SOBI CSEH,
“Cascadorul ideal, este acela care se teme”

Într-un articol anterior, vă informam că mai multe VIP-uri bucureştene, membri ai Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, au iniţiat la Râmnicu Vâlcea, studioul „VALAHIA FILM” împreună cu o agenţie de casting şi impresariere precum şi un centru de pregătire pentru cei care vor să participe la realizarea de filme şi spectacole profesioniste.
Zilele acestea a fost rândul lui Sobi Cseh, cunoscutul actor, cascador şi regizor de lupte, să vină la Vâlcea, pentru a-i selecţiona pe tinerii care doresc să deveni actori-cascadori. Iată câteva amănunte:
- Cum ţi s-au părut cei care au venit la preselecţie ?
- M-au impresionat în mod deosebit foştii culturişti, care acum fac arte marţiale.
- Cu ani în urmă spuneai că : „boxerii şi culturiştii sunt prea rigizi pentru cascadorie, că le-au fost ucise reflexele şi răutatea şi că cele mai bune calităţi pentru meseria asta le au gimnaştii”!
- Acelaşi lucru îl cred şi acum, iar cei pe care i-am selecţionat, nu sunt simpli culturişti, ei practică de ani buni, artele marţiale. Au câştigat mult la factorii viteză şi mobilitate, iar din anii de antrenamente de culturism au rămas cu trupul sculptural, care dă foarte bine pe film.
- Care sunt calităţile indispensabile unui cascador ?
- Calităţile unui cascador sunt dublate de tot atâtea defecte fiindcă nu suntem supraoameni. Cel mai necesar dintre acestea este FRICA. Cascadorul ideal, este acela care se teme, dar care în acelaşi timp vădeşte o bună cunoaştere a propriilor forţe. Curajul nu este esenţial, fiindcă el se cultivă. La el ajungi mai târziu, când dobândeşti experienţă. A fi curajos, fără acoperire înseamnă inconştienţă, pe aceeaşi linie se înscriu riscurile inutile, care nu înseamnă curaj ci prostie. Mai importantă decât execuţia unei cascade, este pregătirea ei, care cere deopotrivă: cunoştinţe, răbdare, timp, imaginaţie şi mulţi bani. La toate astea, se adaugă un psihic bun şi o permanentă dorinţă de autodepăşire.O altă calitate, indispensabilă ar fi maxima eficacitate motrică realizată în minimum de timp, printr-o bună cunoaştere şi alegere a mijloacelor cu care te deplasezi, sari sau zbori, dublate de atribute pur sportive ca: detenta, viteza, îndemânarea şi rezistenţa. Nu în ultimul rând, unui cascador îi sunt necesare inteligenţa şi simţul estetic, inerente oricărui creator. Oricât ar părea de paradoxal unora, cascadorul ca şi scenaristul, regizorul, scenograful, actorul sau coregraful este şi el un creator. El creează emoţia acţiunii, suspansul acesteia.
Un cascador nu este un măscărici care cade mereu în cap şi nici tipul care împarte sau culege pumni. Cascadorul urmăreşte un scop estetic pe care trebuie să-l aibă bine definit în mintea sa înainte de filmare, asemeni actorilor. Un cascador este un om de film, care se implică în realizarea acestuia alături de celelalte compartimente de creaţie filmică. Cascadorul este un specialist în domeniul său şi tocmai de aceea şi el cere regizorilor cu care lucrează acelaşi profesionalism şi cunoaşterea specificului muncii cascadorului.
- Ai la activ recorduri europene absolute în tot felul de scene de cascadorie, pe care le consideri cele mai grele ?
- De departe cele mai grele scene de cascadorie sunt cele ecvestre, fiindcă trebuie să determini o altă fiinţă, cu un alt mod de trăire şi simţire, să facă ceea ce vrei tu.
- A rămas celebră în lumea filmului povestea şi prietenia ta cu un cal intrat în legendă...
