Cititorul de gazete
„Înscrisuri duºmãnoase” ºi la Rm.Vâlcea

Muzeul Literaturii Române din Bucureºti gãzduieºte în perioada 3-25 martie 2005 o expoziþie insolitã cu titlul “Înscrisuri duºmãnoase/Scripta hostilia”. În concepþia organizatorului, Asociaþia Ziariºtilor Independenþi din România, sintagma respectivã, deºi nu se regãseºte în textele legilor sau în Codul Penal, ar fi apãrut cu o mare frecvenþã în procesele-verbale de interogatoriu, în denunþurile ºi rapoartele Securitãþii, înainte de 1989, ºi ar desemna generic “manuscrise de sertar, samizdate, manifeste, afiºe, caricaturi, cãrþi ºi broºuri ostile sau doar neconforme ideologiei oficiale a celor aproape 45 de ani de comunism românesc”.
Dornic de a vedea cum au acþionat din umbrã cei care nu s-au împãcat niciodatã cu vechiul regim ºi au încercat sã creeze o lume culturalã paralelã, am mers ºi eu ºi am vizitat cele douã sãli de la muzeu. Mare parte din conþinutul exponatelor îmi erau cunoscute. Unele au fost transmise la “Europa Liberã” ºi le-am ascultat cu inima strânsã de teamã chiar atunci, în acele timpuri de rãstriºte. Este vorba despre scrisorile deschise cãtre Nicolae Ceauºescu semnate de dizidenþi ca Vasile Paraschiv, Ion Vianu ºi Doina Cornea, despre cronicile literare trimise de la Paris de Monica Lovinescu ºi Virgil Ierunca, despre articolele publicate în ziare din Danemarca de fostul meu profesor de la facultatea de ziaristicã Victor Frunzã sau despre manuscrisele literare ale unor scriitori precum Paul Goma, Rodica Iulian, Ioana Orlea, I.D.Sârbu ºi Ana Blandiana, interzise în România ºi citite în premierã la acest post de radio.
Despre alte exponate am aflat abia acum. De exemplu, despre cãrþile care au circulat în samizdat, cum ar fi traducerile din Lao Tse, Mircea Eliade ºi Gabriel Marcel, realizate de Doina Cornea, sau despre paginile din jurnalul Florenþei Albu ºi mãrturiile despre Radu Filipescu. Tot aici am putut vedea ºi maºina de scris care a aparþinut celebrului indianist Sergiu Al. George, închis în 1960 cu lotul Noica-Pillat, doar pentru „vina” de a fi citit pe Cioran ºi Eliade.
Sunt expuse ºi câteva fragmente din jurnalele ºi însemnãrile zilnice ale unor persoane mai puþin cunoscute, care voiau sã-ºi demonstreze lor însele cã pot încã sã-ºi exprime neîngrãdit opiniile despre greutãþile vieþii pe care o duceau la fel ca ºi celelalte milioane de români. Din pãcate nu sunt prea multe, deºi Asociaþia Ziariºtilor Independenþi a încercat sã alcãtuiascã fondul necesar acestei expoziþii dând anunþuri în diverse publicaþii pentru a-i contacta pe cei care ar fi putut pãstra dovezi ale unui trecut despre care ºtim foarte puþin.
Am rãmas suprins când am vãzut cã în expoziþie nu existã decât o singurã mãrturie palpabilã despre ziare sau reviste clandestine apãrute în perioada 1947-1989. Astfel, alãturi de dosarul de penitenciar al lui Mihai Creangã este prezentatã prima paginã din ziarul “România” pe care acesta a vrut sã îl realizeze la începutul anului 1989 împreunã cu alþi doi colegi ziariºti, Petre Mihai Bãcanu ºi Anton Uncu, precum ºi cu tipograful Alexandru Chivoiu. Doar atât, ca ºi cum nu ar mai fi apãrut, fie ºi într-un circuit mai restrâns, ºi alte publicaþii în afara celor legale. Sã fim noi mai sãraci în acest domeniu decât alte þãri foste comuniste? Nu neapãrat, mi-a explicat într-o convorbire telefonicã Doina Jela, secretarul Asociaþiei Ziariºtilor Independenþi ºi “sufletul” acestei manifestãri, dar, fiind organizatã pe principii de benevolat, expoziþia de la Muzeul Literaturii Române nu putea oferi decât ceea ce a primit în urma anunþurilor de participare.
În acest context, i-am spus doamnei Jela cã pot sã aduc ºi eu la expoziþia “Înscrisuri duºmãnoase”, ediþia din varã, de la Muzeul memorial al victimelor comunismului ºi rezistenþei de la Sighetu Marmaþiei, mai multe reviste “manuscrise” proprii, cum ar fi “Dacia”, “Universul”, “Cotidian”, “Poesis”, “Pegas”, “Rebus” sau “Luncavãþul”, scoase de mine la Rm.Vâlcea încã de prin 1965, adicã la 14 ani. Acestea erau scrise cât mai caligrafic, cu peniþa, pe foi de caiet de matematicã obiºnuit ºi încercau sã concureze publicaþiile literare, de sport sau de rebus oficiale. Majoritatea erau inofensive, cãci prima mea dorinþã a fost sã îmi creez doar o “lume paralelã”, numai a mea, diferitã de cea din jur de care nu eram prea mulþumit. Abia mai târziu am devenit ºi “revoluþionar”, chiar ostil regimului prin ideile pe care le vehiculam. Astfel, în 1968, pe fondul miºcãrilor studenþeºti din Franþa ºi al reprimãrii “Primãverii de la Praga”, am publicat într-una din revistele mele, în “Universul”, un “Manifest al presei mondiale”, prin care ceream abolirea cenzurii ºi libertatea presei.
Tot prin 1968 am început sã scot ºi revista “Balenele”, împreunã cu Felix Sima ºi Petre Cichirdan, pe atunci mai mult poet decât pictor. Mai publicau alãturi de noi George Þãrnea, George Achim, Dumitru Velea, Dumitru Constantin. Era destul de îndrãzneaþã ºi nonconformistã pentru acele timpuri, pentru cã aici apãreau, de exemplu, “versuri albe” ºi s-au pus bazele unui nou curent literar denumit “introductivism”, revendicat de la avangardismul interbelic, s-au tradus din “Le Monde” articole despre scriitorul ex-sovietic exilat la Paris Alexandre Soljeniþân, despre care în România se putea auzi numai la “Europa Liberã”. Revistele mele circulau printre colegii de clasã sau de cenclu literar, fiind citite cu ferealã. Cu toate acestea, la un moment dat am fost turnat de cineva, a venit prim secretarul Comitetului municipal al UTC, m-a ridicat din timpul unei ore de literaturã ºi m-a dus la sediu, unde am fost anchetat o zi întreagã în prezenþa unui ofiþer de Securitate.
Prin urmare, în iunie voi expune o parte din revistele mele “manuscrise” la Sighetu Marmaþiei. Pânã atunci, sper sã gãsesc înþelegere la factorii de conducere ai Bibliotecii Judeþene Vâlcea ºi sã deschid, poate în luna mai, o expoziþie cu toate revistele scoase de mine în anii de liceu, ca ºi cu cãrþile “editate” tot atunci în format samizdat Va fi un prilej nimerit de a vedea pe viu cã au existat ºi în România, la Rm.Vâlcea, ziare ºi reviste clandestine, chiar dacã scrise de mânã.

Constantin Poenaru
Bucuresti,30.03.05

    Comments >>