Deºi concertul de luni searã, din stagiunea curentã, nu promitea un program foarte atrãgãtor, personalitatea lui Teodor Costin ºi Concertul pentru contrabass ºi orchestrã în la major de Vasile Marian au fãcut din nou atractivã sala de concerte, interesantã, pentru cultura vâlceanã evenimentul fiind etichetat ca unul important.
Dupã prima parte a concertului, uvertura “Hebridele” op. 26 de F. M. Bartholdy ºi Concertul pentru contrabass ºi orchestrã, am concluzionat cã mã pot considera fericit cã am fost în salã, cã am putut urmãrii din nou la lucru un stil aproape desãvârºit, cel al maestrului Teodor Costin, care precum pasãrea îºi adunã puii sub aripã ºi îi învaþã sã trãiascã, tot aºa, domnia sa îºi adunã instrumentiºtii în jurul podiumului învãþându-i sã procedeze la un act interpretativ de valoare demn de înscriere în patrimoniul orchestrei simfonice…
O surprizã plãcutã a constituit-o prezenþa contrabasistului Vasile Marian, figurã de mare atracþie publicã, talentat ºi experimentat, care ºi-a interpretat propriul concert scris pentru contrabas, acompaniat fiind de orchestra simfonicã a Filarmonicii sub bagheta dirijorului Costin. Un atlet al celui mai “greu” instrument, contrabasul, pe care minunatul artist, pentru aproximativ trei sferturi de orã, l-a transformat într-un instrument nebãnuit de plãcut.
Impresionantã forþa braþelor, dreapta aparþinând arcuºului, stânga plimbându-se pe cele patru corzi în uimitoarele tremoluri. Aceastã forþã a supus instrumentul nãrãvaº în redarea muzicii tonale aproape de perfecþiune, a expus un stil rafinat, o muzicã între jazz ºi sonatã, între solfegiu ºi bel canto, o muzicã cu logicã clarã, muzicã iubitã ºi apreciatã de toatã lumea.
Experienþa bogatã, plinã de remarcabile succese, face aproape inutile aprecierile neprofesioniste, juvenile…
Vasile Marian pare un gladiator supunând acest instrument într-o arenã în care frumoasa sa Artã îl priveºte de undeva, de sus, necontenit, face ca noi sã uitãm de sine ºi, în partea a treia a concertului sãu, realizeazã situaþii de incomparabilitate.

Un mare artist în arta interpretãrii, un mare artist în arta compoziþiei.
Nu am întâlnit o mai frumoasã alcãtuire, o împletire de stiluri ºi genuri, care sã dea valoare acestui instrument! O mai frumoasã simbiozã între interpret ºi instrumental sãu.
Marea artã a dirijorului Teodor Costin a constat în faptul cã s-a încãrcat de dezinvolturã, de intelectual, ºi a fãcut un acompaniament plin de proprie stãpânire, un acompaniament paralel cu cel al contrabasului solist, situându-se însã, permanent, în planul doi.
Suflãtorii, trompet ºi corn, au mãestrit în surdinã, corzile au ºtiut sã tacã, s-a creat un fond arabesc ºi, într-o admirabilã regie, în faþa celor din umrbra sãlii rãmânând doar contrabasul.
În bisul acordat, Vasile Marian s-a expus publicului prin latura sa romanticã, prin melancolicul sãu grav, iniþând o incredibilã linie esteticã realizatã doar prin tonul baritonal.
Dupã pauza de rigoare, binemeritatã dupã starea de poezie gravã, în sala de concerte a Filarmonicii vâlcene au rãsunat acordurile spumoase, bine închegate armonic, ale simfoniei “Italiana” de Felix Mendelhson Bartholdy, în interpretarea aceleiaºi orchestre simfonice, sub bagheta dirijorului Costin...

A fost ca o ºampanie turnatã din belºug într-o cupã de cristal.
Un lucru este foarte clar, orchestra vâlceanã se simte foarte bine cu dirijorul oltean.
A rezultat un Mendelsshon de zile mari, legat, accentuat, ºi care pare sã demonstreze timpului, cã simfonismul german a fost capabil sã creeze pentru alte þãri ceea ce ele însãºi, muzica din acele þãri, nu au putut sã realizeze.
Prin arta sa, Mendelssohn Bartholdy a integrat spiritul german în reliefarea altor spirite naþionale, definindu-le aºa cum sunt ele în natural, fãcându-le inconfundabile.
Trebuie sã mai spun, despre directorul de scenã, cã arta dirijoralã a lui Teodor Costin a reuºit o atât de naturalã legãturã cu orchestra încât, dupã intrarea în expoziþie ºi desfãºurarea tematicii, ea putea sã cânte ºi singurã. La sfârºitul spectacolului, spre marea satisfacþie a tuturor, s-au putut bucura ºi dirijor, ºi orchestrã, dar mai ales ne-am bucurat noi!

Rm. Valcea, 31.01.05

    Comments >>