Pe urmele unui mare carturar valcean. Alexandru Oprea (1931-1983)

Categ: Literatura | • by Mihai Popa



 



S-a născut la 5 iulie 1931, în comuna Goruneşti (actualmente Bălceşti), judeţul Vâlcea, fiind cel de-al doilea copil (din cei trei) ai familiei de ţărani Gheorghe şi Elena Oprea şi a murit la Bucureşti la 4 decembrie 1983. Şcoala primară o urmează în satul natal, iar liceul la „Nicolae Bălcescu” din Craiova. În perioada 1950 - 1952 urmează Şcoala de Literatură şi critică literară „Mihai Eminescu” din Bucureşti (prima promoţie).


În 1953 debutează în critica literară, colaborând la volumul (colectiv) „Din literatura noastră nouă”. Urmează începând cu 1955 Facultatea de Filozofie (secţia de ziaristică) a Universităţii din Bucureşti, fiind concomitent şi redactor în secţia de critică a revistei „Viaţa românească” unde scrie numeroase articole teoretice de fermă poziţie, recenzii, note combative şi temeinice studii de istorie literară.


În 1960 colaborează la volumul (colectiv) „Partinitatea în literatură şi artă”. În septembrie 1961 este numit redactor şef adjunct la revista „Luceafărul”, pe când era redactor şef Eugen Barbu şi apoi la revista „Gazeta literară” (redactor şef Tiberiu Utan). Apar volumele „Chira Chiralina şi alte povestiri” şi monografia Panait Istrati, cu prefaţă şi note din partea lui Alexandru Oprea.


În 1965 i se decernează Premiul Uniunii Scriitorilor pentru lucrarea „Panait Istrati”. În octombrie 1968 este numit director adjunct la Muzeul Literaturii Române, devenind colaboratorul apropiat al academicianului Dumitru Panaitescu-Perpessicius. În continuare îngrijeşte şi prefaţează următoarele volume: „Panait Istrati - Pentru a fi iubit pământul”; „Panait Istrati - Opere alese”.


După decesul în octombrie 1971 al academicianului Perpessicius, Alexandru Oprea este numit director al Muzeului Literaturii Române şi al revistei „Manuscriptum”, aducându-şi aportul la conservarea şi valorificarea patrimoniului cultural românesc, la punerea în circuitul naţional şi internaţional a marilor noastre valori literare. Îngrijeşte şi scrie notele la volumul VI al ediţiei bilingve (română-franceză) „Panait Istrati - Opere alese”, apărută la Editura Minerva Bucureşti, iar în 1977 prefaţează volumul VII (Proză literară), reluând astfel ediţia Mihai Eminescu - „Opere complete” (alături de un colectiv de cercetători de la Muzeul Literaturii Române, pentru care în luna octombrie a aceluiaşi an i se decernează premiul „Perpessicius” al revistei „Manuscripum”.


Începând cu 1980 continuă editarea „Operelor complete” - Mihai Eminescu, scriind studiul introductiv la volumul IX, iar pentru lucrarea Mihai Eminescu - „Opere complete”, vol. VII (Proză literară), Academia Română îi acordă premiul „Timotei Cipariu”.


În domeniul editării operei eminesciene activitatea lui Alexandru Oprea este remarcabilă. Lucra cu pasiune şi dăruire pentru editarea lui Eminescu. Dorea cu orice preţ să-i convingă pe cât mai mulţi de dreptatea cauzei sale, de fapt, de dreptatea şi dreptul Marelui Eminescu de a fi editată în întregime, ceea ce este o datorie de onoare pentru cultura română - lucru pentru care s-a bătut până în ultima clipă. În noaptea de 4 spre 5 decembrie 1983 încetează fulgerător din viaţă fiind înhumat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.


În 1984 apare volumul „Manuscriptum în 50 de numere”, proiectat şi coordonat (până în ajunul decesului) de Alexandru Oprea. În luna ianuarie a acestui an i se acordă Premiul revistei „Flacăra - In Memoriam”, pentru devotamentul său faţă de valorile perene ale culturii româneşti (pe anul 1983).



 



    Comments >>


Articol citit de 27 ori.