Nu ştiu care este legătura între instituţia Bibliotecii Judeţene şi cea a Filarmonicii Municipale, de ce se împart melomanilor, la concertele săptămânale care se desfăşoară contra cost şi cu onorarii substanţiale (nu cât ar trebui) - manifestări muzicale cu licenţă internaţională, invitaţii program pentru diferitele acţiuni de la Bibliotecă, de ce, iată - mai nou, fără anunţ în prealabil - pe afiş (nu de alta, dar ca să ştie omul pentru ce şi pentru cât timp îşi cumpără bilet), la concertul, avându-i ca solişti pe vestiţii pianişti italieni - Luciano Lanfranchi şi Umberto Battegazzore, de luni seară, Biblioteca a întrerupt desfăşurarea normală a concertului şi a introdus un recital al ei. Din prezentarea făcută am înţeles că se anunţă un nou proiect, de seamă, al acestei instituţii...”Iată prin dumneavoastră stimată..., Biblioteca se înscrie ( abia acum-n.n) pe linia culturală (probabil - cea adevărată - n.n) a celei realizate în oraşul nostru de Filarmonică şi de Galeria de Artă...” ( a spus, cu aproximaţie, al treilea amfitrion - trei au fost de toţi - inst. Filarmonicii, cea a Bibliotecii şi domnia sa).

Da! Asta lipsea naţiunii vâlcene, suferea Uniunea Scriitorilor din România că nu este egală în prestigiu cu Uniunea Artiştilor Plastici din România Filiala (cred) Vâlcea, acest lucru realizându-se abia acum!

Am înţeles de la cei doi amfitrioni (directorul Filarmonicii s-a retras la timp) că Uniunea Scriitorilor împreună cu o instituţie din Franţa, prin Biblioteca Jud., organizează, la Râmnic, un Festival al Poeţilor! L-au chemat şi pe Lanfranchi, din culise, să spună câteva lucruri despre Genova şi Eugenio Montale, a vociferat sala (12 03 07 va rămâne o data memorabilă, cînd intelectuali cu perdaf s-au opus unei comedii în care erau angrenaţi) când s-a încercat traducerea, apoi a strigat domnul arhitect “să se traducă!”...eu am plecat - şi m-am întors când s-a reluat concertul. Totul a durat 35 sau 40 min (!) şi după toată această dragoste de muzică şi poezie, şi de Lanfranchii şi Battegazzore, camera de filmat, adusă special, a dispărut, au dispărut amfitrionii - poeţi şi scriitori (sic!)...

Menţionez că din punct de vedere tehnic, al fluxului informaţional de desfăşurare al unui spectacol, concertul începe din clipa în care concertmaistrul solicită linişte şi stă smirnă cu vioara pe genunchi în aşteptarea dirijorului...Dar ce să ştie culturnicii!

Nu s-a supărat dirijorul, nu s-a supărat orchestra (lucru, zic eu, grav), spectatorii -trei sferturi nu ştiu cu ce se mănâncă arta asta (o spun chiar ei care bat şi nu bat din palme, când trebuie) poate chiar s-au bucurat că au mai aflat ceva legat de CULTURĂ.

Şi totuşi conducerea Filarmonicii trebuie să ţină cont, aşa cum mi s-a spus cândva-la cerere, că rândul de scaune, din mijloc, este pentru persoanele oficiale, s-au dacă nu are nici un invitat de acest rang, trebuie să fie scoase (numerele) la vânzare.

Este absolut necesar ca Filarmonica să nu cadă (în folosirea spaţiului şi spectacolului) sub tutela nici unei alte instituţii de orice rang ar fi ea (ştiu că directorul ei nu este capabil de partizanat politic precum mulţi caţavenci din acest oraş), că este singura cea mai râvnită şi iubită, una clocită de vreo 45 de ani.

Gestul de lunea trecută, în altă tonalitate şi cu mult mai bun simţ - atunci neatacându-se ştatul de plată al orchestrei (era doar una din afara Râmnicului), s-a mai petrecut odată, acum câţiva ani, când directorul Radio România - domnul Şeuleanu, pe scena vâlceană, alături de Orchestra Radio, i-a făcut campanie de imagine domnului Ion Iliescu - fie vorba între noi, merita câteva (!) cuvinte; doar trimisese la Râmnic formidabila orchestră mai sus amintită (la vremea respectivă am taxat negativ pentru instituţia locală gestul d-lui Şeuleanu).

Aş mai adăuga, ca exemplu de funcţionare a unei Filarmonici, ceea ce s-a întâmplat undeva, prin Berlinul de vest, cândva, când Sergiu Celebidache a trebuit să părăsească un post de director pentru că abuzase de timpul legal al instrumentiştilor. Atenţie, s-a creat un precedent şi, culmea, fără ingerinţa Puterii...Domnilor manageri, de oriunde, feriţi-vă de politică ca de dracu, de prieteni şi de dinastia familială.

