(II)

Nu cred cã existã român, sau strãin, care sã fi trecut pragul casei pictoriþei vâlcene Tina Popa de la Malul Dealului, ºi sã nu fi fost încântat de tot ceea ce a gãsit aici. Totul este de un rafinat bun gust, dominat de candoarea spiritului românesc, înveºmântat într-o „scenografie” formatã din obiecte vechi, care formeazã o lume pe care nu o gãseºti nicãieri în altã parte. Aici poþi sã gãseºti nu numai o „academiei de picturã” ci ºi un exemplu de ceea ce ar trebui sã fie o pensiune turisticã româneascã.
Din pãcate, Tina Popa nu face turism, în schimb ea face artã din tot ceea ce atinge sau pune la cale. Ea leagã prietenii, dã liniºte ºi readuce omul la scara lui realã, sensibilizându-i ºi evidenþiindu-i lumi uitate sau ascunse. Un vernisaj ºi o expoziþie Tina Popa, nu este numai un regal coloristic ci ºi un ceremonial spectacular, dar ºi culinar. Cred cã ar fi imperios necesar ca la conacul Tinei Popa, sã fie organizate în paralel cu taberele de picturã ºi „tabere de turism” fiindcã numai aici, ar putea fi deprinse: comportamentul ºi servirea elegantã, unele reþete tradiþionale unicat, bunul simþ, precum ºi mãsura artisticã în tot ceea ce faci.
Am cunoscut destui oameni din turism dar ºi primari ai unor locuri încãrcate de frumuseþe ºi istorie, care nu ºtiau sã se comporte, care nu ºtiau nimic despre trecutul localitãþilor pe care le pãstoreau, sau mãcar câte ceva despre valoarea patrimonialã a clãdirilor ºi a mobilierului de epocã pe care îl aveau în birouri.
Cel mai adesea, cei care-i consiliau pe aceºti primari, sau cei care ocupau locuri în comisia de culturã a respectivelor localitãþi, erau jalnici în ceea ce priveºte competenþa. Chiar concitadinii lor, îi priveau cu suspiciune fiindcã le ºtiau trecutul. Raportându-ne la Râmnic, ei sunt gratulaþi cu titlul de : „foºti lipitori de afiºe în campania electoralã a actualului primar”.
Eu personal nu cunosc valoarea acestor oameni, dar am fost impresionat neplãcut de obrãznicia, lipsa de culturã ºi aroganþa fãrã egal a celui care are la nivelul municipiului, responsabilitãþi legate de tineret în comisia pentru sport ºi culturã.
Dacã un strãin, doreºte sã devinã cetãþean român, este supus unui test al cunoºtinþelor minime legate de istoria, geografia ºi limba românã. Un astfel de test ar trebui impus, tuturor primarilor ºi consilierilor locali fiindcã numai aºa vom avea proiecte viabile ºi poate cã vom scãpa de moda stupidã a ºuºelor generalizate, care se numesc generic „Zilele Oraºului, sau localitãþii X”.
Numai în România, putem asista la petreceri de tip ºuºã, fãcute pe bani publici de “scenariºti ºi regizori improvizaþi„ sau de tot felul de veleitari cu zise preocupãri artistice.
În toate marile localitãþi turistice din lume, indiferent de sezon, pot fi vãzute zeci ºi sute de festivaluri, realizate ca la carte de comunitãþile locale ºi de profesioniºtii angajaþi în acest scop.
La Sighiºoara, pe durata a trei zile de festival medieval, rulez între 120 sau chiar 200 de momente artistice diferite. Asta înseamnã o muncã uriaºã, profesionalism ºi mulþi bani investiþi în pregãtire, costume, recuzitã, instalaþii de sunet ºi lumini.
Peste tot în lume, concurenþa este acerbã, iar oferta culturalã ºi spectacularã se doreºte cât mai diversificatã, dar conþine obligatoriu, toate acele nuanþe de unicitate localã, fãrã de care turistul nu are de ce sã caute în acel loc.
Nici o primãrie din þãrile civilizate nu finanþeazã un teatru, un muzeu sau un ansamblu artistic local, fãrã ca în repertoriul de spectacole, sau spaþiul expoziþional sã nu domine elementele care sã reflecte istoria, tradiþia ºi obiceiurile zonei.
La Râmnic, aºa cum nu se întâmplã nicãieri în þarã!!! fiinþeazã, douã teatre, ambele finanþate din bani publici. Cu toate acestea repertoriul nici unuia dintre ele, nu permite implicarea în viaþa turisticã a comunitãþii, fiindcã nu existã un plan cultural în acest sens.
