Judeţul Vâlcea este unul în care tradiţia creşterii cailor se pierde în negura vremurilor. Acum, ca şi în trecut aici se găsesc foarte mulţi cai precum şi pensiuni agro-turistice care au drept ofertă, agrementul hipic.

Din păcate în întreg judeţul nu există nici o bază hipică adevărată, care să se bucure de colaborarea cu un antrenor sau coordonator care să aibă sau să fii avut tangenţă cu sportul hipic.

În vara anului 2007, la Brezoi asociaţia de Pro-turism Nedeea Vâlceană şi studioul Valahia film au avut o iniţiativă unică la nivel naţional organizând o tabără medievală în care copiii şi adolescenţii vâlceni au învăţat să călărească, să deprindă noţiuni muzical-teatrale, precum şi cunoştinţe despre istorie, heraldică şi tradiţii locale.

În mod deosebit s-au afirmat surorile Alexandra şi Maria Onică, Gabriel Popescu şi Alexandra-Laura Ilie.

Cele două surori Onică duc mai departe o pasiune moştenită din familie, fiindcă atât tatăl cât şi mama sunt mari iubitori de cai şi desfăşoară cu mari eforturi şi deosebit succes, o activitate de eco-turism.

Zvonul despre talentul celor două amazoane vâlcene a depăşit judeţul Vâlcea aşa că duminica trecută amazoanele noastre însoţite de părinţi şi de mine au participat la baza hipică Transilvania din Sibiu, la un test care să le confirme şi să le certifice talentul.

Examinator sincer şi imparţial a fost chiar Ionel Bucur, cel mai titrat călăreţ român al momentului, la rândul lui un tată care are o fată şi un băiat de excepţie, care la rândul lor sunt campioni la diverse probe hipice. Valoarea unora dintre caii pe care-i încalecă aceşti sportivi se ridică la sute de mii de euro...

Sibiul este acum un vârf în ceea ce priveşte ierarhia în sportul hipic sportul hipic fiindcă aici se află cei mai buni cai şi călăreţi... Actuala echipă nu face decât să ducă mai departe tradiţia unor călăreţi care au transformat în legendă Şcoala de cavalerie de la Sibiu... Într-o anumită perioadă, comandant al Şcolii de Cavalerie din Sibiu a fost chiar Ion Antonescu, erou al Primului Război Mondial, devenit ulterior mareşal şi mai apoi Conducător al statului Român, inclusiv în perioada celui de al Doilea Război Mondial.

Chiar şi după desfiinţarea de către comunişti a Şcolii de cavalerie precum şi al tuturor unităţilor de cavalerie, la Sibiu tradiţia nu s-a pierdut fiindcă a funcţionat fără întreruperi un puternic club hipic. Îmi amintesc şi acum cu plăcere de antrenamentele făcute în anii `70, sub conducerea colonelului Purcherea şi a frumoasei soţii a acestuia, o săsoaică deosebit de frumoasă care era unica moştenitoare a unei familii sibiene deosebit de bogate.

La ora actuală, antrenor este domnul Alexandru Bozan, un sportiv de excepţie care nu pregetă să transmită tinerilor sportivi sibieni toate acele cunoştinţe şi secrete fără de care nu se poate ajunge la marea performanţă.

Preşedinte de onoare al Federaţiei Ecvestre Române este tot un sibian, omul de afaceri Ioan-Daniel Maricuţa devenit şi el un fanatic iubitor al cailor.

În duminica în care a avut loc testarea celor două amazoane vâlcene, Ionel Bucur şi fiul acestuia îşi antrenau proprii cai, cumpăraţi cu bani grei tocmai din Germania. Este ştiut faptul că orice activitate performantă presupune în afara talentului extrem de multă muncă şi un efort permanent şi susţinut. În programul de pregătire al sportivilor precum şi al cailor de la baza hipică sibiană nu există “duminică”.

În cazul lui Ionuţ Bucur, fiul lui Ionel Bucur, efortul este dublu fiindcă în calitate de elev al Liceului de Artă, se desăvârşeşte în cântatul la oboi...

