Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, a aniversat în ianuarie 2006 împlinirea a o sută de ani de la legiferarea protecţiei brevetelor de invenţie în România şi constituirea primului nucleu de angajaţi în acest domeniu.
Cu toate că prima lege de funcţionare a fost dată pe data de 16 decembrie 1905 în prezent sunt puţini români care ştiu cu ce se ocupă OSIM-ul şi de ce este nevoie să-ţi protejezi o marcă sau o invenţie. O parte de vină o poartă însuşi legislativul care îl lasă pe bietul cetăţean să se lupte cu legile confuze. Un exemplu la îndemână este legat de faptul că atunci când înregistrezi o firmă nimeni nu te sfătuieşte să te adresezi OSIM-ului ca să nu constaţi că denumirea pe care ţi-ai ales-o nu poate fi folosită fiindcă a fost înregistrată de altcineva.
Oricine poate înregistra orice marcă în România, pentru a o vinde mai târziu pe bani grei. Pentru 100 de euro poţi înregistra o marcă asupra căreia ai drept de folosinţă zece ani.
Un pas important după înregistrarea la Oficiul Comerţului este înregistrarea mărcii la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci deşi aceste două instituţii ar trebui să colaboreze şi să nu pună inutil omul pe drumuri. În caz contrar, rişti ca marca să fie deja înregistrată şi să dai bani grei pentru a o folosi. Aşa au păţit germanii de la Rewe, care au deschis magazinul XXL Discount. Ei s-au trezit cu câteva zile înainte de inaugurare că o firmă din Suceava le-a atras atenţia că marca XXL e înregistrată deja. Aşa că au avut de ales între două opţiuni: să se implice într-o bătălie judiciară sau să se înţeleagă cu firma românească. Au preferat cea de a doua variantă. Desigur înţelegerea a însemnat bani buni pentru firma suceveană. La un alt nivel, mult mai ridicat s-a traşat disputa dintre Zapp şi Vodafone. Aceasta a plătit bani grei pentru a-şi putea utiliza marca în România fiindcă cei de la Zapp o înregistraseră cu zece ani înainte.
Războiul mărcilor îmbracă şi alte forme. Între 2001 şi 2003 o firmă grecească din România a reuşit să blocheze orice import de profile de aluminiu, reuşind astfel să deţină un monopol de piaţă. A depus la OSIM peste 600 de modele de profile de aluminiu. Au primit înregistrare pentru 517 mărci. Firma respectivă a anunţat importatorii de profile( majoritatea firme turceşti) că nu mai pot să le comercializeze în România. Acţiunea a durat în justiţie aproape cinci ani şi a ajuns până la Curtea Supremă dar până la urmă firmele au convenit să se înţeleagă pentru o sumă de bani.
Cei de la Visa au avut surpriza să constate că există o marcă înregistrată Viza a unei firme din Ştei…
Pe rolul instanţelor se află şi refuzul OSIM de a înregistra marca Euro Music care ca şi semn grafic are iniţialele EMI, la fel ca şi celebra casă muzicală internaţională.
În anul 2005 au fost peste 23.000 de cereri de mărci comerciale. Ultimii ani nu au fost în schimb la fel de generoşi şi la capitolul invenţii. Numărul cererilor de brevete de invenţii a scăzut la jumătate, iar reducerea activităţii de cercetare pare să fie vinovatul numărul unu.
Ceea ce nemulţumeşte profund doritorul şi pe cel care vrea să intre în legalitate este faptul că trebuie să te deplasezi la Bucureşti când ar fi foarte simplu ca un birou OSIM să existe măcar la nivelul capitalelor de judeţ. Numai în acest fel s-ar putea scăpa de centralizarea excesivă de tip comunist ca să nu mai vorbesc de întreţinerea spiritului de provincialism, ceea ce nu se întâmplă nicăieri în ţările civilizate. Spre exemplu: În Germania, din propria-ţi casă, ajutat de computer şi Internet îţi poţi rezolva toate problemele fără ca să fii obligat să treci prin calvarul cozilor şi al toanelor unor funcţionari care încă nu au deprins regulile civilizaţiei.
Acest lucru este posibil fiindcă cei care conduc destinele urbei precum şi cele ale judeţului sunt ignoranţi la acest capitol şi au consilieri juridici care zac pe posturi călduţe părând că necesitatea cunoaşterii legii îi priveşte pe alţii.Ca să-i mobilizez am să le pregătesc o mică surpriză legată de protecţia mărcilor culturale.
Faptul că am stat pe lege, a făcut posibilă întâmplarea incredibilă ca în plină guvernare PSD, să-l alung din Sighişoara pe ministrul turismului Dan-Matei Aghaton, cu Dracula-Parc cu tot. Cum a fost posibil ? Marca Dracula, precum şi variante ale acesteia îmi aparţinea şi o înregistrasem la OSIM încă din 1990. Toate ilegalităţile şi sforăriile guvernaţilor au fost zadarnice fiindcă am mediatizat conflictul pe plan internaţional, iar într-o luptă aparent fără sorţi de izbândă mi s-a alăturat Fundaţia “Mihai Eminescu”, organizaţie condusă de însuşi prinţul Charles.
Necunoaşterea legii ca şi multele ilegalităţi făcute pe parcursul luptei cu mine, aveau să-l coste pe ministru inclusiv postul. Sunt singurul om din România care am reuşit să schimb un ministru al unui guvern aflat la guvernare.
OSIM-ul nu protejează din păcate şi idei aşa că este foarte important ca cei care au ideea unor spectacole, emisiuni de televiziune, tipuri de programe turistice şi cam tot ceea ce ar putea deveni afacere să-şi protejeze ideile înregistrându-le la ORDA - Organizaţia Română a Drepturilor de Autor. Acest lucru este absolut necesar fiindcă oricând vă puteţi trezi cu oameni dornici să vă fure ideile.
Toate titlurile cărţilor mele, al emisiunilor TV precum şi al festivalurile medievale al căror iniţiator sunt, figurează ca mărci comerciale înregistrate la OSIM. Formula de desfăşurare a acestora precum şi a spectacolelor turistice am înregistrat-o la ORDA.
Acest lucru m-a salvat de mulţi farsori şi am câştigat sume mari de bani de la cei care folosesc ilegal marca DRACULA.
Faptul că tu nu cunoşti legea, nu te absolvă de greşeală şi în consecinţă nu poţi decât să suporţi consecinţele nerespectării acesteia !

Ştefan BRANDES-LĂŢEA
0722.767.215
e-mail:draculestii_transilvani@yahoo.com
www.draculasociety.ro

Imaginile au fost făcute cu actorii şi cascadorii studioului VALAHIA-FILM la castrul Arutela(Cozia) şi fac parte din ciclul de vederi “Personaje istorice în locuri istorice”


    Comments >>