Vâlcea are o tradiţie de peste un veac în organizarea de asociaţii şi societăţi culturale. La început, acestea şi-au propus mai mult scopuri educativ-formative, potrivit cerinţelor specifice acelor vremuri. Astfel, în Statutul primei Societăţi culturale a judeţului Vâlcea, constituită la 23 august 1898 în prezenţa ministrului cultelor şi instrucţiunii publice, Spiru C. Haret, se propunea înfiinţarea unui muzeu care să conserve tot ce era mai de valoare în cuprinsul judeţului, precum şi a unor biblioteci şcolare. Aleşi în fruntea acestei societăţi, revizorul şcolar Dumitru Constantinescu, avocatul Gr.Procopiu, profesorul Ştefan Ionescu-Cheianu şi învăţătorul G. Angelescu nu au precupeţit nici un efort pentru împlinirea acestor deziderate şi “de a lucra pe toate căile posibile pentru luminarea populaţiei”.

Ulterior, scopurile acestor reuniuni de intelectuali se vor diversifica şi schimba substanţial. Se va pune accentul mai ales pe atragerea şi coagularea forţelor creatoare din fiecare sat şi oraş, pe implicarea lor în susţinerea unui climat ştiinţific, literar şi artistic local. S-a încercat astfel să se suplinească, într-un fel, depărtarea de marile centre culturale ale ţării, ştiut fiind că Râmnicul nu a avut până de curând nici universitate, nici teatru şi nici filarmonică. Mai mult, s-a încercat să se pună în valoare tot ce era mai autentic şi mai original pe plan local, să se stimuleze gândirea şi iniţiativele proprii.

Astfel, după cum arăta recent istoricul literar Costea Marinoiu, “un mare ecou în viaţa spirituală a Vâlcii” l-a avut Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor - secţiunea Râmnicu Vâlcea, înfiinţată la 1 martie 1891. Cu animatori neobosiţi ca doctorul I.Suciu, profesorul G.I. Gibescu sau institutorul Constantin Danilescu, se organizează manifestări care omagiază evenimente istorice precum revoluţia de la 1848 sau Marea Unire de la 1918, se constituie filiale în judeţ, precum cele de la Drăgaşani şi Lăpuşata, toate culminând cu găzduirea primului congres al Ligii culturale din întreaga ţară.

Elevii sunt atraşi şi ei în aceste forme asociative, în septembrie 1904 luând fiinţă Societatea de lectură “Vasile Alecsandri” de la Gimnaziul “Al. Lahovari”, care, sub îndrumarea unor profesori ca Eliodor Constantinescu, C.Stoicescu, Petre Drăgoescu sau Nicu Angelescu, care era şi avocat, îşi va desfăşura activitatea neîntrerupt până în 1945, când va fi desfiinţată.

Sub influenţa ideilor activiste propagate de un Spiru C. Haret, Dimitrie Gusti sau Nicolae Iorga, tot mai mulţi intelectuali ai satelor (preoţi, învăţători) renunţă la cariere universitare în marile oraşe şi se întorc la ţară, pentru a fi “luminătorii satelor”. Îmbinând eclectic ideile sămănătoriste cu noile tendinţe culturale moderne, aceşti „apostoli” culturali încearcă să nu se rezume doar la cultura poporului, ci să întindă şi punţi de cooperare cât mai durabile între elite şi popor. La sfârşitul anului 1907, preotul şi folcloristul Teodor Bălăşel, înfiinţează, împreună cu ceilalţi învăţători şi fruntaşi din comuna Ştefăneşti, Societatea culturală şi de ajutor reciproc „Dragostea Creştină”. Cu sprijinul acesteia se vor întemeia o bancă şi o cooperativă populară, Căminul cultural din comună şi Şcoala elementară de agricultură din satul vecin Voiceşti, se vor tipări mai multe cărţi de folos popular pe care le-a distribuit gratuit sătenilor. Tot el va fi şi iniţiatorul asociaţiei „Tovărăşia folcloriştilor olteni”, în care reunea pe cei mai de seamă culegători de creaţii populare din zonă, precum C.S. Nicolăescu-Plopşor, I.N. Popescu, Gh.N. Dumitrescu-Bistriţa, C.F.Ciauşanu, Gh.Gh. Fierăscu şi alţii.

