După prelegerile întru cinstirea Patriarhului Iustinian Marina, ţinute la Palatul episcopal (21. 02. 06), a urmat un salon al artelor susţinut de persoane cu desabilităţi, scriitori, pictori, poeţi, sculptori, copii cu talent din judeţul Vâlcea.

Salonul a constat într-o expoziţie de artă plastică vernisată de Mioara Plop, referent la CJCPCT Vâlcea, dar şi dintr-un alt gen de manifestări, pe care prof. Elena Stoica, directorul aceleiaşi instituţii, le-a moderat într-o onestă atmosferă literar- artistică.

S-au produs, pe rând, Laurenţiu Crudiu într-un moment muzical cu aer mult prea personal, dar care bate folclorul obişnuit şi de acum prezent peste tot, apoi Alex Horezeanu, literatură, şi Dumitru Zamfira – literatură şi pictură ( ultimii doi recunoscuţi artişti consacraţi ).

Pe panourile improvizate în sala de conferinţe a Palatului Episcopal au fost panotate lucrări de grafică, desen, pictură – ulei pe lemn, sticlă şi pânză, aparţinând mai multor autori.

Salonul a mai cuprins diverse lucrări artizanale, alături de cele din familia de sculpturi aparţinând lui Paul Stănişor.

Publicul consumator de artă, vâlcean, a recunoscut valoarea lucrărilor expuse, dar, fiindu-i strămutat gustul pentru arta reală doar înspre zonele fără pericol de kitsh, cele ale artelor înrămate şi panotate în aşa zisă zonă a profesionismului, din lipsă de timp, nu a mai avut timp să deceleze şi să discearnă…

De asemenea este mare diferenţa între tehnica şi tematica unui Gabriel Medvedov Rotomeza şi un începător în arta desenului care espune alături de el sau care are ca handicap chiar păstrarea coerentă a unei linii regulate în desfăşurare.

Cred, iarăşi, că se aduce un prejudiciu grav artei adevărate prin încercarea tot mai des a unora, am văzut recent la televizor, de a numi opere de artă lucrări executate în spitale de nebuni, prin puşcării…Este clar că noua disciplină a imaginilor încurcate, excesiv deformate, permite, justifică orice manifestare, dar atenţie (!) asupra împrejurărilor de prezentare, asupra raportului faţă de termenul artă. Care este scopul şi motivaţia spectacolului artistic? Poate constitui arta buletin de investigare medicală? Trebuie făcută distincţie între o artă a artistului cu desabilităţi şi una a artistului fără?

Ne-am pus aceste întrebări, în astfel de cazuri, deoarece prea des, în arta de aici şi cea universală, întâlnim stări confuze în exprimarea unor calităţi. Aproape că este o ruşine să te mai exprim în termeni reali de calitate artistică. S-a ajuns la atâta snobism, încât un tablou executat în câteva minute, fără nici un potenţial, să coste la o mare casă de licitaţii, sume astronomice de milioane de dolari…

Oamenii toţi, trebuie să exprime aceleaşi coordonate de valoare pentru frumos şi urât, şi nu să speculeze un handicap pentru a reevalua aceste cordonate…

Frumos este să ne purtăm cu ei, să se manifeste la fei şi ei, ca şi când hadicapul nici nu ar exista şi nu să–i punem să-şi prezinte răul alături de întâmplarea artistică a lucrarilor pe care le prezintă…

Cred că nici impresia artistică nu trebuie evaluată prin intermediul handicapului!

Nici faptul că dacă cineva desenează cu piciorul lucrarea rezultată este neapărat operă de artă…

Cred - participarea putea să fie mai limitată, dar lucrul acesta nu este un bai, mai ales că în prezentarea de mai înainte, comemorarea înaltului prelat, participanţii au abuzat de timpul alocat.

Cum arătam, alături de nominalizarea celor expuşi deja mai sus, doresc să adaug un nume interesant, un participant care prin luarea de cuvânt nu numai că s-a evidenţiat, arătând că este condus de un crez, dar a reuşit să-l smulgă pe PS Gherasim din duhul blândeţii şi să-l facă să critice pe cei potentaţi ai vremii… “avem atâtea de rezolvat, de făcut, şi ei se ceartă întruna la televizor!”…

M-am referit la Paul Stănişor, ale cărui tablouri şi lucrări de sculptură pot fi expuse oriunde şi asupra lor să planeze impresia artistică, cea de calitate, talentul înăscut şi cel format…Văzându-i lucrările, toate cele expuse, am sesizat vâna desenatorului, viziunea pe tărâmul formelor, inovarea formulei de compunere a acestora, simţirea artistică.

Iată Medvedov, Paul Stănişor, Alex Hurezeanu, Dumitru Zamfira, au nevoie de un cadru artistic mai amplu, unul care stabileşte concurenţa, şi aşa cum pot fi sprijiniţi într-un astfel de cadru doar cei numiţi profesionişti, tot aşa şi citaţii mai sus şi alţii, trebuie încurajaţi spre desfăşurarea amplă, spre spaţiul de interes public…Expoziţii, ateliere de lucru…din când în când câte un material.

Oricum, să-i felicităm pe cei care au adus în actualitate această minunată asociere, definind arta aşa cum nimeni nu a reuşit mai bine, numind-o fereastră a sufletului…

martie 2006