Ionuţ este un adolescent care nu a avut copilărie dar nu regretă nimic exceptând doar faptul că o parte dintre actualii profesori nu pot înţelege alăturarea dintre un sport dur aşa cum este călăria de o muză sensibilă aşa cum este muzica...

Sunt de acord cu observaţia lui Ionuţ şi nu pot să nu remarc faptul că în liceele şi facultăţile de artă din România se face cu greu loc modernităţii. Un elev de la Liceul de Artă care cântă rock nu este sprijinit de nici un fel de profesorii şcolii şi asta în timp ce în şcolile de artă din occident găsim în fiecare clasă cel puţin câte o formaţie de jazz-rock, iar instrumentele muzicale electronice şi lucrul cu cele mai performante calculatoare este la ordinea zilei...

Despre lumea şi activitatea călăreţilor sibieni o să fac un film documentar-artistic şi o să public un adevărat serial în presa scrisă, fiindcă interesul publicului larg pentru sportul hipic este foarte mare.

Revenind la vizionarea celor două amazoane vâlcene, desfăşurată nu fără mari emoţii din partea fetelor fiindcă au avut de încălecat cai uriaşi faţă de cei pe care îi au acasă, concluziile lui Ionel Bucur au fost pozitive, marele sportiv lăudându-le munca şi curajul.

În continuare vor fi determinante hotărârile părinţilor fiindcă viitorul de sportive profesioniste al acestor fete deosebit de talentate nu poate să se desăvârşească decât având la dispoziţie cai performanţi, antrenori profesionişti şi şansa...

Revenind la vâlceni şi nu numai, este ştiut că la nivelul fiecărui oraş precum şi al judeţului există comisii sportive care ţin în viaţă sporturi care nu mai au nici o audienţă în loc să atragă copiii şi tinerii spre activităţi în aer liber, aşa cum este sportul hipic.

La Brezoi ar trebui înfiinţat pentru copii şi tineri un cerc hipic. Doritori există, cai şi loc de antrenament de asemenea, iar o sumă de două mii de lei pentru a plăti un antrenor care să facă cursuri cu aceşti copii reprezintă un nimic chiar şi pentru o primărie sătească.

Ar fi o activitate deosebit de utilă care ar da copiilor o meserie rară şi anume aceea de instructor hipic. Extinderea europeană aduce şi în România o legislaţie care ne cere un profesionalism în toate aceste activităţi care implică pericol. La ora actuală este de o stringenţă maximă ca de agrementul hipic să se ocupe oameni care au o pregătire de specialitate fiindcă sportul hipic are reguli stricte, care sunt complet necunoscute majorităţii celor care se ocupă la ora actuală de agrement hipic. Am asistat uluit la plecarea în excursii călare cu cai şi oameni care nu răspundeau la nici cele mai elementare comenzi iar cel mai adesea nici harnaşamentele nu erau puse corect pe cai.

Acest gen de activitate hipică ar scoate Brezoiul din anonimat, ar crea locuri de muncă şi o publicitate pozitivă atât localităţii cât şi zonei.

Locurile şi zona sunt superbe dar nu este suficient fiindcă locuri frumoase sunt în toată lumea iar în turismul mondial oferta întrece cu patruzeci la sută cererea. România în ansamblul ei este departe de turismul adevărat iar cele mai vizitate localităţi din România sunt Bran, Sinaia şi Braşov...

Pentru ca Brezoiul să nu mai fie un gulac trebuie multă implicare şi pricepere. Trebuiesc fapte şi mai ales un plan gândit în perspectivă, ceea ce nu se poate spune că se poate întâmpla sub conducerea actualei doamne “Primar care se pricepe la tot” şi care nu oferă tinerilor din localitate nici un fel de viitor.

Peste tot există tineri performanţi iar eu cred că datoria noastră a adulţilor, mai ales atunci când avem funcţii în instituţii de stat, este să facem totul pentru ca tinerii să reuşească să se afirme şi să capteze atenţia pentru a se afirma în medii cât mai performante.

0722.767.215

e-mail:draculestii_transilvani@yahoo.com