Un Mozart, cantat altfel...
Categ: Muzica | • by Petre Cichirdan
Aproape întreaga searã, din 31 octombrie, ne-am petrecut-o în scuze, la intrarea teatrului “Ariel”, adresate actorilor acestui colectiv, dar ºi trupei italiene din cadrul Centrului Teatral Universitar “La Torre”, al Universitãþii Tuscia, care urma sã susþinã un spectacol cu piesa lui George Orwell, “Ferma animalelor”, trupã intitulatã “Heliocentrico”, din Viterbo, spectacol la care eram ºi noi, cei câþiva, invitaþi.
Scuzele se refereau la faptul cã nu puteam participa deoarece, la aceeaºi orã, la Filarmonicã, un vâlcean susþinea un concert în cadrul spectacolului extraordinar supranumit “Festival Mozart”. Pentru noi, melomanii, acest fapt însemna un eveniment important…
Aºa ne-am obiºnuit sã ne bucurãm ori de câte ori un vâlcean, un tânãr talent, un alt tânãr interpret necunoscut sau prea puþin cunoscut pânã în prezent, pe scena Filarmonicii, sã dea un concert…
Aceasta este o mãsurã a responsabilitãþii asumate pentru un artist interpret, sã iasã în faþa spectatorilor proprii, ºi sã concerteze…
Cu alte cuvinte orchestra simfonicã a Filarmonicii, având-o la prima vioarã pe talentata Meda Stanciu, condusã de Valentin Doni, dirijor permanent în cadrul Filarmonicii “M.Jora” din Bacãu, solist al concertului fiind violonistul Gheorghe Pavel, din Rm. Vâlcea, component în ansamblul local, împreunã, au susþinut un “Festival Mozart” în care au interpretat Uvertura la opera “Nunta lui Figaro”, Concertul nr. 3 KV 216 în sol major ºi Simfonia nr. 40.
Intrând în miezul problemei trebuie sã ne lãmurim asupra micilor noastre dileme legate de interpretarea concertului pentru vioarã, legate de arta interpretãrii în general.
Nu ºtiam, dupã foarte buna redare a uverturii, la Concertul nr. 3 cu ce se deosebea acesta de altele, aparþinând altor interpretãri, în plan solistic.
Impresia noastrã este cã s-a legãnat ºi segmentat (în acelaºi timp) prea mult linia melodicã, s-a ritmat prea mult pe notã de vals, s-a încercat tangenþial o linie a tangoului…
Am recunoscut concertul, unul foarte aproape tinereþilor noastre din care unele prea bãtãtorite cu asemenea opusuri, unul cântat de toþi marii soliºti, nu ne sfiim sã-i numim aici pe Silvia Marcovici, pe Henry Shering, pe David Oistrach , doar aºa pentru ca sã ne simþim bine!
Pãrea o execuþie corectã, dar nu ºtiam unde stã un anume disconfort. Ce nu a fost în regulã la Gh. Pavel sau ce a fost în regulã, dar nu am agreat noi la cel pe care l-am admirat în concertul “sudamerican” de la deschiderea stagiunii, la cel dintr-o altã datã într-un dublu concert de Bach?
Nu erau note false, nu au fost imprecizii vizibile, doar poate un corn din orchestrã sã fi sunat mai slab…Partitura a fost respectatã!
ªi totuºi doream ca Mozart sã fie cântat mai legato, mai accentuat pe infimul timp, cel în plus, acela pe care marii violoniºti ºtiu sã-l evidenþieze ºi sã-l adauge la final de frazã ºi care demonstreazã o mai mare vitalitate, mai multã energie, de ce nu, mai puþinã superficialitate. De ce aceastã noanþã de concert cafe?
Credem cã Gheorghe Pavel a încercat un experiment, aceala, de a-l cânta pe Mozart altfel de cum l-au cântat alþii, poate dupã o nouã modã, una care mãreºte ritmul, scurteazã fraza, care se cântã pe vârfuri ºi etaleazã popularitatea…
Dupã uvertura la “Nunta lui Figaro” fãcutã, cum spuneam, meseriaº, bine ritmat, compartimentat, spumos chiar, bine legat (!), am ascultat o Simfonie nr. 40, de acelaºi W. A. Mozart, care ne-a dezvãluit un Valentin Doni creativ, bine intenþionat, construind cu mãestrie pãrþile pentru a da strãlucire ansamblului…
Orchestra a reuºit sã facã faþã îndemnului dirijoral…
Încheiem, lãudând dirijorul, orchestra din ce în ce mai bunã, mai maturã, solistul concertului de Mozart care ne-a þinut treji prin încercarea sa de a da o nouã interpretare acestui opus, nu înainte, dupã cum ne-am obiºnuit, de a vã anunþa cã în urmãtorul concert, cel de astãzi, dirijorul bulgar Stanislav Ucev, în fruntea orchestrei simfonice vâlcene, împreunã cu Mihai Boeru la vioarã, Cosmin Boeru la pian, vor interpreta pentru noi Uvertura “Rãpirea din Serai” de W. A. Mozart, Dublul concert pentru vioarã ºi pian de F. M. Bartholdy ºi Simfonia nr. 104 de Joseph Haydn.
08.11.05
Comments >>
Articol citit de 13 ori.