Petrecută în ultima vineri din luna ianuarie, deci prima din acest an, şedinţa Cenaclului Societăţii Culturale "Anton Pann", cenaclul literar şi artistic, a debutat cu o surpriză plăcută, aceea că ea a trebuit să se desfăşoare în sala de audio-video a Bibliotecii Judeţene, sală care se află în grija organizatorică a lui Vali Şchiopu, un domn despre a cărui amabilitate trebuia să vorbim cu mult înainte vreme şi care acum, la întâlnirea respectivă cu artele Râmnicului, a venit cu o idee de mare actualitate, aceea ca acest cenaclu să se desfăşoare pe întreg parcursul serii în compania minunatei muzici compusă de Wolfgang Amadeus Mozart… Am fost onoraţi, biblioteca s-a onorat, am omagiat astfel 250 ani de la naşterea marelui compozitor vienez, salutând şi decizia UNESCO care a declarat anul 2006-Anul Mozart!
Vă daţi seama cum a sunat poezia citită de Ion Constantin Cotulbea, în cea mai mare parte, filozofică, de factură tragică, pe fondul muzical al Andantelui din Simfonia "Jupiter" de W. A. Mozart...Cum a sunat recitalul preotuluiMitică Teodorescu, directorul Căminului Cultural N. Bălcescu-Vâlcea, cu romanţa "De-ai şti cât drag îmi e de tine!", pe fundalul "Eine kleine music" de acelaşi Mozart...

Am început acest text, să-i zicem cronică a unei activităţi de interferenţă artistică, exact invers, nu cu prezentarea pictorului lunii - pentru cenaclul nostru - să sperăm, un nou membru al societăţii "Anton Pann", Alexandru Marin, aşa cum s-a întâmplat în şedinţa respectivă, ci cu poeziile celor doi, amintiţi mai sus, considerând că acesta a fost momentul esenţial al serii, muzica şi poezia, vibrând în acelaşi timp…
"Ţel fundamental (adverbe)" (Ion Constantin Cotulbea)
".../Viaţa noastră e voinţă/ În timp, în spaţiu şi în rost/ Şi suntem simplă trebuinţă/ În ce va fi, ce este, ce a fost./
Murim puţin câte puţin/ În calea noastră spre sămânţă,/ Mai mult, mai bine vrem să ştim/ Crescând aşa în suferinţă,/
Căci tu şi eu suntem ca El/ Pe drumul ce agale duce/ Spre împlinirea unui ţel:/ O răstignire pe o cruce."
"Stări fundamentale" (Ion Constantin Cotulbea)
"Pământ am fost/ şi voi rămâne;/ de unde am venit/ şi unde am să mă duc/
...
Apă am fost/ şi am venit din nori,/ o picătură/ într-o mare de valori;/
...
Aer am fost/ şi voi mai fi cândva,/ căci am să mă întorc/ pe steaua mea,/
...
Am fost şi foc,/ căci am iubit/ cu-atâta dor;/ şi am să mai iubesc;/ doar dragostea/ copiilor-/ ea m-a făcut dator/ să mă întorc."
Versorilor pline de tristeţe, de profunzime, avănd ca sens director implacabilul final, acela că fiecare are de dus spre acest final, cu sine, propria cruce, sens stabilit imediat şi de comentariul lui Dan Sîrbu, li s-au alăturat în sens de maximă compasiune şi înţelegere, cele compuse ad-hoc de către Flory Dumitru..."Viaţa cu al ei tumult/ Te-a bucurat, te-a durut./ Viaţa este ca o scenă/ Un ring mare, o arenă;/ În care tu ai intrat/ Şi nu şti când ai plecat./ ..."
Referitor la "Ţel Fundamental", Dan Sîrbu a observat că filonul esenţial al poeziei constă în cererea de identitate, ca sens, a fiecăruia, cu cea a lui Iisus; toţi trebuie să-şi asume asume calea luminată de El…Eu sunt lumina, calea şi adevărul…
Dan Dumitru Gogiu a remarcat nevoia, necesitatea fiecăruia, din când în când, de meditaţie iar Marian Pătraşcu a sugerat că , totuşi, ţelul fundamental nu poate fi răstignirea...Fizicianul a grăit, omul a cedat!
Referitor la arta poetică, trebuie să amintim şi intervenţia preotului Mitică Teodorescu, octogenar, care a renunţat la partea de observaţii asupra poeziilor predecesorului, şi a dat curs propriilor versuri, o parte închinată eroilor de la Revoluţia din 1989, alta, închinată unei poezii de factură romantică, sub formula unei romanţe, intitulată "De-ai şti cât drag îmi e de tine!"
"De-ai şti cât drag îmi e de tine!?;/ Mi-atâta drag de nu mai pot;/ Când nu te văd, atunci îmi vine,/ Să mă topesc cu dor cu tot!/.../ În faţa ta, aşa frumoasă,/ Un om , oricât ar fi de rău,/ Îşi pleacă fruntea şi se-nclină,/ Mişcat profund de chipul tău./.../ Când ne-ntâlnim ţi-admir şi eu/ Frumosul chip, surâsul tău,/ La fel şi-obrajii de petale,/ Cu trandafirul gurii tale./ ..."
Romanţa conţine mai multe strofe, este lungă, prea lungă, motiv din care cauză Mihai Sporiş i-a recomandat preotului poet să regândească dimensiunea, să umble la stilizare...astfel încât ea să poată fi pusă pe note muzicale!