În urmă cu câteva săptămâni, în sala de la ultimul etaj al Bibliotecii, acolo, aproape de vitraliile semnate de sticlarii conduşi de G. Dican (nu este scris nicăieri sau nu ştiu eu, cine-i arhitectul şi constructorul - nu este departe timpul când două persoane or să spună că ei au realizat această construcţie unică în lume, probabil atunci când i se va şterge aspectul de loc de sinucidere sau de puşcărie americană), am ţinut noi, cei de la Forumul Cultural al Râmnicului, forum apolitic şi doritor de adevăr cultural, şedinţa de dare de seamă, de expunere a programului pe 2007, de acordarea anuală a premiilor - din partea Forumului.

Odată lăsându-se întunericul, afară (apropo, noaptea, această cupolă este formidabilă - ar trebui încercat şi aruncat un fascicul luminos din interior, pe ea, spre a vedea ce se întâmplă cu imaginea din afară), nu s-a mai putut filma, tocmai când doream să dregem unele lucruri...

A spus un coleg de-al nostru că “de astăzi înainte simpozioanele organizate şi prezentate de Forum vor fi altfel, ceva mai complexe...”

Iată cineva, nu s-a spus cine, are grijă să facă o schimbare de atitudine a Forumului...şi noi nu ştim nimic! Vedem însă, cu insatisfacţie, că ne-au dispărut partenerii, că au rămas cu proiectele, cu ideile noastre, pe care le actualizează şi le propun în continuare ca fiind ale lor.

Am subliniat în faţa unui incredibil (de numeros) auditoriu (din care unii au plecat şi nici măcar nu şi-au luat premiile (propuşi fiind de chiar stimabilul nostru coleg-cel ce vorbea de complexitate, dar care şi-a permis, ca şi în alţi ani, să introducă ulterior votului şi alte persoane ce ţin de clientela culturală - refuz să-i spun şi politică) că şi ideile, ca şi măsurile scrise, planurile, proiectele - mai nou, se supun aceloraşi legi care asigură dreptul de autor...

Vedem cu tristeţe cum aceiaşi colegi care vorbesc de viitorul mai bun al Forumului, fac o destrăbălată propagandă celor care ne-au prădat ideile şi realizările şi care nu mai sunt în parteneriat cu noi... De la Forum vor numai bani ca să mai scoată un număr două dintr-o revistă ratată...Aceşti oameni au condus sau girat cultura (beletristico - mai nou o să-i spună şi universitară) a Râmnicului ...

L-am felicitat pe secretarul Forumului, Gheorghe Dumitraşcu, pentru apariţia “Forumului 5”, o revistă anuală care, pentru moment, a bătut în cuie realitatea despre Forum pe primii cinci ani, pentru râvna sa de a introduce în revistă programele de activitate pe întreaga perioadă...Datorită acestei râvne, duşmanii forumului vor bate pasul pe loc...I-am anunţat pe cei culturnici din Forum sau din afara sa, pe cei care uită de dreptul de autor, că timp de trei ani, presa vâlceană a ţinut la curent opinia publică cu tot ce s-a petrecut la aceste manifestări, aparţinând Forumului, dar şi al celorlalte ONGuri culturale.

...Şi dau mereu acest exemplu, după ce am dat atâtea şi atâtea exemple de excepţionale manifestări culturale, chiar de TIP forum, că “Proiectul” de la Bibliotecă, cel care transformă această instituţie, holul ei, în galerie de artă, este un fals de tot grotescul, el, nedefinind altceva decât o acţiune ce de trei ani se practică în holul şi în sălile din această instituţie, aflându-se în derulare aplicarea ideii de montare a grinzilor de suspendare ale tablourilor - până la montarea lor, folosindu-se panourile de la muzeul de istorie.

Cei care au aprobat acest proiect, ca fiind al noii administraţii şi pe care îi cunoaştem, ar trebui să-şi tragă, acum, palme!

Mai nou, o altă idee împrumutată, încercând să se revină la cea adevărată şi curată - în legătura cu profesionalismul în artă; la expoziţia din 1-8 martie, pictoriţa Ciorâţă expune lângă pictorul G. Dican...

Să nu uităm că cei trei ani s-au desfăşurat-în special ultimii doi, până în toamna anului trecut, sub teroarea presiunii schimbării directorului, fără bani de reparaţii şi inovaţii, doar cu jigniri şi ură incalificabilă şi nu cum este acum, cu emisiuni de propagandă - politică, televizată, conversaţii între şefi plătitori şi subşefi consumatori specializaţi în proiecte e u r o p e n e ...Galerie de artă în hol, Sala Universitarilor, Înfrăţirea Uniunilor de Creaţie şi, care alături de Taberele de Creaţie, ne arată imaginea unei Culturi... cu poalele în cap.

Adio artă şi cultură nevinovată! Doi se bat şi câştiga al treilea (divide et impera)! Se profilează o nouă situaţie, aceea, î