Să tot fie douăzeci de ani, împliniți, de la prima noastră întâlnire! În vara lui 1997 făcusem cărare pe la Arhivele Statului, Direcția județeană Vâlcea. Fusesem îmboldit, dinspre mai multe părți, să depășesc publicistul din presa locală și regională și să scot la vedere niște cărți. Făcător de minuni editoriale trecea atunci, prin peisajul Râmnicului, profesorul Ion Soare, care ostenea pe la Arhive. Ostenea din greu pentru că lucra, demult, la un doctorat cu un conducător pretențios și prestigios, cum era academicianul Mihăilă. Slaviști remarcabili, scormonitori în scrierea veche, și cercetători ai istoriei noastre vechi, amândoi mă interesau. La domnul profesor Ion Soare voi fi ajuns, îndemnat fiind de preotul Dumitru Bălașa, căruia îi voi fi devenit, tot printr-o intermediere benefică, ucenic. Era trecut de Sânzâiene, la începutul lunii iulie când, trecând pe la Tică Andronie, un prieten mai vechi – tocmai director acum la arhive!-, mi-am învins reținerea de-a scrie carte și am urmat sfatul părintelui Bălașa. L-am vizitat pe profesorul slavist, de atunci de nenumărate ori, să ne putem antrena în multe dialoguri, mai mereu polemice, pe o varietate de teme, interlocutorul meu fiind un enciclopedist redutabil. Polemică exista și între preotul dacist (și medievist recunoscut!) și omul de la arhive, dar respectul reciproc pe care și-l purtau m-a adus pe mine, pentru un sfat, la Ion Soare. Așa am pus la cale patru cărți, care au apărut la cumpăna dintre anii 1997 și 1998. Ion Soare consilier editorial , iar ucenicul vrăjitor va fi fost Adrian Șuiu. Era un ucenic special, lucrător tânăr la editura ALMAROM, din Râmnicu Vâlcea, deținută de tandemul Sztoika-Marinescu. Tehnologia modernă, cu mai mult lipici la tânăra generație, se introducea și în edituri, iar tânărul Adrian se va fi remarcat drept un pionier, rapid afirmat și cunoscut de cei preocupați. Sarcina de-a realiza copertele cărților, a primelor cărți, și-a asumat-o Adrian Șuiu. Numele lui, ca o amprentă a primei noastre intersecții, este dovada de acum două decenii, înscrisă pe cartea mea de debut : Amprente în marmura istoriei. Plecând de la o fotografie veche cu harta României Mari , tânărul nostru grafician și… informatician, va fi da sugestia inspirată unui conținut… Cunoscându-mi tematica și intenția mesajelor, mi-am dat seama, imediat, că suntem pe aceeași lungime de undă. Profesorul îmi îndrumase începutul și îmi va fi dat în ajutor, pe ucenicul vrăjitor! Au trecut douăzeci de ani și prețuirea noastră, pentru ucenicul de atunci, om cu un caracter puternic, a sporit pentru meșterul pe cont propriu, cu religia specială a lucrului bine făcut. Toate cărțile noastre, editate de ALMAROM l-au avut grafician pe Adrian Șuiu. Pentru Miracole o turmă , venind prin ceață și o tânără băciță, în port ungurenesc, citesc apriori textul. Provocarea tâlcului, indusă de un Sfinx și o… gânditoare, cu ridurile timpului în priviri, te ia de mână. Apoi am stigat, împreună, din… pustiu, am scos din ascundere Crăciunul și am ilustrat trecerea Paștelui.
Prin anul 1999, când ne-am propus, împreună cu fratele Nicolae, să promovăm Spiritul civic, Adrian Șuiu se afla … la casa lui. Își luase soarta în mâini și înfințase editura ADRIANSO. Nu am ezitat și l-am urmat imediat. Împreună am realizat cele patru volume Spiritul civic- Stare de fapt și deziderat cu aparițiile în anii: 1999, 2000, 2002, 2006. Tandemul Adrian-Soare, ascuns în numele editurii, ne va fi consiliat editorial, va fi conceput grafica și va fi dat o față frumoasă atitudinilor noastre. Acest text fiind o mărturisire a respectului nostru, mă fac purtător de recunoștință, peste tărâmuri, și din partea fratelui Nicolae care l-a îndrăgit mult pe tânărul întreprinzător Adrian Șuiu. Avea un motiv în plus. Știindu-l pe Adrian și … marinar școlit, având în fiul mai mare un căpitan de vapor, totul intra în alt orizont al simpatiei. Mulțumiri, Adriene șI de la fratele plecat în eternitate, cu care ai pus la cale cartea: Evocări-Un vâlcean în lumea largă ! Ne-am împrietenit de-a binelea… Îmi măruriseai cu deplină încredere necazurile și reușitele. La evenimentele noastre, dinspre Societatea Culturală Anton Pann, Cercul de la Râmnic, organizate în spațiul public, cu adresabilitate tineretului și comunităților locale mai vitregite, ai contribuit cu generozitate. Calendarele, create și realizate pe cheltuială proprie, ajungeau an de an, semn al prieteniei noastre și iubire pentru oamenii de lângă noi, imbolduri unor oameni talentați alături de alte daruri. Împreună am pus la cale, cred că mi-ai sugerat și titlul, Răscumpărarea cuvântului. În vecinătatea unor proiecte de interes, pentru societatea în care trăiește, Adrian Șuiu a rămas permanent. Îmi revine în memorie, expoziția comună de navomodele ( a mai multor pasionați!), organizată la Muzeul județean de istorie, dintre anii 2013-2014, la care am adus toți școlarii din județ, participanți la concursul anual „Vâlcea colț de rai”. Atunci remarcam, într-un articol de atitudine, din Cutura Vâlceană, prezența în centrul evenimentului a lui Adrian Șuiu.
Omul se vădește în lucrurile pe care le face, în cuvântul dat și ținut ca datorie de onoare. Mai apoi, în lărgimea lumii în care numele său se bucură de respect. Un spirit tânăr, dinamic, cu puterea înțelegerii înnăscută, îl arată neclintit în calea sa pe Adrian Șuiu. Piedicile din drumul său, ceața vremii cu orbecăieli, nu sunt obstacole să-l abată. El știe bine că în largul mării, uneori cu talazuri, nu se văd țărmurile, dar știința navigației te duce întotdeauna la liman. Privirea senină, optimistă, respirând omul bun, te cucerește la prima întâlnire. Am întâlnit-o prima oară acum douăzeci de ani, și de atunci, mereu, mereu același chip, mi-a spus același lucru, probat de faptele sale bune, mereu adăugate. La mulți ani, Prietene!
Obs. Spuneam cele de mai sus acum trei ani, tocmai ca mărturisire publică a respectului. Acum, la sorocul… tăierii capului unui antemergător (29 august!) am primit vestea tristă că prietenul Adrian Șuiu a pășit în veșnicia spiritului, lăsându-ne mirarea neconsolată, de prea graba… trecerii în repaus. Regret plecarea ta grăbită și te asigur că faptele tale bune îți vor supraviețui, obligându-ne să te păstrăm viață în cele ce te-ai revărsat! Condoleanțe familiei tale, iar duhului tău viață lungă în memoria noastră!
Mihai Sporiș/ 31.august, 2020