Şedinţa de cenaclu a fost deschisă de chiar preşedintele Societăţii Culturale, Costea Marinoiu care, conform practicii de până acum, a dat citire unor momente mai importante din viaţa culturală a Râmnicului, a anunţat programul de şedinţă, a remarcat şi mulţumit gazdei, Biblioteca Judeţeană, lui Vali Şchiopul pentru amabilitate şi pentru crearea ambientului muzical axat total pe muzica lui Mozart...Doar este anul Mozart, nu aşa?
Domnul Costea Marinoiu a comentat fiecare manifestare din cadrul cenaclului, recitare şi intervenţie…
În continuare a fost prezentat, prin subsemnatul, un nou membru al cenaclului creatorilor de frumos, pictorul Alexandru Marin, vâlcean, născut la Cărbuneşti, Tg. Jiu, din a cărui creaţie au fost expuse trei lucrări care s-au bucurat de interesul celor prezenţi...Am observat linia de demarcaţie dintre figurativ şi abstract ( un adaos de consistenţă în partea figurativului), dinspre impresionoism spre fovism...
Generalul în rezervă, Nicolae Mazilu, a regretat absenţa din sală a pictorului, dar a ţinut să sublinieze, meritele de care se bucură el, a regretat că nu sunt mai multe lucrări, că lipsesc celebrele sale desene portret...
Un moment interesant a urmat după prezentarea lui Alexandru Marin, când Ilic Momcilo, noul nostru camarad venit din Valea Timocului, Serbia, a comentat un film venit din ţara vecină, înregistrat la diferite festivaluri de folclor şi în care am putut viziona şi audia câteva melodii şi jocuri populare susţinute de românii de dincolo de Dunăre…Dar şi melodii şi cântece din folclorul sârbesc!

Ceea ce vreau să remarc în final este, subliniez, atmosfera creată de interferenţa artei desăvârşită, a muzicii lui Mozart, cu tendinţele înspre artă manifestate de poeţi, cu celelalte trăiri ale celor prezenţi, iubitori de ştiinţe şi arte...
Muzica mozartiană a fost mereu prezentă în surdină, aşa încât orice reflecţie de simţire artistică s-a amplificat sub influenţa directă şi senzitivă a trăirii specifice mirificei arte a sunetelor…

08. 02. 06





    Comments >>