Dupã ce treci de semnul care marcheazã intrarea în oraºul Cãlimãneºti, pe partea dreaptã a drumului, ascunsã printre copaci, se aflã o vilã frumoasã, care a aparþinut celebrei familii Cantacuzino.
Din pãcate, asemeni unei bune pãrþi a oraºului Cãlimãneºti, ºi aceastã clãdire poartã semnul abandonului, nemaivorbind cã în plinã varã 2005, atmosfera din staþiune era de-a dreptul depresivã.
Venisem special din Bucureºti, pentru a urmãri festivalul de folclor « Cântecele Oltului », cândva o manifestare de succes. Ceea ce am vãzut mi-a lãsat un gust amar ºi senzaþia cã m-am întors în anii `80, la una din acele faye sãteºti ale festivalului “Cântarea României“- secþia de folclor.
Era evident cã festivalul este insuficient finanþat ºi numai entuziasmul unui om dedicat trup ºi suflet unei cauze pierdute aºa cum este doamna Stoica, ºefa Centrului de îndrumare al Centrului de creaþie, nu poate face minuni.
Stafful primãriei Cãlimãneºti ºi cel al festivalului au preferat încã din prima zi sã se întindã pânã adânc în noapte, la un chef tovãrãºesc, pe terasa Hotelului Central în timp ce interpreþilor copii, nu li s-a dat nici mãcar un senvici.
Asupra acestui gen de festivaluri precum ºi al marilor probleme ale Cãlimãneºtiului am sã revin în articole ulterioare fiindcã deþin informaþii ºi materiale foto ºi video absolut incendiare.
Deziluzionat de festival, am bãtut localitatea la pas ºi nu am putut sã nu remarc trotoarele asfaltate de mântuialã, librãria ºi multe alte clãdiri abandonate, iar sediul primãriei îþi lãsa senzaþia de “casã de vãduvã pãrãsitã », aºa cum plastic a denumit-o prietenul meu Mircea Poenaru, patronul agenþiei de turism bucureºtene, Romantic Travel. Dar sã revin la vila Cantacuzino, vilã care în trecut ca ºi astãzi, este aºa cum bine a spus-o un scriitor local, “un paradis al liniºtii ºi tristeþii”.
Vila, de altfel un mic palat, se afla la data vizitei mele, în stãpânirea unei familii de moldoveni lãsaþi sã locuiascã acolo, de chiar urmaºii ultimei proprietãrese. Urmaºi care acum locuiesc în Franþa ºi par sã fie prea puþin interesaþi de soarta acestei moºteniri.
“Noii stãpâni” fierbeau porumb în douã butoaie de tablã ºi datã fiind reacþia lor la vederea aparatului de fotografiat, precum ºi discreþia locului ales pentru “desfrunzirea porumbului” era evident cã totul se desfãºura într-o adâncã ilegalitate.
M-am legitimat, arãtând inclusiv actele care-mi atestau statutul de scriitor ºi cineast profesionist ºi cu greu au acceptat sã mã lase sã vizitez vila. Asta dupã ce i-am încântat cu povestea Ioanei Cantacuzino, ultimul proprietar-locatar al acestei vile.
Vila a fost construitã de I.G.Cantacuzino, un inginer bogat, ce cobora din neamul vechi de voievozi ºi oameni de culturã format de celebra familie Cantacuzino.
Eroina poveºtii mele, Ioana Cantacuzino ºi-a fãcut ºcoala primarã la Cãlimãneºti, iar liceul în Franþa.
În anul 1928, fratele ei, Mircea (Miky) Cantacuzino, avea sã vinã de la Paris cu o avionetã ºcoalã ºi cu un grup de tineri cu bani, toþi ºcoliþi în Franþa, care au hotãrât ºi bineînþeles au ºi fãcut, o ºcoalã de pilotaj în Bucureºti. Primul cursant ºi totodatã titularã al brevetului de pilotaj cu numãrul 1, avea sã fie chiar Ioana Cantacuzino. Familia avea sã le cumpere celor doi fraþi, câte un avion Klemm 20, cu care aveau sã facã tot felul de raiduri, acrobaþii ºi zboruri periculoase.
