Manelele, adulate de mase ºi dispreþuite de elitiºti, sunt la rândul lor bune sau proaste, iar valoarea acestora este datã atât de instrumentiºtii care le interpreteazã cât ºi de soliºtii vocali, care pot avea un ºarm aparte, care le aduce admiratori, fãrã ca ei sã aibã o mare valoare ca muzicieni.

Topurile ºi muzica de tip comercial în tot ansamblul ei, au demonstrat adeseori cã piese care nu beneficiau de aportul unor compozitori, instrumentiºti sau vocaliºti de excepþie, au dãrâmat pur ºi simplu ierarhiile muzicale, fãrã sã existe nici o explicaþie logicã a succesului înregistrat. Din pãcate, reþeta succesului nu a fost inventatã încã !!!

Este ºtiut cã muzica, indiferent de gen, are trei mari componente: Ritm, armonie ºi melodie.

Atunci când auzim soliste pline de nuri, dar ºi critici muzicali sau moderatori improvizaþi, care ne spun cã “va fi interpretatã melodia X”, exprimarea este total greºitã fiindcã cel mai adesea, solistul cântã o piesã muzicalã, în care melodia este numai una din cele trei componente care se aud pe înregistrare.

Cunoºtinþele teoretice, mai mult decât rudimentare ale respectivilor soliºti, critici sau moderatori, îi fac sã se exprime în acest mod greºit, iar profesioniºtii îi taxeazã de câte ori au ocazia, fie cã este vorba de textele agramate ºi ceea ce se întâmplã adesea, de furtul de piese muzicale din repertoriul internaþional.

În sãptãmânalul “Manelistii.ro” existã rubrica “Lista ruºinii”, fiindcã lumea muzicii lãutãreºti ºi de petrecere a intrat într-o campanie anti-piraterie ºi anti-furt muzical , iar ei “vor sã-ºi facã singuri ordine în ograda proprie”.

Deºi nu sunt un mare admirator al manelelor, apropiat fiindu-mi mai degrabã genul doom sau rockul simfonic, consider cã poþi agrea piese din oricare gen muzical ar fi ele, dar doar dacã ai starea, cadrul ºi deschiderea necesarã . Dupã pãrerea mea, Costi Ioniþã, spre exemplu, are cel puþin douã manele construite perfect din punct de vedere muzical. Nu mai vorbesc de interpretarea vocalã, care face furori .

Oricâte cunoºtinþe muzicale ai avea, dacã ai prejudecãþi ºi dacã eºti în rãzboi total ºi-i urãºti fãrã discernãmânt pe toþi maneliºtii ºi pe toþi þiganii, nu cred cã te vei putea apropia de manele ºi de acest mediu…

Despre manele, “elitiºtii” emit tot soiul de teorii, dar nu am vãzut nicãieri o analizã detaliatã a genului ºi fenomenului, analizã care trebuie sã cuprindã obligatoriu, evoluþia manelelor în cadrul artei spectacolului din þara noastrã. Fãrã o astfel de analizã nu vom putea da o explicaþie credibilã, apariþiei ºi evoluþiei manelelor. Cu acest articol, încep o astfel de istorie a manelelor:

La curþile voievozilor români rãsuna atât muzicã autohtonã, interpretatã preponderent de þigani cât ºi cea strãinã (turceascã dar ºi europeanã)

Cultura muzicalã medievalã pe teritoriul României a constituit un puternic punct de interferenþã Orient - Occident. Se disting în muzica evului-mediu românesc, patru mari filoane sau curente importante: folcloric, bizantin, oriental ºi apusean. Dintre acestea, muzica bizantinã ºi psalticã trezeºte astãzi un interes special în lume, fiind considerate ca un patrimoniu universal.

Sultanul atunci când investea un voievod valah, îi fãcea obligatoriu cadou ºi douã grupuri muzicale turceºti:

1. Meterhaneaua - o formaþie muzicalã de divertisment, condusã de Mehterbaºa (capelmaistru), din care fãceau parte obligatoriu: ºase chindii (tobe în roºu), geambale ºi un gen de fluiere-trâmbiþe, cu sunet þipãtor.
   
2. Tubulhaneaua - un grup muzical militar, condus de islam-ceauº (un fel de tambur major) în care instrumentele de bazã erau timpanele, fiecare grup având cel puþin douã, unul acordat în sol ºi celãlalt în do.

