Anul care tocmai a trecut, 2023, avea să le-aducă vâlcenilor un dar cu totul special, editorial și tipografic, anume apariția volumului bilingv, română și engleză, cu titlul de mai sus, conceput și realizat de cunoscutul om de știință și cultură Dorel-Mihai Constantinescu, doctor în fizică, omul care alături de Academicianul Marius Peculea a pus o cărămidă grea la înființarea și construcția Uzinei G în 1970, a înființării în 1971 a primei școli doctorale la Râmnicu Vâlcea în colaborare cu Institutul de Fizică Atomică București, și, nu în ultimul rând la producerea apei grele la Râmnicu Vâlcea pentru care a obținut și un brevet de invenție în anul 1976… Să mai spunem că această carte a apărut în urma unor întâlniri colocviale la Biblioteca Județeană Antim Ivireanul organizate de Forumul Cultural al Râmnicului, înainte de 2023, în care ilustrul fizician a prezentat această „poveste” a apei grele, Forumului, nerămânându-i decât s-o prevadă în proiectul său „Râmnicul tradiției – Râmnicul modern și contemporan – Râmnicul viitor” iar D.M. Constantinescu să scrie și să tipărească cartea la Editura Antim Ivireanul din Râmnicu Vâlcea…Au ajutat la materializarea și reușita acestui proiect, alături de Primăria Râmnicului, Forumul – cum spuneam, autorul care a conceput și coperta, Maria Constantinescu care a machetat lucrarea, Silvia Popescu care a realizat tehnoredactarea, și prepress: Sorin Alexandru Barbu.
Puțini vâlceni se pot lăuda cu atâta competență profesională, fie că vorbim de cercetare științifică, de informatică, de arta organizării muncii sau de pregătirea viitorilor fizicieni ai țării (așa zișii ingineri fizicieni), cu atâtea realizări de mare răsunet în spațiu vâlcean și nu numai. Sigur, după 50 de ani de la începerea producției (pilot) de apă grea la Uzina G, puțini vâlceni își mai amintesc astăzi de renumele câștigat de municipiul nostru datorită acestei reușite. Din acest moment Vâlcea se umple de investiții extrem de valoroase, precum fabricile de armament, secții speciale în uzinele tradiționale; apare ideea producției nucleare în munții din Țara Loviștei. În 1981 intră în funcțiune întreprinderea de mecanică fină HERVIL Râmnicu Vâlcea, care avea să producă sută la sută producție pentru export RDG, URSS – serii uriașe și serii mai mici pentru SUA și Canada…Cehoslovacia și Polonia. Referitor la această ultimă investiție, 1981, Uzina G, imediat, a apelat la tehnologia comenzii numerice asistate de calculator care s-a introdus în fabricația HERVIL, încă de la punerea în funcțiune. Încă din anul 1981 Hervil a apelat la Centrul de Calcul al CIPA pentru introducerea limbajelor APT RCW, ADAPT și miniprograme proprii scrise în FORTRAN…sau primele două limbaje. Uzina G executat repere prototip din instalația pilot de apă grea la Hervil. Nouă, celor de aici, programatori cu experiență câștigată la IMGB și I. Avioane Craiova, personalitatea lui D. M. Constantinescu ne-a apărut ca marcantă fiindcă știam că toți fizicienii de la noi fuseseră pregătiți să intre la facultate de dumnealui, în plus, că, dânsul a fost pe rând directorul Centrelor de Calcul de la CIPA și de la județ…De asemenea, tot noi, am apelat la autorul volumului, în anul 1990, când conducea noul înființat Centru Internațional de Studii din Vila de Protocol din Bujoreni, să ne mijlocească prin Centrala de Mecanică Fină un contact cu firma germană HUNGER din Frankfurt pe Main, ajutor pe care l-am primit și care s-a dovedit a fi de mare folos, chiar mare succes…
