Am citit în ziarele vîlcene că noua conducere a Bibliotecii judeţene a organizat pentru prima dată, la sediul instituţiei, un Târg de carte pentru copii. O iniţiativă care trebuie apreciată, mai ales că toate sondajele de opinie arată o scădere îngrijorătoare a interesului tinerilor faţă de lectură. Doar 20 la sută dintre ei mai pun mâna pe o carte. Explozia Internetului şi a televiziunilor prin cablu a aruncat în derizoriu pasiunea pentru citit, pentru zăbovit asupra unor versuri sau a unor pagini de proză.

O vină grea în această stare de lucruri o are în primul rând şcoala. Pentru că aici petrece copilul sau adolescentul jumătate din timpul zilei. Or, dacă învăţătorii sau profesorii nu îi fac pe elevi să redescopere farmecul etern al lecturii, adaptându-şi metodele de predare exclusiv la mijloacele audio-vizuale moderne, că “aşa e la modă”, e dificil să-i convingi acasă de aceasta. Mai ales că, în noile condiţii de dezvoltare a societăţii româneşti, părinţii au împrumutat obiceiurile occidentale şi se întorc de la serviciu seara târziu, obosiţi, stresaţi, epuizaţi. Nu mai au nici timp, nici răbdare să citească împreună cu copiii lor o poveste sau o poezie, lăsându-i pe aceştia să “butoneze” ore în şir televizorul şi Internetul, să se joace pe calculator sau să se întreţină în lungi discuţii pe “chat”.

Nu ştiu dacă astăzi mai sunt cerute la şcoală “lecturi obligatorii”. Pe vremea mea, acum 30-40 de ani, dar şi a copiilor mei, profesorii dădeau înainte de vacanţă o listă cu titlurile mai multor cărţi de poezie, proză sau teatru pe care le recomandau programa şcolară şi pe care trebuia musai să le citeşti şi să le conspectezi într-un caiet special, pentru care primeai notă în catalog. Rezumarea nu era doar un mijloc de probaţiune a celor citite, dar şi un exerciţiu de analiză şi sinteză, de formulare în scris a propriilor opinii. Aşa m-a descoperit profesoara de română că am ceva talent critic şi gazetăresc. Aşa am pornit în aventura olimpiadelor şcolare de literatură română.

Spuneam că Târgul de carte pentru copii a fost o iniţiativă lăudabilă, care ar trebui permanetizată, mai ales că această expoziţie de carte cu vânzare s-a petrecut în “luna cadourilor” şi în preajma sfintelor sărbători de iarnă, când părinţii sunt mai dispuşi ca oricând să le cumpere copiilor lor daruri dintre cele mai diverse. Iar dacă librăriile şi editurile expozante au făcut, cum se cuvine, şi unele reduceri la preţuri, care ştim cât de mult au crescut în ultima vreme, atunci credem că scopurile acestui Târg de carte au fost în mare parte atinse.

Pe vremea şcolarităţii mele nu se organizau prea des asemenea manifestări, dar aveam o dirigintă, celebra doamnă Farcaş, profesoară de limba şi literatura română, care suplinea totul. Ea ne ducea o dată sau de două ori pe an la Librăria “Anton Pann” din centru de unde ne alegeam, “fiecare după buget”, câte cărţi vroiam şi ne permitea punga. Librarii erau avertizaţi şi în ziua sorocită aceştia scoteau din depozit toate cărţile recomandate nouă, plus o mulţime de alte titluri atrăgătoare conforme vârstei noastre. Era o adevărată desfătare intelectuală şi nu exista elev, cât de modeste îi erau posibilităţile financiare, care să nu plece cu o carte sub braţ. Aşa am început noi, copiii de-atunci, să ne formăm biblioteci personale, aşa am căpătat gestul reflex de a citi cel puţin cîteva pagini dintr-o carte, seară de seară, oricât de obosiţi am fi.

Găsesc firească şi necesară organizarea unor asemenea târguri de carte, ca o măsură de contracarare a înstrăinării copiilor şi tinerilor de lectură. România a fost apreciată şi pe vremea vechiului regim pentru marea disponobilitate a cetăţenilor săi către citit, mai ales că rata neştiutorilor de carte era foarte mică. Este tot atât de adevărat că programul redus şi superideologizat al singurelor două posturi de televiziune oficiale nu-ţi oferea alternative, dar prezenţa tinerilor şi vârstnicilor cu o carte, o revistă sau un ziar în parcuri, în autobuze, trenuri sau metrou îţi dădea un sentiment tonic de culturalitate, de oameni dornici de informaţie şi instruire.

Statisticile actuale relevă o prăbuşire aproape totală a interesului celor tineri faţă de lectură. Poate că este şi vina editorilor că nu ţin pasul cu progresele tehnice înregistrate în domeniul audio-vizualului, apariţia audio-video-book-urilor nefiind încă atât de penetrantă şi atrăgătoare precum tentaţia Internetului, care începe să eclipseze până şi televiziunea clasică. Apoi, pe lângă faptul că a fost decapitată Centrala librăriilor, care asigura difuzarea rapidă a cărţilor în toate sătucele şi orăşelele ţării, puţinele librării care nu au fost transformate în cârciumi stagnează în propria neputinţă, reducându-se la postura unor magazine oarecare, în care nu contează că se vând detergenţi sau cărţi.

De aceea, revenind la acestă primă ediţie a Tîrgului de carte pentru copii de la Biblioteca judeţeană şi la învăţămintele desprinse din organizarea sa, credem că ar fi necesare pentru ediţia următoare, care se poate ţine chiar în preajma sărbătorilor de Paşte, programarea unor întâlniri cu scriitori, lansări de cărţi, invitarea la Rm.Vâlcea şi a unor copii din celelalte oraşe şi sate ale judeţului. În felul acesta, impactul manifestării va fi cât mai larg, spre beneficiul tuturor. În această acţiune s-ar putea implica şi Inspectoratul şcolar, care ar putea sponsoriza deplasarea organizată a unor elevi din şcoli, însoţiţi de profesori şi învăţători, pentru că, din păcate, interesul pentru lectura constantă a scăzut şi în rândul acestei categorii de educatori.

Daţi-le copiilor o carte, spunea un înţelept, şi veţi căpăta înzecit înapoi. Oamenii care citesc sunt mai buni, mai calmi, mai inteligenţi, mai sănătoşi şi mai prompţi în reacţii, mai siguri pe ei, mai plini de dragoste faţă de sine şi de cei din jur.