Aproape toate agenþiile de turism din România, au în oferta lor “tururi Dracula”. Din pãcate, atunci când doreºti amãnunte în legãturã cu acestea, constaþi cã sunt o însãilare mai mult sau mai puþin inspiratã, de localitãþi transilvãnene care nu prea au legãturã cu Dracula. Peste tot se viziteazã aceleaºi muzee ºi aceleaºi cetãþi, în care nu existã nimic special dedicat lui Dracula. Eu, cu agenþiile de turism cu care colaborez, precum ºi cu grupurile mele de muzicieni, actori, dansatori ºi cascadori, suntem singurii care oferim “spectacole monument turistic” acoperind circuite care au o duratã între 3 ºi 10 zile. Marca Dracula este proprietatea mea, fiind înregistratã pentru toate clasele de produse ºi servicii, la Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci, încã din anul 1990, sub numãrul de depozit 04228. Cei care folosesc marca Dracula fãrã acordul meu sunt pedepsiþi atât de legea penalã cât ºi de cea civilã dar sunt încã destui cei care vând tricouri, pãpuºi sau pizza „Dracula”, Spectacolele pe care le oferim în locurile legate de Dracula sunt rememorãri istorice sau ritualuri inspirate din folclorul românesc ºi cultul arhaic din zona carpaticã unde cândva, demult, a fost arealul “Vechii Europe”. În spaþiul carpatic, divinitãþile arhaice au lãsat în simboluri dovezile primelor credinþe, ale unui întreg ºir de civilizaþii care au trecut pe aici. Ele se pãstreazã nealterate în cultura acestui popor care se manifestã încã în forme vii de civilizaþie arhaicã. Carpaticii, druizii, celþii, magii iranieni, brahmanii indieni, s.a., toþi învãþaþii, preoþii, doftorii ºi prezicãtorii ºi-au transmis cunoºtinþele oral, ceea ce în Transilvania se mai face ºi astãzi. Scrierea modernã nu era pentru ei decât o abatere grosolanã de la lege, o atitudine arogantã ºi vulgarã, o blasfemie, atitudine de care carpaticii nu s-au fãcut vinovaþi. Scrierea le zdruncina raportul cu forþele tutelare, mãrturia le divulga conþinutul adoraþiilor. În Carpaþi, în munþi, noaptea la lumina fãcliilor, în zgomotul tobelor ºi al cazanelor din bronz lovite, în cântece de fluiere, urlete de dansatori, þipete de femei despletite, purtând în mâini pumnale ºi ºerpi, în euforia oarbã de “manie sacrã”, în dansuri circulare, devorând animale destinate jertfelor, intri în legendã, în mister. Turistul strãin care de obicei vine în România cu avionul ºi aterizeazã la Bucureºti, capitala României, gãseºte în acest oraº trei puncte de importanþã legate de Dracula. În Bucureºti ºi-a avut Vlad Þepeº-Dracula cetatea de scaun, la marginea Bucureºtiului a fost omorât, iar în apropierea acestuia, la Snagov, a fost înmormântat. Eu vã voi purta paºii în ultimele locuri, deoarece “Curtea Veche” unde a fost “Cetatea de scaun” este binecunoscutã de toþi ghizii, dar din pãcate ea nu are nimic spectaculos ºi nimic nu mai aminteºte aici de Dracula. Cãlãtoria noastrã care respectã un traseu geografic pe care cãlãtorul este nevoit sã-l urmeze, fiindcã aºa ne duc drumurile, se deruleazã asemeni turnãrii unui film ale cãrui scene nu urmãresc înregistrarea temporalã a înlãnþuirii faptelor, aºa încât începutul filmãrilor coincide adesea cu filmarea finalului de film. În cazul nostru, vom începe derularea faptelor cu locul de lângã Bucureºti unde a fost ucis Vlad Þepeº-Dracula. Acest loc se aflã în oraºul Voluntari, situat foarte aproape de linia de centurã a capitalei, pe ºoseaua Bucureºti-ªtefãneºti, la nici zece kilometri de centrul oraºului. Fostei comune i se spunea Voluntari, fiindcã aici au fost împroprietãriþi cu