Societatea culturalã Anton Pann, cea în care fiinþeazã un cenaclu literar ºi, mai nou, un cenaclu al artiºtilor plastici, a reunit în ºedinþa sa din ultima vineri a lunii noiembrie, ora 17, la Biblioteca Judeþeanã, însemnaþi poeþi ºi artiºti vâlceni pentru ca, împreunã, aceºtia sã înstatueze o artã a cuvântului pe fondul unei imagini artistice în totalã concordanþã cu momentul actual, cel al începutului de secol XXI…pe care cei reuniþi, am observat, ºi-l doresc ecologic în spirit ºi cuget…
Reuniunea a fost deschisã de Ion Constantin Cotulbea, poet care încearcã, cu mult rafinament, sã scrie poezie în primul rând pentru propria simþire, propria satisfacþie, dãruitã ºi celorlalþi doar ca un act de moment, valabil numai în sesiuni ale întâlnirilor de circumstanþã…
Ion C. Cotulbea, inginer în profesia de bazã, a prezentat, unui auditoriu (sã nu mi-o ia nimeni în nume de rãu) evoluat, ºase poeme personale din care a citit doar patru ºi cu care a reuºit sã cucereascã întreaga asistenþã. Nu a uitat sã solicite celor care l-au discutat ºi acele pãrþi de neplãcutã criticã, de evidenþiere ale eventualelor imperfecþiuni stilistice…
Toþi au remarcat supleþea, estetismul evoluat al liricelor sale versuri…
În mod deosebit colegii de cenaclu au subliniat, pe lângã “Ninsoare de argint” ºi “Ochii mei (te) simt”, poezia “Olarul” din care, pe lângã observaþiile colective de ordin filozofic, cele legate de corelaþia om –pãmânt, doresc sã citez versurile pline de intuiþie criticã la adresa consumatorului prefãcut de artã…“ªi când totul e gãtit,/ când zice cã-i pricopsit,/ capul face, capul trage,/ scapã din mâini ºi se sparge!/ Dar rãmâne totuºi ciobul/ sã admire moda-snobul.” Iatã o formulare deosebit de expresivã a unei atitudini specificã publicului inconºtient, gata sã aplaude lucrarea de artã, indiferent cum este ea constituitã, chiar ºi atunci când în loc de artistica oalã i se prezintã… un ciob!
Consider cã aceste douã versuri sunt sublime în încercarea lor de a defini starea de incoºtienþã a individului, a instituþiei specializate, de refuz calculat, provocat, care nu ia drept imagine artisticã decât ceea ce i se prezintã de mediatori plãtiþi, adepþi fãrã reþinere al urâtului frumos, al genului simbolic în care…ciobul este mai estet decât glastra…
Din nou, domnul Costea Marinoiu, preºedintele Societãþii Anton Pann, a subliniat necesitatea introducerii sub tipar a unui volum de versuri semnat de poetul inginer…
Preotul Dumitru Teodorescu a dat citire unui grup de poezii din care, personal, am reþinut o minunatã romanþã intitulatã “Rãmâi cu mine”…
Este extraordinar cum oameni care trec pe lângã noi, trãiesc alãturi de noi, pot avea trãiri artistice atât de clare, de opimiste, de aleasã simþire, pot încondeia gânduri în beneficiul tuturor… prin intermediul versului. Un astfel de personaj este ºi octogenarul poet care este preotul Teodorescu, cel cu o inimã “rece” pe care doar steaua polarã o poate întrece…”Nu mã lãsa sã fiu stingher,/ Rãtãcitor ca luna de pe cer,/ Când poþi sã fii în viaþa mea/ Steaua polarã, sã-mi încãlzeascã inima!”