Cântãreþii erau ºi ei la fel de diverºi: de stranã ºi de lume, aºa cã adeseori la nunþile ºi petrecerile care þineau câte o sãptãmânã, mai amestecau muzicile.

Muzica nemþeascã, nu prea plãcea fanarioþilor, ea fiind vãzutã rar la curþile voievozilor din cele douã þãri valahe.

Curþile erau de asemenea pline de cimpoiaºi, naiºti ºi fluieraºi fiindcã ospeþele þineau câte douãsprezece ore.

Mãscãricii îºi fãceau ºi ei mendrele, zicându-i lui vodã “mãi vere!”.

Ca ºi în þãrile occidentale, în cele douã Valahii, cu muzica nu se ocupau doar lãutarii ci ºi cei din lumea bunã:

Vornicul Teodor Burada cânta minunat din chitarã, dãdea lecþii ºi compusese o gramaticã ºcolarã cu pilde din arii ºi cântece.

Elena Gh. Asachi fusese eleva celebrului tenor Donzelli dar era ºi ea o vocalistã ºi o chitaristã deosebitã. Mai apoi, fiica sa, Hermina Asachi ºi Sãftica Paladi cântau bine din harpã.

Cãminarul Grigorie Avram ºi paharnicul Toader, grãmaticul lui Andronache Drãghici erau vestiþi pentru manelele, sanaielele ºi tacsâmurile fãcute de ei dupã moda turceascã.

Spãtarul Iancu Malaxa venit cu Michail Vodã ªuþu (1819) era renumit la cântatul din gurã acompaniat fiind cu naiul ºi tamburina. Se spune cã de emoþie ºi plãcere nu erau deloc rare cazurile când lumea cãdea leºinatã.

În anul 1847, când a efectuat un turneu în þãrile valahe, Franz Liszt a fost entuziasmat la Iaºi de taraful lui Barbu Lãutaru. Liszt îl porecleºte pe Barbu Lãutaru “muzician genial” ºi închinã special cu el un pahar cu vin.

La ora actualã maneliºtii români sunt chemaþi la petreceri private din toatã lumea, iar în Bulgaria sunt invitaþi la festivaluri sau recitaluri în mari cluburi sau discoteci. Naistul Marian Drãghici lucreazã acum la Hollywood la muzica unuia dintre cele mai costisitoare pelicule americane.

Manelele nu au dispãrut niciodatã, ele au fost incluse in folclor aºa cum o atestã maneaua culeasã în anul 1981 la Orleºti -Vâlcea ºi inclusã de Maria Constantinecu în cartea sa “Folclor coregrafic din Vâlcea”. Textul spune totul:

Zi-i Costicã din vioarã

ªi de tineri ºi bãtrâni

Marele intelectual ºi poet Mircea Cãrtãrescu considerã cã doar “unu la sutã din textele manelelor au calitãþi poetice, iar în mod rarisim ºi din întîmplare, unele sunt chiar geniale”.

Din punct de vedere tehnic, în România existã studiouri ºi instrumente muzicale dintre cele mai performante iar manelele beneficiazã ºi ele de sounduri dintre cele mai moderne. Tehnicului se alãturã calitatea tot mai ridicatã a lãutarilor ºi muzicienilor. Noua generaþie de instrumentiºti ºi vocaliºti a trecut cel puþin prin liceele de muzicã, fiindcã pãrinþii lor care fuseserã doar “urechiºti” ºi-au dat seama cât este de important sã ºtii note ºi teorie muzicalã…

Nu mai vorbesc de faptul cã dacã ai ocazia sã porþi o discuþie în particular cu un manelist de talia lui Adi de la Vâlcea rãmâi uimit de bunul simþ, decenþa ºi mediul în care evolueazã împreunã cu familia, în viaþa sa particularã. Adi este un familist convins, un mare artist ºi totodatã un bun om afaceri. De curând a deschis în Râmnicu Vâlcea în cel mai mare Mall, un club de aerobic ºi de fitnes, cu circuit închis.

Adi de la Vâlcea ilustreazã pe viu evoluþia în timp a manelelor dar ºi succesul unui om care a reuºit numai prin forþe proprii…

ªtefan BRANDES-LÃÞEA