Încerc de mai multă vreme să scriu despre cărţile Feniei Driva, bibliotecara din Călimăneşti, dar de fiecare dată cuvintele mi s-au părut nu îndeajuns de cuprinzătoare pentru tot ce aveam de spus. Deşi am lucrat ani buni la secţia Cultură a ziarului „Orizont” din Rm.Vâlcea, acum mai bine de trei decenii, şi am fost de mai multe ori cu treburi gazetăreşti în oraşul-staţiune, nu am trecut decât de două sau de trei ori pe la Biblioteca de la capătul podului dinspre Ostrov. S-ar putea să fi scris câteva rânduri sau vreo informaţie despre nenumăratele activităţi cu cartea desfăşurate aici, nu-mi mai aduc bine aminte, pentru că nu am la îndemână colecţia ziarului să verific, dar ştiu că despre „dinastia bibliotecarelor Driva” de la Călimăneşti se vorbea frumos în toate instituţiile judeţene de cultură.

Cert este că din vremurile acelea eu îmi reconstitui, mai clar, doar chipul Floricăi Driva, mama Feniei, prima bibliotecară din familie, care şi-a adus fata încă de pe la 12 ani ca să se obişnuiască cu munca printre rafturile pline cu cărţi, învăţând-o cum să le înregistreze şi să le aranjeze după cataloage şi CZU (Clasificarea Zecimală Universală). Aşa a prins drag Fenia de cărţi şi de cititorii care veneau să le împrumute, încât nu şi-a mai dorit altceva decât să o înlocuiască pe mama sa la bibliotecă. Se spuneau numai lucruri bune despre aceste devotate slujitoare ale cărţii, despre întâlnirile literare organizate de Florica şi Fenia Driva, mai ales vara, cu poeţii şi prozatorii veniţi să se odihnească „prin muncă” la Casa de creaţie de lângă debarcaderul „Pescăruş” din Călimăneşti.

Despre Fenia Driva am auzit şi citit mai ales după 1989. De altfel, abia acum şi-a dat la iveală fosta bibliotecară talentele ascunse de scriitoare, dezlegându-şi totodată sacul cu amintiri preţioase despre marile personalităţi ale literaturii române pe care le-a cunoscut şi cu care a purtat o îndelungată corespondenţă. Timişoreanca stabilită pe malul Oltului, lângă Cozia voievodului Mircea cel Bătrân, s-a îndrăgostit şi legat pe viaţă de aceste minunate locuri, de oamenii săi primitori, despre care va scrie pagini pline de căldură şi admiraţie. Dintr-o astfel de preţuire faţă de concetăţenii săi, s-a născut şi ideea primei cărţi a Feniei Driva, scrisă în colaborare cu regretatul cercetător literar, profesorul Dumitru Mitrana din Jiblea. „Călimăneşti. Oameni de ştiinţă, artă şi cultură. Dicţionar” a apărut în 1999 la Editura Conphys din Rm.Vâlcea şi cuprindea 25 de personalităţi născute în Călimăneşti şi alte 20 originare din alte localităţi, dar care s-au stabilit şi au lucrat în oraşul-staţiune.

Ediţia revăzută a acestei lucrări, intitulată „Călimăneşti şi oameni ai săi. Ştiinţă, artă, cultură, sport. Dicţionar”, a fost scoasă cu sprijinul inimosului şi ambiţiosului primar al oraşului Călimăneşti, ing. Ilie Amuzan, cu prilejul aniversării a 618 ani de la prima atestare documentară a localităţii (20 mai 1388). Repertoriul personalităţilor inventariate este mult îmbogăţit, a ajuns la 81, de la primul poet român, Filotei, fostul logofăt al lui Mircea Voievod călugărit la Cozia, autor pe la anul 1400 al unor scurte tropare numite „Pripeale”, până la actori ca Pompilia Vasiu, Vasile Lucian, Raluca şi Florin Zamfirescu. Sunt menţionaţi câţiva dintre primii noştri cărturari, slujitori devotaţi nu doar ai lui Dumnezeu la Mânăstirea Cozia, dar şi ai literelor caligrafiate cu migală la lumina palidă a lumânărilor, precum ieromonahul Antim, autor al unei „Cosmografii” (1766-1767), călugărul traducător Ghenadie Cozianul, copistul Grigorie sau lexicograful Mardarie Cozianul, autor în secolul XVII al unui „Lexicon slavo-român”. Din epoca modernă şi contemporană, reţin atenţia nume precum cele ale arhitectului Mircea Alifanti, ale medicilor Victor Botvinic, Octavian Udrişte sau George şi Gheorghe Mămularu, ale profesorului şi publicistului Vasile Berbece, ale scriitorilor Ion Constantinescu-Jiblea, Tudor Dumitru Savu, Alecu Sanda, Paula Adriana Cozian, Felix Anton Rizea, dar şi ale lingvistului Ion Cârstoiu ori ale istoricului şi criticului literar Alexandra Kazi-Tani, care predă de mulţi ani la Universitatea din Alger. Biografia Ioanei Cantacuzino, una dintre primele noastre aviatoare, trimisă în exil la Călimăneşti de mareşalul Antonescu, cu care intrase în conflict, se citeşte ca un mini-roman de aventuri. La fel şi biografia generalului şi omului politic Nicolae Rădescu, fost prim-ministru al României în perioada 6 decembrie 1944 - 28 februarie 1945, mort în exil la New York în 1953, sau cea a pictorului şi profesorului Vlaicu Ionescu, emigrat mai întâi în RFG şi apoi în SUA, cunoscut în lumea întreagă îndeosebi ca un neîntrecut interpret al profeţiilor lui Nostradamus. Nu ştiu însă de ce nu s-a amintit în lucrare şi A.E. Baconsky, al cărui nume s-a dat bibliotecii orăşeneşti, chiar dacă legăturile acestuia cu Călimăneşti au fost doar sporadice şi datorate mai ales îndelungatei prezenţe a tatălui său ca preot la Jiblea.

