Pe scena Filarmonicii din Rm. Vâlcea seria concertelor simfonice de mare þinutã, iatã, continuã. Dupã ce în sãptãmânile trecute am avut prilejul unor audieri de prestigiu, cazul Simfoniei cu orgã de Saint Saence ºi cel al Simfoniei nr. 3 de Jan Sibelius, la concertul de luni searã, 06. 12. 04, orchestra simfonicã, avându-l ca dirijor pe coreeanul Yong Shin Choi (Joseph), a înregistrat un nou succes în interpretarea simfoniei "Patetica" de Piotr Ilici Ceaikovski, dupã ce, în deschidere, publicul a audiat Concertul pentru vioarã ºi orchestrã în re major de acelaºi compozitor, solist fiind Gabriel Croitoru.
Ca o curiozitate în actuala stagiune, remarcãm, invers tradiþionalelor succese create de marii interpreþi ºi concertele lor soliste, cu prizã la public, o deplasare a acestora (succeselor la public) cãtre partea simfonicã, de mare comlexitate, ceea ce aratã cã Râmnicul începe sã aibã un public meloman matur, cã orchestra se strãduie pe calea evoluþiei tehnice ºi artistice, cã dirijorii ºi-au impus personalitatea în concordanþã cu partitura ºi spiritul lucrãrii, cu timpul evoluat al contemporaneitãþii.
Dacã dirijorii nu se integrau perfect în spiritul simfoniilor lui Saint Saence ºi Sibelius, precum ºi în spiritul timpului prezent, concertele respective ar fi însemnat, fiecare, un fiasco, o nedoritã eroare, o abdicare de la calitatea valoricã de înaltã cotã artisticã a meseriei de dirijor... Din preþuire pentru melomanul vâlcean Filarmonica a riscat programând aceste lucrãri, a câºtigat datoritã ambiþiei profesionale a colectivului orchestral ºi al calitãþii actului dirijoral, ºi astãzi se poate lãuda cu un public care aplaudã simfonia, filozofia muzicii, mai mult decât concertul cu solist care îndeobºte reprezintã vedeta spectacolului.
Încununare de vârf a romantismului european, al simfonismului tonal, simfonia "Patetica" de Ceaikovski pare un cumul de sinestezii, pãrãseºte cadrul singular al etosului muzical ºi se exprimã cu mijloacele unei arte multiple, dovedeºte cã sunetul este material ºi spiritual, se exprimã în acelaºi timp poetic, filozofic ºi muzical, estetic ºi dramatic. Este un apogeu al expresiei sentimentalismului slav, în final, dezvãluindu-ne un existenþialism în care tragicul destin ni se prezintã ca fiind implacabil.
Este o simfonie extrem de grea, atât în scriiturã cât ºi în interpretare, astfel încât dacã nu se cântã în exigenþã tehnicã ºi artisticã ea devine o lucrare urâtã. În parametrii calitativi expuºi mai sus, simfonia Patetica este o bijuterie.
La concertul din seara de luni, dirijorul Yong Shin Choi, care din respect pentru arta bãtrânului continent ºi-a adoptat numele Joseph ºi este dirijor permanent la Filarmonica vâlceanã, ºi-a asumat toate riscurile ºi capcanele simfoniei ceaikovskiene ºi a realizat o interpretare memorabilã, de excepþie.
Am remarcat cultura gestului artistic, stãpânirea de sine, lipsa excesului de zel exprimat cabotinic, rezultatul acestui gest fiind, aºa cum trebuie, reþinut ºi neteatral la dirijor, dar nereþinut ºi dezlãnþuit în miºcarea muzicalã.
Capcanelor simfoniei lui Ceaikovski, Joseph le-a opus remarcabile tehnici artistice, unele constând în trecerile dintre miºcarile muzicale în stil "legato", lipsind astfel auzul de supãrãtoarele sincope, pauze, altele materializîndu-se într-o dozare echilibratã, realã, a sonoritãþii dintre partitele orchestrale, dintre corzi ºi instrumente de suflat, dintre silenzioso ºi forte.
Yong Shin Choi a impus interpretarea acestui opus într-o manierã de continuã sonoritate, a pendulat minunat, gradual, între excesele sentimentale, între stãrile opuse, dar întotdeauna maxime.
Organizatorii acestui simfonic au programat ºi realizat de fapt un festival Ceaikovski, în afara simfoniei "Patetica", în prima parte, violonistul Gabriel Croitoru interpretând Concertul pentru vioarã ºi orchestrã în re major, op. 35.
Am revãzut în aceastã searã un violonist care nu demult ne înfierbânta minþile cu tehnica sa debordantã într-o partiturã de Paganini, care acum, la cei 35 ani, a conceput concertul de Ceaikovski într-o alurã academicã, aº spune, în manierã "dirijoralã"... Numai cã la un asemenea concert, ca ºi la altele din aceeaºi categorie, dirijorul lucreazã cu o orchestrã care acompaniazã, iar el, solistul, trebuie sã materializeze spiritul artistic al operei, trebuie sã dezvãluie publicului harul instrumentului pe care îl stãpâneºte, harul lucrãrii ºi pe cel propriu.
Ceaikovski a scris acest concert într-o perioadã de mari împliniri în viaþa sa, o perioadã de vârf al romantismului muzical european, de vârf al romanticului propriu.
Este drept, sentimentul care dominã "Patetica" nu este acelaºi cu cel care dominã acest concert. Întâmplarea face ca dupã prima audiþie a simfoniei, compozitorul sã moarã, iar la difuzarea concertului, acesta sã jubileze. Concertul este scris în linia tonalã a marilor concerte pentru vioarã compuse în Europa centralã, în sec. XIX. Aº fi dorit ca Gabriel Croitoru sã se încãlzeascã mai repede ºi sã ne ofere o feerie sonorã aºa cum a fãcut-o în bisul acordat.
Oricum, vâlcenii au ocazia sã-l revadã pe îndrãgitul violonist în data de 09 dec. 2004, când, la RM. Vâlcea, pe scena Filarmonicii se va desfãºura recitalul "Cvartetului transilvan", în care Gabriel Croitoru este vioara I alãturi de Nicuºor Silaghi, vioara II, Marius Suarasan, viola ºi Vasile Jucan, violoncel, într-un program cameral de minunatã muzicã, program Dvorak, constând din Cvartetul american op. 96 ºi Cvintetul cu pian op. 81, la care li se va alãtura pianistul Mihai Ungureanu. Nu uitaþi, joi seara, la ora 19.00!

RM.VALCEA, 22.11.04

    Comments >>