Un succes neaºteptat a înregistrat vernisarea expoziþiei colective de picturã, artã ambientalã, graficã ºi sculpturã, deschisã în spaþiul nou amenajat la parterul magazinului Cozia, la iniþiativa ºi prin grija firmei WINMARKT, în prezenþa doamnei Director General Mihaela Curuia, în 07. 02. 05.
      Alternanþa despre care îi place lui Gheorghe Dican sã vorbeascã, aceasta însemnând creerea condiþiilor de participare alternativã la actul expoziþional, cel profesionist ºi cel amator (noþiuni fãrã semnificaþie astãzi), a fost foarte bine intuitã ºi de tânãra directoare de la firma mai sus amintitã, de aceastã datã însã în alt plan, în cadrul propriu al activitãþii de marcheting. Este întradevãr o idee valoroasã sã creezi alternanþã la cumpãrare, între obiecte estetice executate industrial ºi produse artistice, unicate, realizate de chiar oameni de artã.
      Iniþiativa firmei Winmarkt aduce în faþa vâlcenilor o realitate de puþini cunoscutã, anume aceea cã pe lângã arta îmbãtrânitã ºi rãspopitã, care de multe ori îmbatã ochiul la galeria ce se vrea „adevãratã” ºi profesionistã, în Râmnic existã ºi alte moduri de exprimare artisticã, uneori chiar mai artisticã, în spatele cãreia nu se ascund inteligenþe oculte. Nu generalizãm, dar nu putem trece cu vederea spectacolul kitsh care uneori se desfãºoarã la Sala de Artã ºi care reuºeºte sã plaseze, mai la umbra unui troc, mai la umbra creditului popular susþinut de „marea” criticã de specialitate, actorii plastici în sfera marii spiritualitãþi artistice sau,...chiar peste graniþã.
      Nu generalizãm, dar de prea multe ori ni se expun aceleaºi feluri de viziuni cromatice, toate la fel, aproape fãrã conþinut, manieriste, de parcã s-ar copia unele pe altele, de prea multe ori se dau spectacole deºãnþate.
      Revenind la expoziþia de la Winmarkt, nu ºtiu a cui a fost ideea aranjãrii sãlii, ideea compozitului, a cui a fost ideea aºezãrii lucrãrilor pe trepied, a suspendãrii lor, cert este cã s-a atins un anume profesionism ambiental, s-a realizat una dintre cele mai frumoase ºi naturale expoziþii organizate în Râmnic.
      Apreciez mult cã nu au fost de faþã maeºtrii clientelari ai viziunii plastice „naþionale”, chiar europene, capitaliºti de opinie puºi pe cãpãtuialã, mâncare ºi bãuturã. Puºi pe denaturarea actului de culturã.
      La parterul magazinului Cozia, tineri ºi mai vârstnici emisari ai unei arte libere, plastice, s-au manifestat onest ºi cu emotivitate, organizând o expoziþie remarcabilã, lucru mai rar întâlnit în ultima perioadã de timp.
      O expoziþie surprinzãtoare prin ritualul inedit, aºezãri pe trepiede, suspendãri în spaþiul tridimensional, prin utilizarea de materiale ºi tehnologii noi, surprinzãtoare prin noutate, curajul relansãrii în figurativ, în pop artã, surprinzãtoare prin diversitate, prin curajul expunerii formulei personale în faþa judecãþii exterioare mai mult sau mai puþin experimentatã.
      Nu trebuie sã fie triºti artiºtii, Râmnicul mai are, pe lângã cea extinsã oficial dupã 1989, replicã a totalitarismului, încã o „academie de artã”, de aceastã datã una popularã, exprimatã voluntar, cu corespondenþã în lumea onorabilã.
      Deci, la parterul magazinului Cozia, începând din 07. 02.05, expun Alexandru Marin, picturã ulei ºi graficã, Carmen Popa, picturã ulei, Gabriel Medvedov Rotomeza, picturã-material neconvenþional ºi Greta Medvedov Niculescu, sculpturã ºi ambient neconvenþional.