Un alt animator cultural de seamă a fost poetul şi rapsodul popular Gheorghe Bobei, care renunţă la postul de asistent universitar şi se întoarce în comuna natală, la Bărbăteşti, unde va înfiinţa Societatea “Farul”, care va supravieţui vremurilor de după 23 august 1944 prin corul “Viers oltenesc”, laureat al mai multor concursuri naţionale.

În perioada 1944-1989, vechile asociaţii şi societăţi culturale nu mai sunt agreate de noul regim politic. Se înfinţează însă, după model sovietic, societăţi mamut ale creatorilor profesionişti (Uniunea Scriitorilor, Uniunea Compozitorilor şi Uniunea Artiştilor Plastici), cu reguli de asociere prohibitive masei largi de creatori, care este împinsă să activeze în cadrul unor cenacluri şi cercuri de amatori. Această dihotomie între profesionişti şi amatori îngreunează sau chiar stopează inclusiv activitatea de cercetare a unor istorici sau arheologi (ca Gheorghe Petre de la Govora şi Dumitru Bălaşa de la Drăgăşani) care nu au urmat facultăţi de profil, uitându-se că Heinrich Schliemann, descoperitorul legendarei cetăţi Troia, era comerciant de profesie.

În noile condiţii, în 1957 se constituie pe lângă Palatul de Cultură din Rm.Vâlcea Cenaclul literar “I.L. Caragiale”, condus la început de profesorul bucovinean Traian Cantemir şi poetul I.I. Alexandrescu. În paralel cu acest cenaclu, care îşi va schimba mai târziu numele în “Anton Pann”, va funcţiona o vreme şi Salonul literar-artistic “Selena”. În anii ce urmează îşi vor mai desfăşura activitatea, pe diverse perioade, Cenaclul “Casa de sub pădure”, înfiinţat în 1974 de poetul Dragoş Vrânceanu la Băbeni, în satul natal, precum şi cenaclurile tineretului “Arcade” şi “Anotimpuri” sau Cenaclul “Gib I. Mihăescu” din Drăgăşani, plus cenaclurile literare ale elevilor apărute masiv după 1968, odată cu aprobarea de tipărire din nou a revistelor şcolare.

Cea mai longevivă grupare artistică din oraşul de la poalele Capelei este însă Cenaclul umoriştilor vâlceni, care la 5 octombrie a împlinit treizeci de ani de activitate neîntreruptă, organul său de presă “Ţânţarul” continuând să apară prin strădania neobositului poet George Achim, care numai el ştie de unde tot găseşte sponsori pentru tipărire.

Ca o alternativă la cultura oficială promovată de autorităţile locale, prin cenaclurile create în acest scop şi supravegheate de activiştii PCR şi UTC, un grup de tineri liceeni alcătuit din subsemnatul, Petre Cichirdan, fraţii Medvedov şi fraţii Ciobotaru, cărora li se vor adăuga apoi Felix Sima şi George Achim, creează o grupare literar-artistică intitulată pompos “Academia Tinerelor Speranţe”. În cadrul acesteia va funcţiona un cenaclu particular, se vor organiza audiţii muzicale şi câteva expoziţii de pictură şi sculptură la domiciliul meu, se vor edita cărţi de tip samizdat şi reviste manuscrise, activităţi ce vor intra în vizorul Securităţii.

Au existat totuşi câteva societăţi culturale recunoscute oficial de autorităţile dinainte de 1989. Aşa a fost “Societatea Prietenii Muzeului Nicolae Bălcescu”, condusă de cercetătorul istoric Horia Nestorescu-Bălceşti şi găzduită de Muzeul Memorial amenajat în conacul părintesc al binecunoscutului revoluţionar de la 1848. Sub egida societăţii au fost organizate mai multe simpozioane şi sesiuni de comunicări ştiinţifice, s-au editat trei publicaţii periodice: “Studia et acta musei Nicolae Bălcescu”, “Caietele Bălcescu” şi “File vâlcene”, precum şi mai multe culegeri de documente şi studii istorice.

