În anul desfăşurării celei de-a XVII-a ediţii a Festivalului Internaţional „George Enescu”, este bine a ne aminti de cel care a ridicat la rangul de măiestrie arta arcuşului, aceea de dirijor şi compozitor.
Cunoscut şi admirat în lumea întreagă pentru strălucita-i artă interpretativă şi dirijorală – calităţi pe care enciclopediile străine le menţionează cu precădere, marele George Enescu a colindat ţara în lung şi-n lat cu vioara subsuoară. „În capitală, - menţionează George Bălan în lucrarea sa «Enescu», apărută la Editura Tineretului în 1963, - apărea aproape săptămână de săptămână, fie cu un program de recital, fie acompaniind pe alţi muzicieni, fie dirijând concerte simfonice. În provincie însă, fascina prin genul său interpretativ, găsea puteri şi timp pentru ca oamenii să guste farmecul muzicii universale, dar şi al creaţilor sale.”
Revista muzicală populară „Izvoraşul”, care apărea în Bistriţa - Mehedinţi sub conducerea profesorului Gh. N. Dumitrescu - Bistriţa, în numerele 13-16, pe martie şi aprilie 1921, la pagina 17, publică sub semnătura lui Gh. Bobei, informaţia potrivit căreia avea loc „Concertul George Enescu, de la 12 martie a.c. din R.Vâlcea”.
Prezenţa marelui violonist şi dirijor în urbea vâlceană, pe scena teatrului „Adreani”, (locul actual al cinematografului „Modern”), este frumos exprimată în cuvintele: „De la primele acorduri ale pianului, de la prima atingere vrăjită a arcuşului pe coardele viorii, sala întreagă se umple de fiorul geniului ce ne face să trăim clipe de fericire, să ne smulgem pentru acele câteva clipe din proza banală a vieţii”.
Întreaga viaţă a lui Enescu a fost o luptă. A luptat încă de copil pentru a cuceri secretele artei sale, învingând oboseala sau ispitele tinereşti, care l-ar fi putut abate de pe drumul desăvârşirii muzicale.
A dus cuvântul încurajator şi purificator al marii muzici în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, inclusiv ale Vâlcei, pentru că, spune el, „artistul trebuie să dezvăluie omenirii calea spre armonie, care e fericirea şi pacea”.
Comments >>
Articol citit de 45 ori.