Mare admiratoare a poetului de la Lancrăm, Fenia Driva îi dedică lucrarea lexicografică „Lucian Blaga. Dicţionar” (Ed. Offsetcolor, Rm.Vâlcea, 2003). Cu acribie tipică de bibliotecar, recenzează nu mai puţin de 346 de denumiri privind monumente arhitecturale şi religioase, nume biblice şi mitologice, oameni de cultură şi artă, personalităţi istorice, toponime româneşti şi străine întâlnite în opera poetică şi în volumul de memorialistică „Hronicul şi cântecul vârstelor”. Este un îndreptar extrem de util pentru toţi cei pasionaţi de literatura celui care se autodefinea „mut ca o lebădă”.

O carte scrisă cu multă dragoste şi la care ţine foarte mult doamna Fenia se cheamă „Capodoperele iubirii”, apărută la aceeaşi editură Offsetcolor, în 2005. Sunt prezentate poveştile a 35 de mari cupluri de îndrăgostiţi, atât din literatură, cât şi din muzică şi arte plastice. Subiect gingaş şi tumultuos, dragostea nu se arată la fel pentru toţi şi pretutindeni, pentru unii este prilej de încântare şi extaz, pentru alţii, de amărăciune şi întristare. Indiferent cum se manifestă, dragostea rămâne cel mai înălţător şi mai de nepătruns sentiment uman. În acest sens, titlurile capitolelor sunt grăitoare prin ele însele: „Dante - Beatrice sau idealul eternului feminin”, „Honoré de Balzac – Eveline Hamska. Dragoste şi glorie”, „Schumann – Clara Wieck. Lacrimi şi iubire”, „Mihai Eminescu – Veronica Micle. Dulcea lui Doamnă, Eminul ei iubit”, „Ciprian Porumbescu – Berta. Iubire neîmplinită”, „Salvador Dali – Galla. Regina absolută a vieţii sale”, „Mircea Eliade – Maitreyi Devi. Iubire cu miros de parfum, cu miresme de santal”.

„Scriitori şi autografe”, apărută la Editura Sitech din Craiova, în 2001, este o carte-document care adună între coperţile sale crâmpeie din viaţa literară a 85 de oameni dedicaţi scrisului. Sunt istorisite, pe scurt, întâlnirile care au prilejuit acordarea de autografe pe cărţile date de autori sau aflate în Biblioteca orăşenească din Călimăneşti. De regulă, contactarea poeţilor şi prozatorilor s-a făcut în timpul vacanţelor pe care aceştia le-au petrect la Vila scriitorilor de pe malul Oltului. Entuziastă şi tenace, Fenia Driva a profitat de prezenţa acestora şi a organizat cu frenezie lansări de carte, întâlniri ale scriitorilor cu cititorii, şezători literare, dar nu a uitat să solicite şi preţioasele autografe pentru zestrea bibliotecii. Rând pe rând, au semnat întru nemurire Valeriu Anania, Mihail Drumeş, Constantin Mateescu, Doru Moţoc, Ada Orleanu, Mircea Sântimbreanu, Cella Serghi, Laurenţiu Ulici, Dimitrie Vatamaniuc, Grigore Vieru şi mulţi alţii. Comentariile Feniei Driva care însoţesc dedicaţiile scriitoriceşti constituie, ele însele, pagini emoţionante de istorie literară trăită pe viu.

Convins de talentul literar al Feniei Driva, aştept cu nerăbdare să văd ce surprize editoriale ne mai rezervă aceasta

Constantin Poenaru 13 03 07