Totul a rămas la nivel de poveşti fiindcă ministrul nu a permis celor câţiva profesionişti care erau în jurul lui să conceapă o strategie de promovare coerentă. De a cei câţiva oportunişti pe are îi asculta, a înţeles greşit cum s promoveze imaginea României, crezând că, dacă face gălăgie, se rezolvă toate. Nu a existat nici o analiză profesionistă de piaţă, care ar fi fost premisa de plecare a unei strategii. Nu am definit conceptual brandul România, ţările şi turiştii ţintă. Pe de altă parte, în aceşti ani, României i-a lipsit nu numai strategia de promovare, dar şi strategia post-privatizare în turism, lucru care a avut un efect negativ asupra numărului de turişti care au venit la noi.
Un personaj care a făcut numai rău turismului românesc este Carmen Moraru, fosta directoare a Oficiului de promovare a Turismului . Ea a fost înscăunată în acest post de un alt ministru de operetă care răspundea la hilarul nume de Frunză Verde.
Cineva din Minister îmi planificase o întâlnire cu ministrul căruia eu urma să-i prezint o investitoare din Franţa, o bună prietenă a lui Paul de România.
La ora fixată pentru audienţă am fost introduşi la Ministru pe care l-am găsit citind ziarul Naţional.
După ce s-au făcut prezentările am început să-i expun motivele care ne-au adus acolo dar omul era mai mult interesat de ziar decât de ceea ce spuneam noi. L-am atenţionat că ” am venit să oferim nu să cerem“ ceea ce l-a supărat vizibil aşa că ne-a pasat la directoarea Carmen Moraru.
Franţuzoaica cu care venisem la Ministerul Turismului intenţiona să achiziţioneze în zona Făgaraş o cabană abandonată pe care urma să o renoveze pe banii ei pentru a aduce grupuri de străini cu care să facă excursii ecvestre.
În drum spre Carmen Moraru franţuzoaica a dorit să meargă la toaletă dar după ce a vizitat-o a ieşit în mare viteză şi mi-a spus că este de nefolosit.
Am crezut-o fiindcă întreaga atmosferă din minister începând cu liftul arăta sărăcia şi lipsa de gust a celor care o administrau . Mocheta de pe coridoare era dea dreptul sfâşiat pe mari porţiuni iar dulapurile de fier poziţionate pe coridoare te duceau cu gândul la birourile fostei securităţi.
Odată ajunşi la biroul directoarei de la oficiul de promovare al turismului am făcut aproape o oră anticameră pentru a intra fiindcă era ocupată cu alţi invitaţi.
Am stat în picioare fiindcă nu erau suficiente scaune şi am asistat minute în şir la discuţiile şi gesturile amoroase dintre secretara ” Morăriţei “ şi unul dintre şoferi.
Când am fost primiţi de Carmen Moraru nu ştiam ce să cred şi mai ales unde să privesc fiindcă femeia avea ochii de culori diferite.
De la bun început directoarea ne-a tratat cu aroganţă uitând să ne întrebe dacă dorim o cafea fiindcă în faţa noastră erau ceştile goale ale celor care ne precedaseră. I-am povestit că eu doream să ofer un program spectacular în locurile unde eclipsa de soare ar fi avut vizibilitatea maximă. Am fost refuzat fiindcă ” Ministerul nu lucra decât cu firme mari de publicitate de genul D`Arcy “.
Societatea mea care avea toată baza materială necesară unor astfel de manifestări începând cu interpreţii, scena, amplificarea, caii şi ”doar 30 de angajaţi era socotită prea mică“ aşa că mi s-a recomandat să iau legătura cu cei de la D`Arcy.
Am ascultat sfatul şi am fost uimit să găsesc ” celebra“ firmă într-un apartament parţial mobilat dintr-un bloc vechi de pe strada Caragiale. Angajaţi nu prea erau dacă exceptăm secretara, şoferul şi cele două directoare care nu au reuşit să ne lămurească prea bine asupra a ceea ce vor prezenta turiştilor din punct de vedere spectacular.
Cu greu am aflat că realizatorul penibilului clip menit să promoveze România a fost făcut de un regizor englez ” fiindcă noi românii nu eram competitivi “.
Singurul lucru pe care ” celebra“ agenţie a reuşit să-l facă a fost un concert de tip ghiveci organizat pe stadionul din Râmnicul Vâlcea şi imprimarea unor afişe şi tricouri, care aveau o grafică banală.