În urmă cu trei, patru ani, domnul D. M. Constantinescu vine la Forum și organizează câteva întâlniri în care vorbește de apa grea…Insistă, de asemenea, pe înființarea unui muzeu virtual al cercetării științifice vâlcene pe care aproape l-a definitivat – realizat – urmând să capete un sediu în chiar incinta Uzinei G! Puțin mai devreme venise cu propunerea de înființare a unui Muzeu al Tehnologiei și Cercetării vâlcene. I-am prezentat revista Seniorii nr 6, 2012, în care noi, cei de la Asociația Seniorii, solicitasem mai marii orașului înființarea unui Muzeu al Tehnologiei în chiar Turnul de apă al fostei fabrici de prelucrare a lemnullui (CPL)…Din păcate Turnul a fost demolat construindu-se noul Mall pe terenul CPL. În acest sens a venit soluția dumnealui cu Muzeul virtual pe care toată lumea a salutat-o. Acum la un an de la lansarea cărții cu povestea apei grele (o carte excepțională!) vine cu o propunere senzațională prin care solicită ridicarea unui monument închinat apei grele, uzinei G! Nici nu s-au lămurut bine edilii și autorul cărții imaginează monumentul și chiar îl construiește, ca machetă (400 X 400 mm) pe o imprimantă 3D în orașul Brașov! Autorul cărții dă dovadă de o vitalitate fizică și mintală ieșite din comun. De aceea semnalăm oamenilor de cultură și tuturor celor care iubesc cu adevărat Râmnicul, care iubesc artele, să citească această carte și să admire această machetă a monumentului închinat apei grele, ca să se convingă (și să convingă și pe cine trebuie) că Râmnicu Vâlcea (noi îi spuneam, încă de pe vremea Eclipsei, Noul Râmnic, capitală a tehnologiei românești și propuneam montarea unei sfere, prelucrate cu ajutorul calculatorului, în fața Prefecturii) este un loc cu adevărat de prestigiu, nu numai în Europa de Est, ci în întreaga lume! Să nu uităm că la Râmnicu Vâlcea s-a inventat și fabricat becul cu leduri, în 1994, și mai devreme, în 1986 aici a sosit un mare premiu acordat de INID pentru informatică aplicată acordat lucrării „Sculptură cibernetică”…Sfera pe care vroiam să o punem în centru, la Eclipsă…
*
Citind cartea, se lecturează ușor fiindcă autorul nu folosește neologisme și nici cuvinte cripto-critice care să mărească suspansul pseudo valoric, printr-o frazeistică pompoasă și mai degrabă neînțeleasă, și ideile ei, informații valoroase, ajung la cât mai mulți cititori. Experiența de neegalat în transmiterea informației, care îl caracterizează pe ilustrul autor, face ca din vocabularul cărții să lipsească formulele ambițioase chimice și matematice, și explicând în limbaj mai degrabă plastic foarte multe lucruri, chiar, intuind asemănări cu Poarta Sărutului inegalabilului Constantin Brâncuși; a se vedea genialul însemn de pe această lucrare care pare a fi un simbol al formulei apei grele D2O… De asemenea suntem surprinși în a cunoaște multe realități specifice perioadei anilor 1965 – 1973 pe care nici nu le bănuiam că ar fi existat în jurul nostru. Așa, bunăoară, este descris sediul „Uzinei G” despre care lumea prefera să nu vorbească, puținii salariați fiind destul de titrați și fiecare preferând să aibă un comportament specific unui imperiu al tăcerii!…Abia acum când lecturez aceste pagini, 2024, am aflat că Uzina G – Tesa – funcționa în trei apartamente într-un bloc din cartierul „Versailles”, lângă casa unde părinții noștri închiriaseră două camere (pe spațiul unde s-a construit ulterior Biserica Sf Apostoli!). Acum, personal, fac legătura cu prietenul meu de atunci, 1970 – 1972, Horia Popescu care lucra la Uzina G și care era mai mult prin cartier…vizitându-ne din când în când ca să asculte muzica simfonică pe care o aveam în discotecă. El mi-a deschis ochii asupra unei prietene care își petrecea nopțile în apartamentul pe care îl împărțea cu un băiat de la Securitate și care-l avea în vedere (așa fiind obiceiul sau legea), activitatea din Uzina G fiind una extrem de secretă.