Astăzi, puţini îşi mai aduc aminte de Societatea literar-artistică a elevilor din judeţul Vâlcea, înfiinţată prin 1969-1970 de prof. Constantin Rădulescu şi care a avut o existenţă efemeră. Ca prim preşedinte al ei, înlocuit apoi de Petre Cichirdan, îmi aduc aminte că au avut loc doar câteva reuniuni, desfăşurate la Rm.Vâlcea şi la Drăgăşani.

Prin Sentinţa din 12 august 1983, dată în Dosarul nr.5246/1983, Judecătoria Râmnicu Vâlcea aproba înfiinţarea Societăţii literare “Anton Pann”, avându-l ca preşedinte pe dramaturgul Doru Moţoc. Ea îşi va înceta activitatea în 1989, reluând-o în 1998, mai întâi sub denumirea de Societatea literar-artistică “Etalon”, apoi revenind la actuala titulatură de Societatea culturală “Anton Pann”, condusă în prezent de scriitorul Costea Marinoiu.

După 1989, prin libertatea acordată înfiinţării organizaţiilor neguvernamentale de tot felul, s-a liberalizat şi regimul juridic al asociaţiilor şi societăţilor culturale. Aşa se face că acum există o mulţime de astfel de forme asociative nu doar la Rm.Vâlcea, dar şi în celelalte localităţi ale judeţului. Dintre cele mai “vizibile” ca activitate, aş menţiona aici Fundaţia culturală “Sfântul Antim Ivireanul”, Societatea culturală “Prietenia”, Fundaţia “Dascălul vâlcean”, Societatea tinerilor creatori şi artişti, Societatea culturală “Ariel”, care patronează şi Teatrul cu acelaşi nume.

Între acestea, Forumul Cultural al Râmnicului se înscrie ca o grupare deosebit de activă, cu preocupări multiple atât în sfera cercetărilor ştiinţifice, cât şi a celei literar-artistice. Dovadă sunt numeroasele manifestări organizate periodic (simpozioane, întâlniri literare, medalioane ştiinţifice), îndeosebi în sala primitoare a Bibliotecii judeţene, iar mai recent la Centrul Cultural “Sfântul Antim Ivireanul” din cadrul Episcopiei Râmnicului. Sub egida Forumului au fost editate ultimele trei volume din seria de “Studii vâlcene”, ajunse acum la numărul 10, dar şi noua revistă trimestrială “Forum V”.

Întrucât oraşul de la poalele Capelei, deşi are trei supermarketuri de tip mall, este printre foarte puţinele reşedinţe de judeţ care nu dispune de un Centru Cultural, cu câteva săli pentru conferinţe şi reuniuni literar-artistice, cu un spaţiu expoziţional care să nu fie doar al castei membrilor Uniunii Artiştilor Plastici, considerăm că Forumul Cultural al Râmnicului trebuie să fie nu doar un forum de dezbateri, ci şi un cadru organizatoric care să-şi asume în continuare rolul de a sprijini şi promova activităţile în viaţa culturală a comunităţii. În acest sens, ne permitem să facem şi câteva sugestii de noi abordări în tematica manifestărilor viitoare, cum ar fi: organizarea mai multor simpozioane şi sesiuni de comunicări ştiinţifice privind rolul intelectualilor bucovineni şi basarabeni în cultura vâlceană, exilarea mareşalului Antonescu la mânăstirea Bistriţa, mişcarea de rezistenţă anticomunistă din munţii Arnota, realizarea unui monument omagial în memoria scriitorilor, oamenilor politici şi a tuturor celor întemniţaţi de-a lungul anilor la Ocnele Mari, ca şi editarea unei culegeri de documente în acest sens, tipărirea unor pliante cu casele memoriale din oraş şi judeţ, realizarea şi amplasarea a patru-cinci panouri mari cu harta celor mai importante obiective istorice şi culturale din oraş, iniţierea unor ample dezbateri cu specialişti şi cetăţeni privind păstrarea şi reconstituirea identităţii cultural-istorice a municipiului Rm.Vâlcea, în consonanţă cu marile realizări arhitecturale europene de acest tip, punerea în valoare a locurilor unde au trăit şi lucrat I.G.Duca (Măldăreşti), Vintilă Brătianu (Mihăeşti) etc.

Împlinirea acestor proiecte nu se poate face, desigur, decât în strânsă colaborare cu autorităţile administrative şi culturale locale şi cu sprijinul material al acestora.