      Neaºteptat de bine utilizat spaþiul, ingenios folosit fiecare metru pãtrat, lucrãri orientate tridimensional, pentru prima datã ca pe o scenã de teatru, pictura a ieºit din planul clasic ºi a creat un surprinzãtor reper spaþial.
      Pentru prima datã, arta a creat spaþiul ºi nu invers, aºa cum ni s-a obiºnuit ochiul în sala de expoziþie destinatã tradiþional, oficial pentru artã.
      Privitã în ansamblu, diversitatea de stiluri ºi tehnici, în mod curios, nu creazã imaginea dezordonatã de „cioburi” policrome, ci duce mai degrabã la una unitarã, elevat creionatã artistic.
      Ca ºi în viaþã, frumoasã este dezarmonia dimensionalã, frumoasã este armonia esteticã. Gabriel Medvedov Rotomeza, repetã gestul de la teatrul Anton Pann ºi expune interesante imagini estetice pline de sensibilitatea exemplificãrii unor contopiri de alternanþe în spaþiul sideral. Propune, din nou, publicului vâlcean soluþia unei tehnologii avansate, de interes economic, cost redus ºi profit esenþial, de ce vrea sã însemne soluþia acrilicã, mãestria utilizãrii ei pãstrând conturul cromatic. În plan spiritual Gabriel Medvedov reuºeºte sã existe într-un ingenuu stil adiacent curentului pop art. Constantã în linie ºi ton, dar voluptoasã în relief ºi culoare ni se prezintã, surprinzãtor calitativ, pictura lui Carmen Adela Popa.
      Constantã, cãci de la un tablou la altul, diferenþele sunt nesemnificative, dar troneazã nervozitatea ºi intensitatea de culoare, perseverenþa griurilor active precum diezurile ºi becarurile într-un portativ.
      Pentru mine, cãlãtor prin culoare ºi sãli de expoziþie, Carmen Adela Popa este o surprizã...
      Greta Medvedov Niculescu îºi prezintã cu discreþie sculptura în material de construcþie, BCA, propunând o soluþie economicã, simplã, destul de agreatã spaþiului plastic artistic. Planurile calde ºi de informaþie subtilã, trãdeazã o sculpturã de alurã feministã, tributarã spaþiului ambiental.
      În planurile verticale, cele destinate pereþilor laterali, Greta Medvedov se exprimã ºi ea cu o soluþie tehnologicã de actualitate, interesantã pentru un utilizator ingenios, soluþia „rigipsului”.
      Fiecare, în spaþiul propriu, poate sã-ºi exploateze imaginaþia ºi sã creeze, precum o face artistul, decorãri fanteziste, în aceastã expoziþie, Greta Medvedov prezentându-ne câteva modele interesante.
      Alexandru Marin este singurul care a ales soluþia clasicã de panotare a tablourilor, alãturi de cele lucrate în tehnica uleiului, fiind prezentate ºi o serie din cartoanele sale desenate în creion, desene care fac deliciul ºi la etajul 1 al noii extinderi ale magazinului Cozia, zilnic, dupã amiaza, atunci când talentatul pictor îºi oferã mãestria în a executa un portret contra cost.
      Personal, am distins imediat „colþul” lui Alexandru Marin, deoarece în el fiinþeazã nostalgia figurativului schematic, nu departe de un Camile Ressu, cu notã personalã bine aplicatã. Sunt ºi tablouri în care Marian se doreºte dicanian, ºi reuºeºte în parte dar, aºa cum sublinia Maria Gaghel în deschiderea expoziþiei, prezenþa sa în lumea plasticã vâlceanã, cea care îi dã consistenþã, se face simþitã mai bine în tehnica figurativului. Desigur, este remarcabilã ºi exprimarea nervoasã în arta creionãrii grafice.
      Expoziþia de la Winmarkt Cozia este un început nemaipomenit de bine venit, gândit, care aduce un curent de aer proaspãt în spaþiul artistic, plastic, vâlcean, ea nu trebuie repetatã des, e bine sã aibã un caracter periodic cu conþinut ºi tematicã diversã.

Rm. Valcea,17.02.05