste 200 de emisiuni de talk-show radiofonic cu cele mai importante personalităţi ale vremii.
Între anii 1980–1990 publică tablete satirice, eseuri şi versuri în presa vremii. În 2000 a realizat filmul documentar Semne, vorbind pentru prima dată despre moaştele preotului Ilie Lăcătuşu. În 2002, odată cu retragerea sa în chiliile unor mânăstiri, a publicat cartea Lucrarea.
Premiul „Marconi” pentru activitatea publicistică; Premiul Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni; Premiul Fundaţiei „Secolul XXI”; Premiul Asociaţiei „21 Decembrie”; Premiul Comitetului Naţional Român pentru UNICEF (C.V. Wikiapedia 14 august 2014).
