Născut la 9 iulie 1959 din părinţii Vasile şi Maria, îşi petrece copilăria şi urmează cursurile primare în satul natal, Fedeleşoiu, comuna Dăeşti, Vâlcea, fiind al şaptelea copil al familiei Dură...Aşa îşi începe Constantin Toni Dârţu (volumul VIII - Dicţionar - “Personalităţi române şi faptele lor 1950 - 2000) capitolul închinat doctorului în teologie, lectorului universitar, scriitorului şi publicistului Leon Dură pe care, în ziarul de ieri - cu ocazia prezentării cărţii “Iosif în occident”, promiteam să vi-l prezint.

Clasele medii şi liceale le frecventează şi absolvă la liceul “Vasile Roaită” din Râmnicu Vâlcea, astăzi Colegiul “Mircea cel Bătrân”.

Urmează teologia la Institutele Teologice din Sibiu şi Bucureşti, între 1978 şi 1982, la absolvirea cărora susţine, ca lucrare de licenţă, “Teme teologice dezbătute la cea de-a VIII-a Adunare Generală a Bisericilor Europene (Creta - 1979)” (câtă premoniţie în legătură cu preocupările sale, în sens ecumenic, de mai târziu).

Se înscrie la doctorat în anul universitar 1983-1984, dar în toamna lui 1984, în urma unei invitaţii în Belgia, primeşte azil politic şi se înscrie la Şcoala Tehnică Superioară de Stat - Bruxelles, în vederea asimilării limbii franceze!

Urmează, între 1984 şi 1986, cursurile de medicină la Universitatea Catolică Louvain En Voluwe - Bruxelles, apoi, între 1987 şi 1990, cursurile de proteză dentară la Institutul de Tehnică dentară din Bruxelles. Tot în 1990 a primit cetăţenia belgiană şi, păstrându-şi cetăţenia română, s-a reântors în România.

În 1991 se căsătoreşte cu Melania Herăstrău, medic specialist şi prietenă din timpul adolescenţei, este hirotonisit şi primeşte parohia Gâltofani, cu satele Bercioiu (com. Budeşti) şi Gâltofani (com. N. Bălcescu).

Între anii 1990 şi 1993 funcţionează ca profesor de religie la Şcoala “Take Ionescu” din Râmnicu Vâlcea.

În anul 1994 este profesor la Seminarul teologic “Sfântul Nicolae”, iar în 1996 obţine definitivatul în învăţământ. Din acelaşi an, 1994, este secretar al Protoieriei Râmnicu Vâlcea din cadrul Episcopiei Râmnicului.

Este membru fondator al Societăţii Culturale “Anton Pann”, al Fundaţiilor Culturale: “Antim Ivireanul”, “Dascălul Vâlcean”, Societatea Astronomilor Amatori, membru fondator la Societatea Culturală “ECOSTAR21”, membru al Forumului Cultural al Râmnicului.

La 24 februarie 2000 a primit titlul de Doctor în teologie, secţia Bilblică, cu teza “Familia în lumina Noului Testament”.

Este numit asistent, în anul univ. 2003-2003 la Facultatea de Teologie Piteşti, specialitatea Studiul Vehiului Testament, iar în anul univ. 2003-2004 - lector la aceeaşi facultate specialitatea Studiul Vechiului Testament şi Limba ebraică.

Colaborează în calitate de publicist la presa scrisă şi audio-vizuală din Râmnic, dar şi la cea scrisă din ţară şi de peste hotare...A realizat emisiunea săptămânală “Religia şi Europa” în 2005, 2006, la postul de televiziune “Vâlcea Unu”, din localitate.

Are 22 de cărţi publicate, cuprinzând aproape toate genurile literare: proză, poezie, teatru, scriere ştiinţifică...Ultimele trei sunt bilingve. Din 2006 îl găsim pe lista membrilor Uniunii Scriitorilor din România.

În prezent, Leon Dură, pe lângă activitatea universitară pe care o desfăşoară din plin, pe lângă cea de scriitor, este şi preot în cadrul parohiei Cetăţuia, bisericuţa “Sfinţii Eroi”.

Se subânţelege, acest text reprezintă un minim de informaţii în legătură cu personalitatea lui Leon Dură.

Volumul pe care îl prezentăm astăzi, “Tu, poezie...You, Poetry...”, reprezentând un “opus” cu numărul 22, este o carte de poezie care apare, iată, în 2007 şi este o reuşită a genului, unul în care metafora perfecţiunii formei poetice, este alăturată chiar perfecţiunii divine.

Aceasta este formula în care sunt scrise cele 45 de poezii componente ale volumului şi ea are darul de a reuşi să se apropie de orice cititor.

Ca şi celelalte apariţii, prezenta, este realizată la editura “Logos” din Râmnicu Vâlcea şi apare sub semnătura consilierilor editoriali dr. Melania Dură şi Alexandru Dură (soţia şi fiul) şi în tehnoredactarea lui Valentin Piţigoi.

Câteva considerente ce fac atractivă şi ineresantă lucrarea poetului: cuvintele sacre, imaginile, abundă: Suflet, Duh, Înger, Fecioară, şi, iată, o sincopă se produce - reală în fiinţa răscolită a secolului XX, computerul, care nu deranjează starea de virtualitate a divinului, dar o poate dilua sau, pe el, îl poate răni în propiul suflet...Metafora supremă a vieţii, a sufletului care doare, este însăşi poezia dorită sau, cum o numeşte G.Călinescu, “suprimarea necesităţii şi aşteptarea miracolului”.

Fiinţa poetului trăieşte asumându-şi nefiinţa divinităţii -”Ce păcat că nu te văd, primăvară a sufletului meu”...Aici primăvară a sufletului, în altă parte Elohim sau Adonai, în altă parte Dumnezeu! Iată cum cugetul reuşeşte să le cuprindă pe toate într-o singură poruncă, cea a speranţei legată de artă - arta poetică.

Reântoarcere în ciclu, poetul îşi asumă speranţa încă din momentul înfăptuirii păcatului originar şi vrea să redimensioneze previziunile sumbre ale unui mileniu trei...”Voi trăi istoria umanităţii mâncând din arborele vieţii./ Cât de dulci sunt merele culese de Tine, Elohim!”

Vedeţi câtă speranţă în faptul că perfecţiunea poate fi atinsă doar şi numai cu sufletul!...Merele culese de Tine, cel care eşti în sufletul meu...

“Cuvântul Tău, este fără sfârşit”, altfel spus, condamnat este omul la veşnica căutare, specifică vieţii, la permanenta creaţie.

....

Întreg volumul reprezintă un parcurs de cugetare pe aleea virtuală a unei intense trăiri poetice şi care nu uită să dezvăluie teama gânditorului modern, ce, argumentând, refuză să primească în sine gândurile sumbre asupra destinului mileniului trei...

“Te rog Elohim, salvează-ne, acum, la începutul mileniului III”

“Rămâi veşnic cu mine,/ Eu, fiul Tău rătăcitor.”

26 02 07