Cu 30 de ani în urmă – 5 Octombrie 1985! – lua fiinţă la Voineasa: Clubul de Turism Montan „Lotru”. La puţină vreme îşi va fi adăugat în titulatură şi unul dintre obiectivele asumate şi îşi va fi spus: Clubul de Turism Ecologic Montan „Lotru” (CTEM). Era o vreme când Staţiunea turistică Voineasa funcţiona din plin, Uzina Lotru – Ciunget avea un personal tânăr şi plin de… energie, şcoala din Voineasa era la nivel de liceu, Atelierele Centrale de la „Capra Foii” produceau şi… oxigen într-o zonă cu … poluare zero! La freamătul tineresc incontestabil al acelei vremi se vor fi adăugat câţiva catalizatori, foarte susţinuţi instituţional atunci (?! – azi în plină redefinire a „democraţiei”, a „valorilor” economiei de piaţă, a dobândirii „libertăţii cetăţeneşti”, oare de ce puterea locală, în prim plan şi în mod normal interesată, nu se mai implică??? Despre Staţiunile care au ruinat agoniseala sindicală – în complicitatea politică evidentă cu legile cele multe şi proaste, făcute cu adresă, ori ocolite! – nu se mai poate vorbi, fiind muribunde, cu acelaşi management, în cras conflict de interese, vizibil de pe planeta Jupiter, dar neobservat de la judeţele gazdă, de la ministere. În situaţia asta sunt Herculanele, Sângeorzul, Govora şi altele, între care Voineasa nu a putut fi o excepţie). Fenomenul de înflorire al manifestărilor cultural-sportive cuprinsese toată Valea Lotrului şi reflecta forma generală posibilă de asociere în acea vreme. Simultan cu apariţia clubului de turism, au apărut echipele de fotbal „Energia” Mălaia, „Lotru” Voineasa iar Ansamblul „Ciobănaşul” din Mălaia (multi laureat la concursurile naţionale!) va fi inspirat Ansamblul „La Obârşia Lotrului” al Voinesei, ambele în prim-planul Tezaurului Folcloric al regretatei Marioara Murărescu (multă vreme genericul celebrei emisiuni, având Vânăta Ciungetului urcată de turma de mioare a familiei Tertereanu!). Clubul „Lotru” a apărut într-o perioadă de emulaţie şi entuziasm, când iniţiativelor li se asociau oamenii cu toată încrederea, acestea arătându-se îndreptate câştigului comun, general şi nu interesului privat dus în extremismul unui principiu, fetişizat ca valoare absolută. O adevărată bombă pusă la edificiul unei coeziuni naturale a făcut să explodeze ideea de unitate, prea confundată cu cancerul doctrinelor politice ale comunismului, impus cu forţa cândva pe la noi. Oamenii tineri au fost mânaţi de iubirile lor să întemeieze un fel aparte de „familii”. Vom numi aici pe: Manta Ilie, Marinescu Maria, Pleşanu Anişoara, Băra Niculiţă ş.a., din Mălaia, Comşa Ionică, Vegea Dan ş.a., din Voineasa, Târşa Maria, din Păscoaia, alături de mulţi alţii. Lor li s-au alăturat cei veniți, „colonişti” pe Valea Lotrului: Mihai Sporiş, Brănescu Gheorghe, Florescu Dan,… (de la Uzina Ciunget!) Şuţă Jan, Tuţi Tisanu, Ploaie Gheorghe, Florescu Virgil şi Elena, Cioboată Elena, Mihalache Mihai ş.a., descălecători cu toţii, aduşi de meserie prin repartiţii pe un mare şantier hidroenergetic, cu un potenţial uman imens pentru înnoire civilizaţională, într-o zonă cu spiritul libertăţii înrădăcinat în moşneni autentici. Combinaţia între cele două a rodit asocierile, în chip natural, generând „familiile” amintite.
În acest câmp de forţe, favorabil, a apărut la iniţiativa lui Gheorghe Sporiş, acum 30 de ani: CTEM „Lotru” –Voineasa, pe lângă Staţiunea Voineasa. Iniţiatorul, mare iubitor de turism, angajat al staţiunii îşi va fi asumat înfiinţarea clubului, pornind la drum cu un grup de fondatori care proveneau din mediul descris mai sus, cu forţă de-a atrage membrii spre practicarea unui turism civilizat şi promovarea în vecinătate a regulilor minimale. Între fondatori, alături de cei deja menţionaţi îi amintim pe Valentin Constantinescu, Vasile Mircea, Claudia Firănescu, Florea Florinel, Jeni Cosac, Mihai Marian Sporiş, Laura Adriana Sporiş, Moţ Ion, Tuţi Tisanu (Ştefan) (mulţi şi-au pierdut de mult timp urma şi numele, prin plecarea de pe Lotru şi din memoria cu limite!).