Cartea are o prefață pe măsura autorului semnată de dr.ing. Emilian Valentin Frâncu intitulată „Dorel-Mihai Constantinescu Doctor în Fizică” în care fostul deputat și primar al Râmnicului reușește să schițeze un portret cât mai fidel al autorului volumului bilingv. Scrie și autorul volumului un capitol 1 intitulat „În locul unei prefețe anume” pe care îl dedică în întregime mentorului său de drept în știința fizicii, apoi după 1976 prieten nedespărțit, Academicianul Marius Peculea. Pe acest eminent om de știință l-am cunoscut și noi, nu odată, dar de această dată în biroul său de la Uzina G producătoare de apă grea! După ce se pusese în funcțiune Uzina de la Turnu Severin…În același capitol I autorul descrie întâlnirea sa cu Securitatea, cum cel care răspundea de Uzina G i-a interzis să lase documente (o carte!) nesupravegheate pe timpul nopții…Ne-am amuzat și ne-am adus aminte imediat de o faptă similară de la Hervil, din 1986, când nouă ni se atrăsese atenția să nu mai lucrăm la Invenții și inovații decât după ca le-am descris într-un registru de la BDS, și, la mârâitul meu că obișnuiesc să lucrez pentru fabrică și acasă mi s-a făcut recomandarea să iau acest registru acasă! Un capitol teribil ni s-a părut cel notat cu 1.3. „Apa grea în România-scurt istoric/1/, /2/, /4/, /12/, /14/” în care citim și avem date despre unul dintre cei mai importanți oameni, români, din postbelic, Profesorul Ioan Ursu, președintele Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară înființat în 1969. Felicităm autorul pentru acest capitol, ca și pentru întregul volum, și care ne arată, ne descrie, desigur numai o parte, din ce a fost posibil să facă acești români din interbelic, dar mai ales din perioada postbelică a democrației populare și socialiste, încît să se sperie mai marii lumii și, imediat după anul 2000 s-o prade, s-o nenorocească!…desigur, nu uităm, chiar imediat după 1990, numai că în ultimul deceniu al sec XX ne-am prădat singuri!…am pus proștii deasupra celor deștepți și, mai mult, le-am creat fiecăruia un partid subvenționat de stat…
THE STORY OF HEAVY WATER IN RÂMNICU VÂLCEA
The year that just passed, 2023, was set to bring the people of Vâlcea a truly special gift, both editorial and typographic: the publication of a bilingual volume, in Romanian and English, with the above title, conceived and realized by the well-known scientist and cultural figure Dorel-Mihai Constantinescu, Ph.D. in physics. He is the man who, alongside Academician Marius Peculea, contributed significantly to the establishment and construction of Plant G in 1970, the founding in 1971 of the first doctoral school in Râmnicu Vâlcea in collaboration with the Institute of Atomic Physics in Bucharest, and last but not least, to the production of heavy water in Râmnicu Vâlcea, for which he also obtained a patent in 1976. It should be mentioned that this book was born from colloquial meetings at the Antim Ivireanul County Library, organized by the Râmnicu Cultural Forum before 2023, where the illustrious physicist presented this “story” of heavy water. The Forum, after hearing it, decided to include it in its “Râmnicu of Tradition – Râmnicu Modern and Contemporary – Râmnicu of the Future” project, and D.M. Constantinescu wrote and printed the book at Antim Ivireanul Publishing House in Râmnicu Vâlcea. Contributing to the realization and success of this project, alongside the Râmnicu City Hall and the Forum, were the author, who also designed the cover, Maria Constantinescu, who did the layout, Silvia Popescu, who handled the typesetting, and prepress: Sorin Alexandru Barbu.
Few people from Vâlcea can boast such professional competence, whether in scientific research, informatics, the art of work organization, or preparing the country’s future physicists (the so-called physicist engineers), with so many notable achievements in the Vâlcea area and beyond. Certainly, 50 years after the start of pilot production of heavy water at Plant G, few people in Vâlcea today remember the fame our city gained due to this achievement. From this point, Vâlcea saw a wave of highly valuable investments, such as weapons factories, special departments in traditional plants; the idea of nuclear production in the Loviștea Mountains emerged. In 1981, the fine mechanics company HERVIL Râmnicu Vâlcea began operations, producing 100% for export to East Germany, the USSR—huge series—and smaller series for the USA and Canada, Czechoslovakia, and Poland. Regarding this last investment in 1981, Plant G immediately adopted computer-assisted numerical control technology, which was introduced into HERVIL’s production right from the start. Since 1981, HERVIL had turned to the CIPA Computing Center for the introduction of the APT RCW and ADAPT languages and its own mini-programs written in FORTRAN or the first two languages. Plant G produced prototype parts from the pilot heavy water plant at HERVIL. For us here, programmers with experience from IMGB and I. Avioane Craiova, D.M. Constantinescu stood out as a significant personality because we knew that all our local physicists had been prepared for university by him. Moreover, he had been, in turn, the director of the CIPA and county computing centers. Additionally, we turned to the author in 1990, when he headed the newly established International Study Center at the Bujoreni Protocol Villa, to help us connect with the German company HUNGER in Frankfurt am Main through the Fine Mechanics Plant, assistance which we received and proved to be very useful and successful.
