Nu m-am bucurat niciodată de răul cuiva şi, mai ales, nu am dat niciodată în cineva căzut la pământ. Dacă am avut ceva de spus împotriva cuiva am spus-o atunci când acesta se afla la putere, ca să poată să-mi răspundă, să se explice pentru ceea ce consider eu că nu a făcut bine. De data aceasta voi face o excepţie. A trecut prea mult timp de când am tot atras atenţia primarului Gutău despre iniţiativele sale mult prea autoritare, arătându-i că se înşeală grav când schimbă faţa oraşului în mod discreţionar, doar după gustul său, fără să ţină seama de cerinţele reale ale locuitorilor urbei, ca şi de perspectiva edificării unui oraş cu adevărat european în care nu sunt suficiente asfaltarea unor străzi şi plantarea câtorva flori în nişte ghivece cocoţate pe stâlpii de iluminat public.
A distruge fără remuşcări puţinele parcuri şi spaţii verzi dintre blocurile înghesuite ca nişte cutii de chibrituri, a închide alei pietonale şi a desfiinţa proprietăţile unora ca să le dai – pentru cauză de utilitate publică! – altora care-ţi sunt mai aproape de cămaşa proprie, a construi mastodonţi comerciali buni pentru oraşe precum Cluj, Iaşi sau Timişoara, nu este doar o sfidare a bunului simţ şi a regulilor urbanistice care plasează astfel de mall-uri la marginea oraşelor, şi nu în centrul lor, dar şi o neinspirată aventură managerial-economică, pentru că amplasarea unor magazine de acelaşi fel unul lângă altul produce saturaţie, concurenţă neloială şi scăderea numărului de clienţi per magazin, precum şi o aglomerare infernală a traficului auto în zonă.
Am scris despre toate acestea încă de acum un an şi ceva, dar nimeni nu a vrut să ia în seamă şi opiniile noastre. Suntem prea mici pentru atotputernicul Gutău şi pentru „forţoşii” săi viceprimari şi consilieri. Viaţa însă nu iartă şi ne arată din când în când adevăratele noastre micimi. Aflu astfel din ziarele locale, care au lăudat la început până la deşănţare megaproiectul centrului comercial River Plazza, că, odată construită amprenta la sol a acestuia, s-au arătat dureros şi complicaţiile pe care le produce el traficului pietonal şi auto din zona podului peste Olăneşti. Grăbit să pună stăpânire pe terenul luat cu japca de primar de la municipalitate şi dat lui aproape gratis, fostul subprefect a început construcţia sferei uriaşe a magazinului, ca şi a imenselor paralelipipede laterale care o susţin, fără să ţină cont că nu are asigurat spaţiul pentru amenajarea unei parcări auto care să facă faţă sutelor de clienţi care vor veni să târguiască aici. În plus, domnul subprefect PSD, aliat din motive de afaceri cu primarul PD, nu credea nici în ruptul capului că prietenul său nu va dăinui la putere măcar câţi ani de concesiune a primit el pentru pământ. Noi am atras atenţia asupra lipsei unei parcări corespunzătoare, ca şi asupra amplasamentului defectuos al centrului comercial, dar patronul de la River Plazza şi primarul erau pe cai mari şi nu se împiedicau ei de vorbele unui pârlit de ziarist care nu va fi în stare să-şi construiască niciodată un asemenea magazin sau măcar un bloc de locuinţe.
Accidentul cu arestarea primarului Gutău şi a viceprimarului Dicu, de către un comando DNA nemilos, a scos la iveală veriga lipsă a unei megaescrocherii: parcarea, care ar trebui făcută pe terenul lăsat liber după dărâmarea clădirii SOCOM şi care, după cinci-şase ani ar putea fi reproiectată pentru altă destinaţie. Fără ea, River Plazza este mort. De aceea, subprefectul-patron a dispus amenajarea urgentă la parterul sferei magazinului a unei părţi din parcare, pentru că altfel nu poate deschide în toamnă magazinul şi vine banca şi îi pune sechestru pe clădire, pentru că nu va avea lichidităţi cu care să-şi achite ratele scadente. De aici şi super-oferta făcută de patron de a construi el, gratis, parcarea şi a o da municipalităţii în administrare şi exploatare. Ba mai mult, pentru a-şi îmbuna cumva vecinii din blocurile de locuinţe de peste drum, cărora le-a luat lumina şi aerul curat prin tăierea parcului cu pomi şi trandafiri, patronul le-a vopsit balcoanele şi faţadele blocurilor, precum primarul Vanghelie la Bucureşti în campania electorală.