Mulţi ani clubul a avut o activitate intensă, fiind unul dintre cluburile României cu mare vizibilitate în activitatea turistică naţională. Rezultatele sunt direct legate de susţinerea instituţională şi de propria funcţionare (azi, în pierdere de suflu, viteză, membrii, interes general şi neadaptare la noile condiţii într-un mediu cu alte aşteptări!). Vorbind despre rezultate amintim aici că piticii şi juniorii formaţi la „şcoala” clubului, întru dragoste de munte, escaladează azi Himalaia, Alpii, Araratul, iar prin munții noştri – aici vorbind despre Carpaţi! – au făcut zeci de mii de poze şi le-au dăruit în spațiul virtual dovadă de iubire. Pe cont propiu Gheorghe Ploaie este mare apărător a zonelor protejate şi un expert disponibil, permanent, celor ce-i cer sfatul; Gheorghe Sporiş, subsemnatul, fiind în echipa de elaborare a PLAM-ului judeţean şi susţinători ai înfinţării Serviciului Judeţean de Salvamont; membri localnici din Voineasa, Ciunget, Mălaia au valorificat experienţa în pensiunile proprii. În perioada ultimilor ani, aproape un deceniu, clubul a pâlpâit ca într-o hibernare, proprie vremii de-noptare a spiritului civic şi escaladare a imoralităţii publice, până la vârful statului român, trecând prin toate treptele stigmatizate de trădarea aparenţilor oameni de… bine. Clubul nu mai putea funcţiona normal în noile condiţii, fără adaptări majore ale: statutului, strategiei, planului de acţiune şi a managementului propriu. Credem că nici acum, după sunarea ceasului deşteptător din adormire, nu are şanse reale!, dacă nu-şi asumă voinţa punerii în acord cu vremea, să o reia de la capăt, cu bateriile reîncărcate de entuziasm şi sincronizate cu interesele fireşti ale celor ce au nevoie de comportament normal – ecologie în turismul montan! – vorbind aici de reţeaua de pensiuni lotrene, de obştile de moşneni loviştene, de murindele staţiuni Voineasa şi Vidra, de nou născuta Obârşia Lotrului, de ce nu?, de Rânca, Groapa Seacă, Oaşa etc. Evident primăriile, cu competentele lor consilii locale ar putea susţine iniţiativa relansării unui club cu utilitate publică demult demonstrată, dacă s-ar vădi iniţiativa cuiva! Aceasta ar putea să fie reînnodarea firului rupt de ceva vreme. Clubul de Turism Ecologic Montan „Lotru”- Voineasa ar trebui să se clarifice pe sine şi să ia apoi iniţiativa unei reconstrucţii.
Semne bune sunt! În perioada 11-13 Sept 2015 la Voineasa, într-o aniversare, ca o pomenire privată (oficialităţile lipsă din motive întemeiate: concediu!, vreme cu ploaie!, altceva mai important!) a fost organizat „Festivalul Muntelui”, onorat de Asociaţiile: Intol Press şi Societatea Culturală „Anton Pann” şi de o etapă de motociclism „Enduro” pe o vreme splendidă, totuşi! Participanţi, după 30 de ani, vreo şase membrii fondatori, au depănat începutul şi bilanţul unor performanţe cu marile concursuri prin ţară, trofee şi nume de protagonişti (vorbeam de pomenire!). Directorul staţiunii Dănuţ Moldoveanu, gazdă în Hotel Lotru a Lirei festivalului îşi va fi adus aminte de vremurile mai bune, acum nins de vreme şi apăsat de starea jalnică a unei staţiuni pustiite de cele rele. Nefiind locul unei analize de fond am sugerat nevoia unei evaluări lucide şi a unui nou început de drum în noile condiţii. S-au dat competitorilor diplome şi medalii, iar asociaţiile participante au luat trofeele. Fericită decernarea acestora: Societatea Culturală „Anton Pann” poate fi modelul reînnodării, după o perioadă de tranziție. Este o asociaţie emergentă, cu forţă de atracţie a noilor membri vizibilă şi credibilă în spaţiul public, prezentă în viaţa cotidiană la evenimente, dar şi în spațiul virtual. Poate fi un partener şi un model centripet de recoagulare! Intol-Press este o asociație vizibilă în virtual, dar şi în presa culturală prin revistele: „Povestea Vorbii 21”, „Cultura vâlceană” şi suplimentul ei „Forum vâlcean”. Salutăm prezența la Voineasa a liderilor lor: Petre Simion Cichirdan, Nicu Cismaru, Violeta Scrociob. Semnalăm cu bucurie sprijinul dat acţiunii de către Ioan Dumbrăvescu, George Rotaru şi Gheorghe Cărbunescu, Ion Frântu. Mă gândeam acolo că un rol major l-ar fi putut juca Academia Olimpică a sportului, filiala judeţeană, prin cluburile deja înfiinţate, deocamdată forme fără fond! (Probabil şi fonduri, domnule profesor Nicolae Dinescu?). Vorbeam cu acel prilej de nevoia întineririi şi invocam necesitatea implicării şcolii, fără a mă fi plâns că toate apelurile adresate cândva Inspectoratului Şcolar Vâlcea, pentru concursurile „Ţara Loviştei Colţ de Rai”, respectiv „Vâlcea Colţ de Rai” au fost nişte mari eşecuri, apropos de parteneriatul, mult invocat, public-privat. Dar reamintesc participarea copiilor din Voineasa sub îndrumarea Dalianei Stanciu la concursurile noastre, faptele culturale deosebite ale lui Petre Dinulică şi ale pr. Nicolae Moga. Facem precizările în legătură cu manifestarea culturală a … lirei festivalului de la Voineasa şi a potenţialului demonstrat al locului şi cu alte nume precum Gh. Bogorodea, Gh. Stanciu, ori a celor plecaţi dintre noi: Mircea Cavadia, Toma Stanciu, Nina Florescu.
Munte există, oameni mai sunt, tradiţie şi profesionalism avem. Clubul ca formă juridică există, membri supravieţuitori mai sunt. Trebuie sunată doar adunarea şi atunci ştafeta se poate preda onorabil, slujind mai departe dragostea pentru un turism civilizat, în cunoştiinţă de cauză. Aceste opinii se doresc un APEL pentru un nou început, adresat tuturor, încă membri, doritorilor şi instituţiilor din vecinătatea fenomenului, alături de ONG-urile care pot sprijini moral relansarea…