Three or four years ago, Mr. D.M. Constantinescu came to the Forum and organized several meetings where he talked about heavy water. He also insisted on the creation of a virtual museum of Vâlcea’s scientific research, which he has almost completed and which is expected to have a home within Plant G! A little earlier, he proposed establishing a Museum of Vâlcea Technology and Research. I showed him the Seniorii magazine no. 6, 2012, in which we, from the Seniorii Association, requested the city officials to establish a Technology Museum in the Water Tower of the former wood processing factory (CPL). Unfortunately, the Tower was demolished, and a new mall was built on the CPL site. In this context, his solution with the virtual museum was welcomed by everyone. Now, a year after the book’s release, telling the story of heavy water (an exceptional book!), he comes with a sensational proposal: to erect a monument dedicated to heavy water and Plant G! Before the authorities could fully understand, the author imagined the monument and even constructed it as a model (400 x 400 mm) on a 3D printer in Brașov! The book’s author shows extraordinary physical and mental vitality. Therefore, we call on the cultural figures and all those who truly love Râmnicu, who love the arts, to read this book and admire the monument model dedicated to heavy water, to be convinced (and to convince those who need convincing) that Râmnicu Vâlcea—what we called, since the time of the Eclipse, the New Râmnic, the capital of Romanian technology, and proposed placing a computer-processed sphere in front of the Prefecture—is a place of true prestige, not only in Eastern Europe but in the entire world! Let us not forget that in Râmnicu Vâlcea, the LED light bulb was invented and manufactured in 1994, and earlier, in 1986, a major prize for applied informatics was awarded here by INID for the work “Cybernetic Sculpture”… The sphere we wanted to place in the center, at the Eclipse…
Reading the book is easy because the author does not use neologisms or cryptic words to artificially increase suspense with pseudo-value, nor does he employ pompous and often misunderstood phrases. Its valuable information reaches as many readers as possible. The unparalleled experience in transmitting information, which characterizes the illustrious author, ensures that the book’s vocabulary lacks ambitious chemical and mathematical formulas, instead explaining many things in a more artistic language, even drawing comparisons to Constantin Brâncuși’s inimitable Gate of the Kiss. The ingenious emblem on this work, which seems to be a symbol of the heavy water formula D2O, should be noted. We are also surprised to learn about many specific realities from the 1965–1973 period that we did not even suspect existed around us. For example, the headquarters of “Plant G,” about which people preferred not to talk, where the few employees were highly educated and preferred to behave as if they were part of a silent empire!… Only now, as I read these pages in 2024, have I learned that Plant G—Tesa—operated out of three apartments in a block in the “Versailles” neighborhood, next to the house where our parents had rented two rooms (on the site where the Church of the Holy Apostles was later built!). I now personally connect this with my friend from that time, 1970–1972, Horia Popescu, who worked at Plant G and spent much time in the neighborhood, visiting us occasionally to listen to the symphonic music we had in our discotheque. He opened my eyes to a girl who spent her nights in an apartment she shared with a Security officer who kept an eye on the extremely secret activities at Plant G.
The book has a preface befitting its author, signed by Dr. Eng. Emilian Valentin Frâncu, entitled “Dorel-Mihai Constantinescu, Ph.D. in Physics,” in which the former deputy and mayor of Râmnicu succeeds in sketching a faithful portrait of the bilingual volume’s author. The author also writes a Chapter 1, titled “In Place of a Specific Preface,” which he dedicates entirely to his rightful mentor in the science of physics, later, after 1976, his inseparable friend, Academician Marius Peculea. We also knew this eminent scientist, not once, but this time in his office at Plant G, which produced heavy water after the factory in Turnu Severin was put into operation… In the same Chapter I, the author describes his encounter with the Security, how the person in charge of Plant G forbade him from leaving documents (a book!) unsupervised overnight. We laughed and immediately recalled a similar situation at HERVIL in 1986, when we were warned not to work on inventions and innovations unless they had been described in a BDS register, and when I grumbled that I was used to working for the factory even at home, I was advised to take the register home! We found Chapter 1.3, “Heavy Water in Romania—A Brief History /1/, /2/, /4/, /12/, /14/” to be an outstanding chapter, where we read and learn about one of the most important post-war Romanian figures, Professor Ioan Ursu, president of the State Committee for Nuclear Energy, established in 1969. We congratulate the author for this chapter, as well as for the entire volume, which reveals, describes, of course, only part of what these interwar, but especially postwar, Romanians managed to achieve under the popular and socialist democracy, so much so that it frightened the great powers of the world, who, immediately after 2000, plundered and ruined the country! … Of course, we do not forget, immediately after 1990, but especially in the last decade of the 20th century, we robbed ourselves!… we placed the fools above the smart ones and, more than that, created a state-funded party for each of them…