Am văzut istericalele făcute de şefa unei gazete locale, ca şi articolele sale şi ale câtorva jurnalişti ca ea, care s-au adăpat copios la fântâna cu publicitate a primarului Gutău. Din paginile ditirambice dedicate primarului arestat pentru mită reiese că nu a existat şi nu va mai exista alt edil priceput ca fostul judokan de la Moldova. S-au întreprins chiar şi interviuri-sondaj printre cetăţenii oraşului, care au declarat în corpore, 99 la sută ca pe vremea Ciuruitului, ce minuni a făcut domnul Gutău pentru concetăţenii săi care l-au ales. Adică stradele asfaltate, flori în ghivece, ajutoare date câtorva nevoiaşi şi... multe, multe supermagazine de tip Mall, prin care să te poţi plimba cu căruciorul cu rotile şi să te aprovizionezi cu pungi şi pliante.
Nu am găsit însă nici un om printre cei intervievaţi de presa aservită domnului Gutău, nici măcar un om, care să poată spune că primarul a construit sau intenţionează măcar să construiască o creşă sau o şcoală modernă, un cămin pentru bătrâni, un bazin de înot sau un patinoar, un centru cultural multifuncţional sau o sală de concerte pentru filarmonica improvizată într-un fost cinematograf, un teatru modern sau o sală nouă de expoziţii care să suplinească actualul muzeu de artă revendicat de proprietari. Nu s-a făcut măcar o fântână publică, o arteziană, nu s-a aprobat nici amplasarea Monumentului dedicat luptătorilor anticomunişti, s-au autorizat însă crâşmele să funcţioneze fie pe spaţiul public, fie în Parcul Central, fie în alte locaţii insalubre. A crescut, de asemenea, şi numărul salariaţilor subordonaţi Primăriei, aparatul de lucru al acesteia a devenit stufos şi... piramidal. Adică numai primarul, capo di tutti capi, autorizează totul, de la repartizarea contractelor de prestări servicii, până la concesionarea terenurilor pentru diverse construcţii comerciale. Consiliul Local s-a făcut preş în faţa dorinţelor primarului, mai ales că acesta le-a „arătat repede mâţa” membrilor săi, punându-le în faţă propriul dosar cu ilegalităţile comise de aceştia în ultimii ani.
Inscenarea sau nu a operaţiunii de mituire a primarului şi viceprimarului a lăsat Râmnicul fără alte supermagazine care aşteptau avizul acestora ca să fie construite aici, de parcă s-ar fi mutat Las Vegas pe Valea Oltului. Aceasta în ciuda faptului că Rm.Vâlcea a avut dintotdeauna un „brand” specific al său, care-l făcea să fie inconfundabil între celelalte localităţi sistematizate doar cu rigla în mână: oraş patriarhal, de veche cultură voievodală, liniştit, aerisit, plin de flori şi de parcuri sau spaţii verzi, reşedinţă episcopală cu oameni iubitori de frumos. Astfel, proiecţiile unor vizionari precum Nicolae Iorga sau Cella Delavrancea de a face din Râmnic un Salzburg românesc au rămas doar simple utopii. Şi totuşi urbea de la poalele Capelei ar fi putut deveni o citadelă a muzicii şi a artelor în general, un centru internaţional de conferinţe, un punct de plecare înspre minunatele staţiuni turistice şi balneo-climaterice din împrejurimi: Olăneşti, Govora, Călimăneşti-Căciulata, înspre salba de mânăstiri de la Bistriţa, Horezu, Arnota, Cozia, Turnu, Cornet şi iar Govora.
Despre toate acestea primarul Gutău nici nu a vrut să audă. Pentru că în cultură nu se dă şpagă şi nu ies bani. Iar viziunea urbanistică a primarului nu poate trece mai departe de amenajarea propriului bloc de locuinţe sau de transformarea unor spaţii încărcate de istorie şi cultură în talciocuri moderne, dar pustii.

    Comments >>