Orchestra de camera, Cantabile, Rm. Valcea, Romania
Categ: Muzica | • by Petre Cichirdan
Este titlul pe care îl văd, tipărit, pe un frumos prospect, dăruit, zilele trecute, mie, de către dirijorul „Joseph”, cum am mai scris, un nume adoptat, din simpatie pentru cultura europeană, de către coreeanul CHOI YONG SHIN, unul din cei trei şefi de orchestră care funcţionează în prezent la Filarmonica din Rm. Vâlcea.
Este o orchestră de mici dimensiuni, camerală, formată din instrumente de coarde, înfiinţată în 2004, în cadrul generos al instituţiei artistice vâlcene, în scopul oferirii muzicii de cameră melomanilor din acest oraş.
La pupitrul viorii I, al orchestrei, se află nimeni alta decât violonista, şefa orchestrei simfonice a Filarmonicii, Stanciu Meda Elena, secondată la rândul său de Mihai Dumitrescu, Pavel Gheorghe, Oprea Tiberiu, toţi vioara întâi, Mitroi Arcadi, Lăutaru Florentina, Ionescu Georgeta vioara doi, Nenu Laurenţiu, Tudosie Cătălina, violă, Vasilescu Marius, Oprea Isabela, ambii violoncel, şi Zamfir Marian la contrabas...
Deunăzi, urcând treptele Filarmonicii, mergând spre directorat, m-au surprins tonurile pline, ferme, acordurile hotărâte, plenitudinea sunetului unei compoziţii muzicale, cea a „Serenadei”, de Piotr Ilici Ceaikovski, având o sonoritate mai preţioasă decât a uneia auzită în obişnuita sală de concert şi, spre final, ajungînd la etajul întâi, aveam să constat că pe hol, în foaierul sălii de concerte, repeta orchestra de coarde Cantabile împreună cu Choi Yong Shin.
Trăisem impresia că o orchestră mare, importantă, repeta în sala de concert...
Profesionist, doctorand într-o tematică a muzicii compozitorului rus, Choi Yong Shin, Joseph, dirijorul vâlcean şi coreean în acelaşi timp, sub bagheta căruia urmărisem nu demult celebrele simfonii ale lui Ceaikovski, în aceeaşi sală a Filarmonicii vâlcene, m-a captivat şi, m-am oprit să-l ascult...Mi-a reactivat, în gând, un obicei util şi plăcut, din propiul trecut, când, la Timişoara, Bucureşti sau Craiova, şi la Rm. Vâlcea, mergeam în sala de concert să urmăresc repetiţia...
„Orchestra şi-a propus să abordeze un repertoriu variat, care să includă opusuri din creaţia preclasică (Vivaldi, Albinoni), clasică, romantică (Ceaikovski, Dvorak) şi contemporană (Andrew Lloyd Weber) precum şi piese de muzică uşoară (Beatles), rafinat orchestrate pentru o formaţie camerală de acest gen. De asemenea, orchestra interpretează piese de mare virtuozitate, cafe-concert şi din repertoriul naţional (Ion Dumitrescu, Grigoraş Dinicu, Mircea Cristescu).”
Orchestra „Cantabile”, tânără, de doi ani, „s-a afirmat în concerte şi recitaluri, de calitate, atât în ţară cât şi în străinătate.”
Să vorbim, pe scurt, şi despre dirijorul, iniţiatorul, Choi Yong Shin.
S-a născut în 1960 în oraşul Suwon, Coreea de sud, şi studiază muzica, „fiind atras de sonorităţile viorii dar şi ale trombonului..”.
„Absolvă cursurile Universităţii de Muzică, 1991, din oraşul natal, clasa de compoziţie şi dirijat, cor şi orchestră şi îşi desăvârşeşte practica şi teoria muzicală în cadrul masteratului la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti sub îndrumarea maeştrilor Dumitru Goia (dirijat), Dinu Ciocan şi Dan Voiculescu (compoziţie). Participă la cursuri de Master Classes dirijat orchestră în diferite centre universitare (SUA,Italia, Japonia). În prezent este doctorand al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj Napoca la clasa maestrului Constantin Râpă cu tema Romantismul rus, P. I. Ceaikovski.”
Choi Yong Shin are o bogată activitate pedagogică la Universitatea Muzicală din Coreea de sud...
În prezent este dirijor al Filarmonicii din Rm. Vâlcea şi dirijor al Orchestrei de Cameră „Cantabile”.
Iată, ce am ştiut şi văzut, încă de peste un sfert de secol în urmă, marii dirijori ai lumii între care şi cei români, erau în acelaşi timp dirijori şi directori la mai multe orchestre , căci, nu aşa, în marea şi adevărata artă, doar prezenţa, măestria şi modelul contează... Aşa au fost Herbert von Karajan, Zubin Mehta, Celibidache, George Georgescu, Antonin Ciolan, Remus Georgescu şi mulţi alţii. Minunata artă a sunetelor, mai mult decât toate artele, scurtînd graniţile şi drumurile, precum simfonia „Prieteniei” a lui Beethoven, neţinînd cont de rase, de politici interne şi externe, este aceeaşi peste tot, o singură expresie, cea a spiritului unei înalte conştiinţe!
Suntem alături de această frumoasă şi benefică iniţiativă a instrumentiştilor Filarmonicii, a dirijorului coreean, dar şi de a altora pe care îi aşteptăm să formeze triouri sau cvartete...
Rm. Valcea, 31.05.05
Comments >>
Articol citit de 15 ori.