Neîncrederea mea în această firmă fantomă a fost generată şi de faptul că ea aparţinea fraţilor Perez, americani de origine cubaneză veniţi în România în anul 1990. Ei sunt cei care au deschis prima fabrică de îmbuteliat Coca-Cola . Începând cu 2003, reprezentanţa D`Arcy din România este cercetată pentru gestionare defectuoasă a fondurilor.
Ceea ce mă miră este că organele abilitate nu cercetează şi cazurile evidente de deturnare de fonduri efectuate cu sprijinul unor funcţionari ai statului. Este de notorietate faptul că soţul lui Carmen Moraru are legătură cu tipografiile şi firmele trustului Media Pro unde s-au tipărit cea mai are parte a tipăriturilor ministerului turismului din acea perioadă . Cei curioşi pot vedea pe majoritatea pliantelor caseta în care se specifică faptul că toate aceste plante au fost ” produse de Mediafax, o divizie a Media Pro Group“.
Un om de turism dornic de acţiune şi cu iniţiativă, nu stă salariat la stat decât dacă nu are o altă opţiune. Excepţia o formează cei care au găsit filiera ca funcţia să le aducă avantaje personale. Carmen Moraru face parte din această ultimă categorie ea nefiind nici pe departe un profesionist de marcă în turism dar a ştiut să învârtă acţiunile Oficiului de promovare al turismului pentru a-şi umple propriul buzunar.
Un om implicat în turism este Ion Antonescu, fost secretar de stat din Ministerul Culturii, unde s-a făcut de băcănie fiindcă vorbele i se legau greu şi nu prea aveau legătură cu gramatica.
El este nepotul scriitorului Dinu Săraru, fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti şi prieten bun al lui Răzvan Theodorescu, fost şi el director al Televiziunii şi ministrul culturii.
În turism Ion Antonescu a demonstrat performanţă prin firma sa Marshall Turism şi nu înţeleg de ce omul nu a fost numit ministru secretar de stat la Turism ci la Cultură ?
Este un alt obicei antiproductiv al guvernelor de după 1990, ca în posturi cheie să nu pună specialişti ci clienţi politici.
Cel mai penibil exemplu l-a reprezentat ginecologul Ioan Mureşan, devenit Ministru al Agriculturii, un loc unde aşa cum era de aşteptat nu a realizat nimic notabil iar în anul 2004 i s-a făcut un dosar penal pentru ilegalităţile făcute şi a fost trimis în judecată. Asemenea lui sunt mulţi alţi demnitari ai României.
Dacă ai vedea astfel de lucruri într-un film ai avea senzaţia că sunt simple invenţii ale unui scenarist plin de umor absurd.
Cine poate iniţia această mişcare salvatoare ?
Acest proiect nu poate fi decât unul politic un proiect cu care se poate intra în istoria acestui neam. Din păcate nici unul dintre politicienii care ne conduc nu are conştiinţa istorică a menirii sale. Toţi pun în prim planul acţiunilor pe care le întreprind propăşirea personală şi nu a ţării.
Toţi aceşti ministeriabili linguşiţi de o turmă de subalterni cred că dacă ocupă o funcţie importantă într-un minister chiar se pricep şi ştiu toate lucrurile. Ignoră un fapt bine ştiut şi anume că fiind cocoţaţi cât mai sus pe scara ierarhică cu atât li se văd mai bine carenţele educaţionale şi cele de comportament.
Cu toţii uită că în lume „s-a inventat tot ceea ce era de inventat” mai ales în turism unde regizorul Disney, redutabil om de afaceri şi inventatorul viselor animate a revoluţionat atât a şaptea artă cât şi industria turismului şi a făcut întreaga lume să viseze datorită unui imperiu construit pe fantezie şi divertisment.
Magnat al divertismentului, el a concretizat în 1955 o idee de geniu: Disneyland, parcuri de distracţii gigantice, începute cu cele de la Anaheim, în California, primul dintr-o serie care a revoluţionat lumea turismului. În primii 30 de ani acesta a fost vizitat de 250 de milioane de persoane, printre care numeroşi preşedinţi ai lumii, regi şi regine.

Ştefan BRANDES-LĂŢEA
0722.767.215
e-mail:draculestii_transilvani@yahoo.com
Foto: Ştefan BRANDES

    Comments >>