Dezastrul actual din turismul românesc este crunt. El a fost cel mai bine ilustrat în cartea lui Marian Constantinescu, intitulatã “În turism este vremea lupilor tineri”. . Iatã câteva lucruri despre care dirigiuitorii turismului românesc par sã nu fi auzit. În turism, totul este pe cont propriu: relaþiile, viaþa, riscul, succesul, banul, imaginea.. Nimeni nu cumpãrã decât ceea ce îl încântã ºi îi place, iar în jurul nostru sunt sute de þãri în care turistul poate sã se simtã bine. Nu are de ce sã vinã în România, unde de cum a pãºit începe sã aibã necazuri. La ora actualã, în turism, oferta depãºeºte cu 40% cererea, aºa cã o þarã frumoasã, fãrã dotãri corespunzãtoare, fãrã drumuri bune, nu are nici o ºansã sã devinã o destinaþie turisticã. România din pãcate este un astfel de loc, iar aceastã situaþie nu este realizatã nici mãcar de cei care sunt plãtiþi sã se ocupe de destinul turismului românesc. O þarã apropiatã de noi, aºa cum este Croaþia, are 1187 de insule, 1778 kilometri de litoral continental, ºapte parcuri naþionale, 50 de castele medievale superbe. Despre aceste locuri, G. Bernard-Show scria: “Dumnezeu a vrut sã îºi încununeze opera ºi, în ultima zi, a creat Croaþia cu insulele, suflul mãrii ºi oamenii ei. Cei ce cautã paradisul pe pãmânt trebuie sã vinã la Dubrovnik ”. Jack London, Eugen Ionescu ºi Agatha Cristi au fost fascinaþi de peisajele Croaþiei. Nimeni din lumea asta nu-ºi doreºte sã se ducã undeva ºi cineva sã-ºi batã joc de el pe banii lui. Turcii ºi grecii au reuºit sã facã din orice o atracþie turisticã: din nisip, apã, piatrã ºi sare. Turistul vrea sã scoatã un ban din buzunar, dar trebuie sã învãþãm sã i-l luãm cu eleganþã. În mult dorita Americã, spre care tânjim cu toþii, orice excursie devine o reuºitã, ca sã nu mai vorbesc cã acolo hotelurile de 4-5 stele sunt la jumãtate de preþ faþã de Bucureºti. În turism ne trebuie un ministru profesionist ºi consilieri asemenea, care sã nu fie neapãrat salariaþi ai ministerului. La noi, Ministerul Turismului, pompos intitulat într-o perioadã ”Autoritatea Naþionalã de Turism”, devenit apoi tot „Minister al Turismului” cuplat acum cu alte ministere, este o fantomã. Este o mare crizã de oameni buni ºi de profesioniºti în general, fiindcã nu existã o ºcoalã de turism. Nu existã cãrþi pentru turism, iar cei care le-au semnat pe cele puþine care existã sunt simpli teoreticieni, care le-au scris dupã ureche sau dupã alte cãrþi. Practicienii lipsesc ºi în loc sã luãm de afarã ceea ce este bun ºi stimulator, noi luãm ce este mai rãu. Lãsaþi liberi ºi fãrã ajutor, cei slabi, proºti ºi leneºi cad. Pentru Delta Dunãrii, anul de vârf a fost 1979, când s-au înregistrat 150.000 de turiºti, în timp ce în anul 2004 abia au fost 15.000 de turiºti, deºi potenþialul de primire al Deltei este estimat la circa douã milioane de vizitatori pe an. O þarã micã, precum Tunisia, câºtigã anual din turism patru miliarde de dolari, oferind numeroase facilitãþi ºi practicând preþuri foarte mici. La ridicarea standardului turismului tunisian a contribuit indirect ºi coregraful sibian, Ioan Macrea. Acesta, în anii `70, a format “Ansamblul naþional de dansuri tunisiene”, ale cãrui grupuri prezintã spectacole folclorice care fac deliciul turiºtilor. Ungaria a câºtigat din turism în anul 2000 peste trei miliarde de dolari în timp ce România, cu potenþialul ei mult lãudat, nu a reuºit sã obþinã nici 600.000 de dolari. Litoralul Bulgar a fost vizitat în anul 2004 de 500.000 de turiºti germani în timp ce în România au venit doar 30.000. Turismul rural, despre care se vorbeºte atât, are nevoie de timp pentru a se dezvolta ºi pentru a atrage strãini în România, fiindcã trebuie clãdiri cu specificul zonei, dotãri la nivel internaþional cu hol de primire ºi lifturi la toate clãdirile care depãºesc douã etaje. Accesul la dormitor ºi la grupul sanitar trebuie sã fie direct, fãrã trecere. Locul trebuie sã aibã parcare ºi garaje în numãr de cel puþin 30% din numãrul camerelor. Criteriile sunt numeroase ºi cei interesaþi le pot consulta, dar din pãcate se pune întrebarea: câte din gospodãriile româneºti actuale întrunesc aceste criterii ? Românul, care crede cã le ºtie pe toate, atunci când are bani ºi vrea sã porneascã o astfel de afacere nu se documenteazã, nu consultã specialiºtii ºi este mirat când aflã cã ceea ce a fãcut el nu are cãutare ºi nu poate fi clasificat. Satele româneºti nu au canalizare, nu au bãi, iar grupurile sanitare care nu se aflã în “fundul grãdinii” pot fi numãrate pe degete. Criteriile Uniunii Europene ai cãror turiºti practicã în proporþie de 60% acest gen de turism sunt foarte dure, dacã le raportãm la starea actualã a satelor româneºti. La noi, orgoliile sunt dublate de prostie ºi dezinteres. Exemplul cel mai elocvent este legat de disensiunile între crescãtorii de câini, de rasa “Ciobãnesc Românesc” care nu a fost omologatã internaþional nici pânã acum, în timp ce ungurii ºi-au omologat ca rasã proprie vestitul “Copoi de Transilvania” sub denumirea maghiarã ”Erdely Copo”, iar sârbii au omologat rasa de “Câine ciobãnesc de Banat”. Dupã 1990, cai pepinieri din toate hergheliile României au fost vânduþi la preþuri de nimic în strãinãtate. Un astfel de cal, vândut în anul 1992 în Italia, câºtiga în anul 1998, marele premiu Samsung de la Bucureºti. La ora când fusese vândut, pe certificatul de justificare, directorul de atunci al Centrului Naþional de Creºtere ºi Calificare al Cailor de Rasã scrisese cã: “exemplarul cabalin vândut este lipsit de perspective”. Semnatar era directorul C.R.C.C.C.R, inginerul Constantin Petrache, specialist în creºterea porcilor, ºi nu a cailor. Tot el este cel care a cedat primãriei Voluntari cele 100 de hectare ale fermei unde Ceauºescu aprobase sã se ridice hipodromul Bucureºtiului. La ora actualã suntem singura capitalã europeanã fãrã hipodrom ºi asta nu datoritã gândirii obtuze ci gândirii interesate în avantajul propriu a multora dintre semenii noºtri. ªtefan BRANDES-LÃÞEA 0722.767.215 e-mail:draculestii_transilvani@yahoo.com Foto: ªtefan BRANDES

    Comments >>