Foarte frumos, preotul Dumitru Teodorescu este ºi directorul Cãminului Cultural din comuna sa ºi are 85 ani…
Deºi s-a pronunþat în finalul ºedinþei de cenaclu, eu îl citez ,totuºi, în aceastã ordine, domnul general Nicolae Mazilu a dat citire din ultima sa carte, “Nimicuri”, culegere de “pledoarii ºi alte…fantasmagorii!”, volum de gânduri ritmate în tenta minunatului nostru Pann…”Pretind cã sunt ceea ce sunt,/ Nici mai puþin ºi nici mai mult;/ O biatã strunã-n larga lume,/ Aci, un hâtru bun de glume,/ Nu prea savant, însã uman,/ O…aºchiuþã mititicã/ Din strãbunicul Anton Pann!”
La respectiva ºedinþã, eveniment de sincerã conºtiinþã civicã, o luare de poziþie obiectivã ºi plinã de profesionalism, de civilizat ºi autentic comentariu, poate cel mai important la o întrunire de cenaclu, a avut ºi domnul Mihai Badea, secretarul societãþii Anton Pann, cel din dreapta severului Costea Marinoiu.
Nu în ultimul rând trebuie sã subliniem prezenþa specialistului (conducând la rândul sãu un cenaclu literar), a poetului Ilorian Pãunoiu care prin intervenþiile sale a îmbogãþit atmosfera de generalizant lirism, puþin ºi de narcisism, care a învãluit amurgul din respectiva searã de poezie ºi alte întâmplãri artistice…
ªi tot nu în ultimul rând, fãrã programare iniþialã, au þinut sã se exprime, în liricã personalã, alþi doi reprezentanþi cu ºtate vechi în Cenaclul literar- artistic Anton Pann, minunata expresie din lirica vâlceanâ- Adina A. Enãchescu, mai nou maestrã ºi a versului de tip japonez, Haiku, o veritabilã poetã a genului liber, uºor, poate mai liber ºi mai uºor ca la ceilalþi ºi a sensibilului retras, dar la nevoie cu mult curaj, Gigi Poºircã…
Iatã câteva expresii din cei citaþi mai în urmã… A. A. Enãchescu-“Lasã-mã, DOAMNE, un pic/ Sã mai fiu tânãr, voinic,/ Fãrã fricã de nimic!…Verde frunzã mãrãcine,/ ªi-oi pleca, lume, din tine,/ În veºminte de suspine!…”
A.A. Enãchescu este un vulcan de “arsurã” poeticã, de trãire dogoritoare pe care doar veºnica apã poate sã o domoleascã…”Ce dulce eºti, iubitul meu arãmiu!/ Privirea ta mã strãpunge ºi doare/ De parcã m-ai lovi peste obraz cu o floare/Ori apã, cu pumnii, a-i arunca peste mine-n pustiu!”
Gigi Poºircã a stat ºi a ascultat, ºi iar a ascultat, ºi când a vãzut cã se îngroaºã gluma poeticã, imediat, a improvizat ºi a cerut sã se exprime…”Acul ºi aþa”, din aceastã aproape fabulã, dar sã nu uitãm ºi prima poezie de înalt consideret ºi vehement protest social, dorim sã citãm în cronica liberã pe care am întocmit-o astãzi… “Am tot sperat ca sã gãsesc/ Pierdutul ac-vrãjit se pare/ Cu el ca sã-mi cârpesc/ Mãcar o zi, care mã doare./
Nu-i aþã fãrã de sfârºit/ De-ar fi de oriºice culoare/ Urechea acului vrãjit/ O þine doar, pentru scurtare./
Nu-i aþã, ce nu face nod/ Depinde cum o trage acu’/ E vorba aia din norod:/ Cã-ºi bagã coada, dracu!”
Invitãm pictorii, sculptorii, desenatorii, muzicienii ºi poeþii, scriitorii de orice culoare, sã onoreze cu prezenþa lor cenaclul literar- artistic, sã-i îngroaºe rândurile cãci, doar împreunã, fãrã complexe ºi alte apãcãturi negative, uniþi, vom reuºi sã ne facem cunoscute gândurile ºi intenþiile probabil… sincere!

Rm. Valcea, 10.12.05

    Comments >>