Italienii nu vor veni niciodatã la Vâlcea sau la Sibiu ca sã mãnânce pizza, chiar dacã este fãcutã de un bucãtar italian. Niciodatã un japonez sau un american, nu vor fi încântaþi de mâncãrurile pline de grãsime din bucãtãria ardeleneascã, care bucate plac nespus de mult turiºtilor unguri. Par lucruri mãrunte dar ele au o mare importanþã pentru confortul personal al turistului, care nu vrea sã-ºi transforme vacanþa în coºmar. Turismului românesc îi lipsesc în primul rând animatorii ºi ghizii de circuit, exact acei profesioniºti care creeazã atmosfera, pun accentele, coloreazã imaginea, dau tonul ºi menþin tonusul grupului sau turistului 24 de ore din 24.
În Slovenia, La Porto Roz, este un colegiu specializat pentru formarea animatorilor ºi a ghizilor de circuit, în timp ce în România se fac „sinteze” duminicale ºi au loc examene luate pe la case de culturã, asociaþii sau prin diverse forme de învãþãmânt la distanþã. Dispãrând grupurile mari de turiºti strãini, nu se mai folosesc ghizi, iar turistul rãmâne la discreþia prestatorului. Ghizii pentru plecãri în strãinãtate sunt mai mult „consilieri” pentru cum sã treci frontiera, vama ºi cum sã cumperi mai ieftin. În þãrile cu turism dezvoltat, situaþia este alta. Ghizii sunt obligaþi sã dea acea imagine doritã ºi impusã de colectivitatea localã. În Grecia, de exemplu, ghizii strãini nu au voie sã comenteze sau sã prezinte în autocar sau în situri; numai ghizii greci pot face aceasta, fiind politica colectivitãþii, care vrea sã-ºi promoveze imaginea pe care o doreºte. La noi colectivitãþile nici mãcar nu îºi pun o astfel de problemã dar ne mirãm cã imaginea României este proastã. Ea este de fapt aºa cum ne-am fãcut-o noi! Ce fel de imagine promoveazã Vâlcea, care din punct de vedere geografic are avantajul cã pe aici trec majoritatea celor care tranziteazã spre Transilvania sau capitala þãrii? În afara faptului cã este un oraº civilizat, cu un centru curat ºi cu oameni frumoºi , nimic deosebit nu-i poate atrage atenþia turistului care trece prin Râmnicu Vâlcea !
Dat fiind faptul cã am o mare experienþã de film ºi spectacole turistice, precum ºi o documentaþie istoricã uriaºã, am propus direcþiunii unuia din teatrele vâlcene, sã facem un spectacol turistic ºi de protocol, intitulat „Ceremonialul Gãrzii Valahe”. Era vorba de un grup de interpreþi, îmbrãcaþi ºi înarmaþi asemenea “Gãrzii Valahe” din timpul voievodului Mircea cel Mare, care în fiecare zi, la orele prânzului, în rãpãit de tobe, ar fi urmat sã traverseze perimetrul central al vechiului oraº medieval, pentru a prezenta în faþa Primãriei ºi a Consiliului Judeþean, „Onorul Primarului” ºi „Dansul sãbiilor”. Ar fi fost o atracþie ºi un pretext, pentru ca turiºtii sã opreascã „cinci minute” ºi în Râmnicu Vâlcea. Ar fi fãcut fotografii, pentru a cumpãra suveniruri ºi de ce nu, pentru a afla informaþii despre oraº ºi împrejurimi. Un astfel de ceremonial mai poate fi vãzut în Europa, doar la Atena, Praga, Moscova ºi Londra. Având la dispoziþie un astfel de ceremonial, care este un unicat pentru România, oferta agenþiilor vâlcene de turism, ar cãpãta ºi ea o altã consistenþã.
Din pãcate afacerile în turism sunt de lungã duratã, iar pentru promovarea unei astfel de oferte, o agenþie localã are nevoie de cel puþin un an de zile ºi contracte ferme cu interpreþii, ceea ce în România nu se obiºnuieºte încã. În acest timp, primãria localã trebuie sã acorde fonduri pentru confecþionarea costumelor, a recuzitei ºi pentru plata interpreþilor, fonduri care vor fi recuperate dupã încheierea contractelor de parteneriat cu agenþiile de turism care trec prin zonã ºi ar fi bucuroase de o astfel de ofertã. Pentru a intra în conºtiinþa locului ºi a agenþiilor de turism, acest ceremonial trebuie prezentat în fiecare zi, indiferent de anotimp ºi vreme. Dacã ceremonialul devine doar un spectacol de protocol, activat doar la sosirea vreunui demnitar, el nu va avea nici o finalitate turisticã. Am prezentat aceste propuneri, la postul de televiziune Vâlcea 1, ca invitat în emisiunile lui Doru Moþoc ºi ale Valeriei Tãnase ºi s-au bucurat de un bun ecou. În mod surprinzãtor, un „intelectual local” îmi reproºa faptul cã Râmnicu Vâlcea nu are un trecut medieval. Este pãrerea unui om nedocumentat, pãrere infirmatã chiar de specialiºtii Muzeului Judeþean de istorie ºi de documentele existente, precum ºi de mãrturiile arheologice. Un astfel de culturnic, ignorã chiar ºi cronica datã cavalerilor ioaniþi, în anul 1247, de regele maghiar Bella al IV-lea, în care se atestã cã pe Olt, la ieºirea din munþi, ungurii au gãsit în zona Vâlcea, „cnezatele lui Ioan ºi Farcaº”. Este clar cã la Vâlcea, existau „nuclee medievale” înainte chiar de existenþa statului medieval „Þara Româneascã”.
În anul 1971, a fost gãsitã pe Valea Hoþului, în ruinele cetãþii medievale de la Goranu, o coroanã goticã de aur, singura de acest fel din România. Ea este expusã acum la Muzeul Naþional de istorie, în cadrul „Tezaurului”, dar o cercetare temeinicã nu s-a fãcut niciodatã.
Documentele din epocã, atestã cã la Râmnicu Vâlcea, voievodul Mircea cel Bãtrân, bunicul legendarului Dracula, avea o cetate de refugiu. Emblema Râmnicului este Mircea, iar destinul de oraº turistic a Râmnicului a fost descoperit de Mircea cu 600 de ani în urmã, o scrie un foarte bun cunoscãtor al istoriei acestor locuri, Constantin Mateescu, în Cartea Râmnicului.
Fie numai prezenþa lui Mircea, precum ºi legendele care-l însoþesc pe acest domn valah cu un trecut absolut fantastic, ar fi fost suficiente pentru occidentali ca „sã facã aici America”. Banii nu trebuie sã-i aibã neapãrat românii, îi au strãinii, dar aceºtia trebuie sã afle informaþii despre istoria, locurile ºi legendele noastre.

ªtefan BRANDES-LÃÞEA
0722.767.215
e-mail:draculestii_transilvani@yahoo.com
Foto: ªtefan BRANDES

    Comments >>