În acest timp, presa localã este invadatã de ºtiri despre “premiile” luate de unul din aceste teatre, la festivaluri anonime din þãri lipsite de tradiþie teatralã, de genul Albaniei. Cei care cunosc activitatea respectivei instituþii, mi-au destãinuit cã în zece ani de existenþã, aceºti “premianþi” nu ºi-au mãsurat mãcar o singurã forþele, într-un festival naþional de gen. Respectivele articole ºi auto laudele, sunt utile doar pentru a justifica în ochii autoritãþilor sumele de bani cheltuite de „un teatru de familie”, despre care se ºtie cã organizeazã excursii în strãinãtate mai mult pentru a-i recompensa pe “tinichigiul ºi tâmplarul care muncesc la vila ºi maºina de la Pãuºeºti, a doamnei directoare”. Respectiva doamnã directoare, foarte tupeistã de altfel, nu este altceva decât ”o profesoarã ratatã, care afiºeazã aere de regizor ºi scenograf, dar un control fãcut de oameni de meserie ºi nu de cei din primãrie, sensibilizaþi cu plocoane aduse din strãinãtate, ar reliefa cã pregãtirea nu-i permite ocuparea unei astfel de funcþii”.
În felul acesta se cheltuiesc miliarde cu salariile unor oameni lipsiþi de performanþã ºi pentru spectacole care nu reuºesc sã strângã mãcar la deschiderea stagiunii, cincizeci de spectatori plãtitori. Aºa s-a întâmplat la deschiderea stagiunii din octombrie 2005, moment penibil la care am fost ºi eu martor.
Peste tot în lume, actorul trebuie sã slujeascã în primul rând comunitatea care-l plãteºte, iar repertoriul este gândit pentru a acoperi spectacular ºi temporal, minimum trei luni de festivaluri ºi evenimente locale, întinse mãcar pe perioada de varã, când se presupune cã este asigurat un public format din turiºti. Trebuiesc fãcute spectacole scurte, vesele, bazate pe implicarea publicului, spectacole dedicate tuturor vârstelor, cu texte uºor de înþeles fiindcã limba românã este o necunoscutã pentru un turist strãin care priveºte. Toate aceste manifestãri, trebuiesc gândite ca sã aducã un elogiu comunitãþii. Artiºtii nu sunt de vinã cã nu avem astfel de manifestãri ! Vinovaþi sunt în primul rând „îndrumãtorii culturali”, cei care irosesc banul public pe „programe artistice” care nu aduc nici bani ºi nici glorie.
Peste tot în lumea civilizatã, arta este tratatã ca o afacere dar la noi, nu existã programe culturale coerente, programe gândite pentru a fi exploatate turistic, fiindcã este ºtiut de întreaga breaslã actoriceascã faptul cã „astãzi sunt mai mulþi oameni care se ocupã de teatru, decât spectatori de teatru”. Cel mai adesea, cei care formeazã aºa zisele comisii de culturã, nu au nici o legãturã cu adevãrata culturã. Nu existã un minim de documentaþie, legatã de momente istorice importante, obiceiuri ºi manifestãri tradiþionale, Numai pe baza unei astfel de documentaþii, pot fi fãcute oferte culturale ºi scenarii profesioniste, absolut inedite ºi în concordanþã cu ceea ce se întâmplã în lumea civilizatã la acest început de mileniu trei.
A iniþia la Craiova, un festival Shakespeare, în condiþiile în care dramaturgia ºi teatrul românesc sunt ilustre necunoscute, a fost un gest absolut hilar ºi sinucigaº din punct de vedere financiar. Cam la fel se întâmplã la Râmnic cu piesele lui Caragiale, care sunt puse în scenã la modul absolut amator, cu mijloace artistice care par sã vinã de acum o sutã de ani.
“Acest mod de a face teatru nu mai intereseazã pe nimeni, publicul tânãr pãrãsea în grup sala de spectacol din Cisnãdie” mi-a destãinuit impresarul Nicu Dragosin, din Sibiu, dupã un turneu organizat în 2005. Acest turneu s-a dovedit a fi unul falimentar în primul rând datoritã prestaþiei lamentabile a teatrului condus de „doamna profesoarã”.
A finanþa astfel de proiecte, înseamnã sã iroseºti banii publici ºi sã nu ai nici o finalitate la capãtul drumului. Pe plan local, trebuiesc fãcute evenimente reprezentative pentru comunitate, evenimente unicat pe plan naþional, care sã fie protejate ca mãrci comerciale ºi ca formule de spectacol atât la ORDA cât ºi la OSIM, pentru cã oriunde în lume ideile bune sunt furate sau imitate. Ne uitãm adeseori în zare, uitând sã privim foarte aproape de noi, cã ne tragem de ºireturi cu oameni pe care alþii i-ar venera, cã prea ne rãsplãtim valorile prin ignoranþã sau tâmpenie ºi cã preþuim mai tare strigãtul stridenþei, decât discreþia ºi profunzimea profesionistului autentic.


ªtefan BRANDES-LÃÞEA
0722.767.215
e-mail:draculestii_transilvani@yahoo.com
Foto: ªtefan BRANDES

Rm. Valcea, 17. o8.05

    Comments >>