- Acest cal zăcea de zile întregi fără ca medicii veterinari să-i poată găsit vreun leac. Toţi se aşteptau să moară, iar eu, milos din fire, l-am înconjurat cu un gard de sârmă ca să nu-l muşte câinii. Treceam zilnic pe la el şi-i dădeam cu forţa apă, zahăr şi morcovi. În mod surprinzător, într-o dimineaţă, am găsit calul păscând în afara ţarcului peste care sărise fără să-l dărâme. Mi-am dat seama că este un exemplar deosebit, aşa că m-am ocupat în mod deosebit de antrenamentul lui. Au fost numeroase nopţile când am dormit cu el în grajd şi am fost aproape şapte ani prieteni nedespărţiţi. În studio la Buftea, mă urma peste tot, chiar şi în birourile conducerii. La filmări îl conduceam cu staţia de radioemisie, prinsă la şea. Făcea cele mai incredibile lucruri, trecea prin cele mai puternice şi periculoase explozii, fiind total lipsit de frică.
- Cum a fost întâlnirea ta cu filmul ?
- Întâlnirea, a avut loc în anul trei de facultate, pe când eu evoluam la circ în trupa Ganea şi am fost selecţionat de Sergiu Nicolaescu, pentru nou înfiinţata şcoală de cascadori. La absolvirea ei, am fost declarat cel mai bun şi mi s-a oferit postul de consilier de lupte. Angajarea în studioul de la Buftea o datorez scriitorului Mircea Sântimbreanu, care era atunci la conducerea Cinematografiei Române. El a făcut eforturi extraordinare cerând Ministerului Muncii introducerea în nomenclatorul meseriilor a aceleia de Consilier de Lupte. Un gest deosebit de îndrăzneţ pentru acele timpuri, care au însemnat pentru mine prezenţa la Buftea timp de 15 ani de zile.
- Cum ai ajuns profesor la catedra de luptă şi mişcare scenică la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Film ?
- O dată cu ieşirea la pensie a lui Pellegrini, vechiul profesor. Atunci am fost angajat la propunerea , regizorului Mircea Drăgan, un alt om drăguţ şi generos.
- Ai avut ghinioane ?
- Am la activ, două fracturi de coloană, un timpan şi dinţii sparţi, cinci comoţii cerebrale, din care ultima cu fractură de bază de craniu.
- La 60 de ani, eşti încă falnic, faci cascade şi te mişti mai bine decât mulţi dintre tinerii de 20 de ani care doresc să devină cascadori.
- Cred că am un înger păzitor, dar să ştii că cifra 13 îmi poartă ghinion.
- La câte filme ai lucrat ?
- La 150 în România şi 22 în străinătate.
- Pe cine apreciezi cel mai mult din cinematografia română ?
- Cinematografia noastră de stat este o anti-cinematografie, cel mai greu este cu scenariştii, fiindcă filmul îl faci cu ceilalţi. Idei primeşti de la scenograf, de la operator, de la actori şi dacă eşti pe un făgaş bun, un artist înconjurat de foarte buni profesionişti, nu poţi să nu faci un lucru bun. La occidentali nu contează cât costă, este important ceea ce faci, asta este cheia profesionalismului.
Lucram în Germania şi trebuia să sar în Marea Nordului, cu o maşină de serie, neamenajată special. Am cerut un onorariu de excepţie pentru un lucru deosebit de periculos şi l-am primit fără nici cel mai mic comentariu.
- Crezi că este vreun impediment pentru ca tinerii pe care-i vom forma la Râmnicu Vâlcea să ajungă în vârful cascadoriei mondiale ?
- În România vin tot mai mulţi producători străini, iar Studioul Castel Film, de la Snagov, este socotit cel mai modern din Europa. Vedete internaţionale de talia lui Nicole Kidman, Cristof Lambert, Paul Adrian şi mai nou Steven Seagal, au avut numai cuvinte de laudă despre condiţiile din România, precum şi despre cineaştii români şi bineînţeles, despre grupul meu de cascadori.
- De ce ai ales Râmnicu Vâlcea ca să formezi un nou grup de cascadori ?
- Îmi place Râmnicul, este un oraş cochet, cu multă verdeaţă cu oameni frumoşi, şi vreau să organizăm aici cel mai mare festival de cascadorie ecvestră din Europa.

Ştefan BRANDES-LĂŢEA
0722.767.215
e-mail:draculestii_transilvani@yahoo.com
Foto: Ştefan BRANDES
Rm. Valcea,14.08.05

    Comments >>