În anul 1929, Ioana Cantacuzino avea sã facã primul raid internaþional cu un avion de sport.
Mircea avea sã devinã ºi el un as al aviaþiei, dar avea sã moarã în chinuri groaznice, într-un accident stupid dupã ce s-a izbit cu avionul de gardul aeroportului Bãneasa. Era însoþit de o tânãrã, care în mod surprinzãtor nu a pãþit absolut nimic.
Ioana Cantacuzino avea sã se cãsãtoreascã de douã ori, la început cu Grigore Carp ºi mai apoi cu talentatul violoncelist Perºu.
La 33 de ani, Ioana Cantacuzino are ºi ea un grav accident, prãbuºindu-se cu Klemul. A urmat o lungã perioadã de spitalizare în urma cãreia nu va mai zbura dar va înfiinþa o ºcoalã de aviaþie sportivã.
ªcoala avea sã disparã odatã cu intrarea României în al doilea rãzboi mondial. Toþi absolvenþii ºcolii de pilotaj fiind mobilizaþi pe front, devenind aproape toþi, martiri ai aerului pe fronturile de la Nistru ºi Carpaþi.
În anul 1941, în urma unor divergenþe conceptuale Ioana Cantacuzino este internatã de mareºalul Antonescu, în lagãrul de la Tg. Jiu iar dupã câteva luni îi este impus domiciliu forþat în vila de la Cãlimãneºti. Aici avea sã ducã o viaþã plinã de privaþiuni pânã aproape de capãtul zilelor.
Autoritãþile locale aveau sã rechiziþioneaze castelul pentru a-l pune la dispoziþia comandamentului trupelor germane, care instaleazã în camere paturi de spital.
Dupã plecarea nemþilor în 1945, clãdirea este rechiziþionatã de armata sovieticã iar dupã plecarea ruºilor, regimul comunist, prin interpuºi plini de imaginaþie, o vor boteza plini de imaginaþie “Vila 23 August” .
Stãpâna casei, lipsitã de mijloace financiare, locuia la parter într-o camerã micã ºi la împlinirea vârstei de 50 de ani, scrie în jurnalul ei, cã ºi-a putut permite o “mare bucurie”, reuºind sã-ºi cumpere din Râmnic, 46 de cãrþi de istorie, care aveau sã-i foloseascã la redactarea unui amplu studiu despre « Cozia Veche ».
Ca sã aibã din ce trãi, avea sã vîndã lucruri din casã, în târgul din Râmnicu-Vâlcea, care atunci ca ºi acum, avea loc în fiecare zi de marþi sub podul de la marginea oraºului.
În anul 1950, Ioana Cantacuzino este datã afarã din casã ºi va locui o scurtã vreme în gazdã la cineva din Cãlimãneºti, loc unde avea de altfel sã ºi moarã.
Avea sã fie înmormântatã în Cimitirul Cãlimãneºti, cimitir care la sugestia unui activist de partid, avea sã fie arat pentru ca pe acest teren sã fie ridicate o parte din blocurile oraºului.
În pãdurea din apropierea vilei mai poate fi vãzut ºi astãzi mormântul lui Dan, fratele Ioanei, mort la doi ani. Mormântul are formã de lagãn ºi este unic în România. Pe placa de marmurã existã o strofã sensibilã din poezia “Somnoroase pãsãrele » a lui Ion Minulescu. A existat ºi stema familiei, dar a dispãrut aºa cum este pe cale sã disparã ºi leagãnul, greu încercat de hoþi ºi nepãsarea moºtenitorilor precum ºi a edililor.
ªtefan BRANDES-LÃÞEA
0722.767.215
e-mail:draculestii_transilvani@yahoo.com
www.draculasociety.ro




    Comments >>