Cu paºi repezi, ajutaþi de istorie, sibienii, cu al lor oraº, se îndreaptã cãtre integrarea europeanã, în fapt, ca oricare alt oraº românesc, cu mici retuºuri, fiind de mult integrat într-o culturã cu mult superioarã celei de azi, cultura europeanã cu legãturi în cea de acum 500 de ani...
Ca semn al voinþei lor de a fi capitalã culturalã a Europei, pretenþie neapãrutã ad-hoc cãci, arhitectural vorbind, aceastã aºezare merita atenþia întregii omeniri, sibienii au purces la conservarea trainicã a medievalului oraº.

   Rar întâlneºti roci originale, trecute prin mâna ºi studiul ochiului uman, funcþionale, având vârsta jumãtãþii de mileniu...

   Într-un numãr trecut al ziarului Info puls, mai bine de un an, criticam primãria Sibiului pentru delãsarea, ruinarea preþuitelor vestigii pãstrate, prost totuºi, pânã azi, pentru denumirile iraþionale date unor strãzi ºi pieþe, pentru dureroasele dovezi ale unor arte proletcultiste, profesioniste, grobe, fabricate dupã cel de-al doilea rãzboi mondial...
Deºi credeam cã acuzaþiile aduse le-am scris doar pentru mine ºi vâlceni, destul de grave, justificate însã din punct de vedere al bunului simþ cultural, acuzaþii pe care le pusesem alãturi de cele aduse edililor vâlceni referitoare la marea demolare a trecutului localizatãt în jurul anilor 70, Primãria Sibiului s-a autosesizat, cred eu, deºi mai mult ca sigur s-a autosesizat cu mult înainte, ºi a început importanta, vitala operã de reconstrucþie, de reabilitare ºi reutilizare a habitatului specific trecutului, specific medievalismului...

   A început, ºi acest lucru doream sã-l subliniez, a avut curajul, sã demoleze kitsch-urile intelectualitãþii plastice profesioniste, conformiste, obediente, specifice ultimei jumãtãþi de secol.

   Astfel, asistãm la un moment extraordinar, valoros al istoriei postdecembriste, edilii sibieni demoleazã, o reface mai bine în altã parte, statuia lui Gh. Lazãr, mizerabilã din punct de vedere estetic, care trona, sub semnul unei prostii plastice, în piaþa mare a sfatului, în piaþa mare a Sibiului, lângã biserica evanghelicã, lângã primãrie, lângã celebrul cartier al meºteºugarilor ºi negustorilor sibieni, toate amintind mai mult de un Mateiaº Corvinul ºi Vlad Þepeº...O statuie construitã din blocuri de piatrã, într-o manierã ce s-a dorit a volumelor bine temperate, simbolizând trãinicia unei ideologii solide, aparþinând timpului aducerii de nenorociri în cultura noastrã, adusã ºi certificatã de o breaslã, a artiºtilor, gâdilatã în prosteasca ei boemã, infatuatã, fals înobilatã.

   Spuneam, în primul meu articol, cel scris acum mai bine de un an, cã este o ruºine pentru Sibiu ºi pentru þara noastrã cã aceastã statuie existã, cã ea a fost ridicatã acolo unde este (acum, a fost), cã strada care dã spre ea se cheamã Nicolae Bãlcescu...cã în parcul din apropiere, al intelectualilor, sunt mai multe sculpturi, busturi turnate în bronz, personalitãþi de primã mãrime, la care capetele, fãrã nici o vinã, sunt executate la dimensiuni care frizeazã cumplita ilaritate.
   Da, a venit timpul sã vedem ce s-a construit sub însemnul viermelui de stricãciune, din arhitecturã, în general din culturã, sã vedem ce înseamnãtate au, sau au avut, termenii de specialist ºi specialitate, amândouã atestate cu diplome eliberate de Univers(al)itate...

   Scriu acest material ca sã arãt profesioniºtilor, cetãþenilor din oraºul nostru, cei care reclamã întotdeauna nevoia de specialiºti atunci când se ajunge la judecata publicã ºi cetãþeneascã, anume cã nu este suficient sã vinã un profesionist din cultura diriguitã, a statului, înarmat cu ceva critici de specialitate ºi sã ne înveþe cum sã judecãm opera de artã...Aceastã operã se adreseazã mediului în care este creatã, ºi înþelegerea ei nu trebuie legatã de existenþa unui traducãtor, de un limbaj de decriptare, pe care nici artistul ºi nici criticul nu îl are, dicþionarul de artã respingându-l din relaþia producãtor – consumator.

Sã mi se spunã ºi mie acum, câþi dintre maeºtri critici ºi artiºti, arhitecþi ºi alþi oameni de culturã, au criticat prostia manifestatã în orice direcþie a operei de artã, slaba calitate, amatorismul, lipsa de profesionalism...Au criticat opera proletcultistã, de exemplu, a Sibiului...
Asupra unui monument de arhitecturã, de sculpturã, trebuie sã se exprime în primul rând cei pentru care este ridicat acesta, pot sã mã exprim ºi eu, observator ºi consumator liber de artã, dacã o pot face, trebuie sã se exprime cel care dã banii. Orice sistem, ºi despre gândire sistemicã tratãm asãzi, are mai multe componente, subsisteme, ºi eliminarea oricãrei dintre ele din actul de analizã ºi judecatã al acestuia, reprezintã o eroare, o nepermisã frustrare.

   De aceea nu este greºit sã discutãm despre valoarea, atunci când se solicitã audienþa financiarã publicã, programelor Habitat, Sacralitate ºi Modernitate, valoarea rezultatelor taberelor de creaþie plasticã, sãrbãtoririle publice, ºi toate aceste dezbateri, nu neapãrat numai prin sistemul aleatoric al consiliilor locale, cele mult trâmbiþate ca fiind alese democratic.
Artã,contemporaneitate, modernitate, putem vorbi liber ºi despre neglijenþa publicisticã, cea de neâtreþinere în actualitate, a bisericii din celebrul deal al Cetãþuii, ºi nu dealul salcâmilor, de biserica de lemn, neproporþionatã, destinatã spaþiilor înguste ºi pline de angoasã, pentru cine (?), construitã la muzeul satului, hanul, casa de oaspeþi, din acelaºi loc.
Cu asemenea habitaturi, fãrã viitor, compromitem originalul, cel specific unui popor...
Da, a venit timpul sã criticãm izolarea manieristã, sau copierea de manierã, repede ºi prost fãcutã, sã apreciem ºi sã-i adulãm pe marii artiºti care au existat, care existã, înregimentaþi ºi neânregimentaþi.

   Este corectã ºi poziþia domnului profesor I. ªt. Lazãr, care ne invitã sã nu desfinþãm ceea ce s-a fãcut pânã acum, dacã nu avem ce sã punem în loc. Corectã, dar nu suficientã...

   Cãile greºite, postbelice, dar mai ales cele incubate de incultura crasã a momentului postrevoluþionar, trebuie încet, încet, corectate, schimbate, un rol important revenind instituþiei publice, de culturã, cetãþeanului, presei ºi artelor independente.


Rm.Valcea, 18.06.05

    Comments >>