loturi pãmânt de cãtre regele Ferdinand cei care au luptat voluntari în Primul Rãzboi Mondial. Aici, în incinta unei foste baze hipice, a existat pânã în anul 1955 un monument de bronz care reprezenta “Ordinul Dragonului” ºi al cãrui text atesta cã în acest loc a fost ucis prin trãdare domnitorul Vlad Þepeº-Dracula. Monumentul a fost ridicat prin subscripþie publicã la iniþiativa istoricului Nicolae Iorga. Din pãcate monumentul a dispãrut în condiþii neelucidate, dar eu în perioada în care am avut acolo baza hipicã ºi centrul de antrenament al cascadorilor am descoperit în timp ce sãpam fundaþia unei piscine, soclul de beton al statuii. Tot cu ocazia acestor sãpãturi, Marian Iacob, instructor de culturism ºi mare colecþionar de antichitãþi, a descoperit în peretele excavat o oalã de incineraþie. Oala conþinea oase calcinate ºi un alt vas mai mic, în care fuseserã puse un piaptãn de os ºi o plãcuþã foarte subþire din aur de forma unei duble semilune. Ducând vasul pentru a fi examinat la Muzeul de Istorie ºi Artã al Municipiului Bucureºti, istoricul Aristide ªtefãnescu ne-a spus cã este un vas fãcut din ceramica arsã reductor, dupã cum îl arãta culoarea gri cimentoasã. Vasul dateazã din epoca dacilor liberi ºi este o piesã unicã în perimetrul Bucureºtiului. Acest tip de vase sunt prezente doar în Transilvania, pe linia Oltului, pe care o depãºesc rar cu cel mult 30 de kilometri. Ce cautã acest vas aici? Este un mister! Dar ºi mai misterioasã este “Balta Vrãjitoarelor” aflatã la câteva sute de metri în pãdurea din apropierea bazei hipice. Aceastã pãdure poartã denumirea de “Boldu Creþeasca”, ºi este un rest al strãvechilor “Codrii ai Vlãsiei” care înconjurau Bucureºtiul. Pãdurea adãposteºte o crescãtorie de cãprioare ºi fazani, pãstrând încã foiºoarele din care vâna uneori Ceauºescu. Dupã 1990, seducþia presei pentru paranormal a adus povestea “Bãlþii Vrãjitoarelor” pe primele pagini ale ziarelor ºi în emisiunile de maximã audienþã ale tuturor posturilor de televiziune. Eu personal cunoºteam locul încã din anul 1985, fiindcã veneam aici cu regizorul Sergiu Nicolaescu la antrenamentele hipice, noi având caii pentru film cazaþi aici. Câþiva salariaþi ai bazei hipice mi-au relatat cã la balta din pãdure vin femei sã avorteze, fiindcã au constatat cã stând acolo douã, trei ore avorteazã spontan. În acel timp, avorturile erau interzise prin lege ºi multe femei mureau apelând la tot felul de mijloace empirice ca sã scape de sarcinile nedorite. Uneori, atunci când treceam cãlãri de aleea de lângã baltã, aveam senzaþia cã asistãm la o procesiune, atât de multe erau femeile prezente acolo. Balta nu era mare, avea doar douã, trei sute de metri pãtraþi, dar nu seca niciodatã, oricât de secetoasã ar fi fost vara, deºi adâncimea ei nu depãºea un metru. În timpul comuniºtilor au fost câteva tentative sã fie astupatã. S-au adus aici sute de camioane cu moloz rezultat din demolãri, dar dupã câteva luni acesta era înghiþit ºi balta rãmânea curatã de parcã ar fi avut sub ea un sorb uriaº. În folclorul local a rãmas povestea lui “Ilie Daramete”, ale cãrei fapte s-au întâmplat în anii ``70. Iat-o povestitã chiar de protagonistul ei: “Doi tineri ºi-au lãsat maºina parcatã la marginea pãdurii, ºi-au luat o pãturã ºi foarte aproape de baltã, feriþi de priviri strãine, într-un luminiº, au început sã facã dragoste. Câþiva indivizi care-i urmãriserã l-au imobilizat pe tânãr ºi doreau sã violeze fata”. Nea Ilie, a auzit þipetele acesteia, s-a apropiat de locul cu pricina, a vãzut zbaterea femeii, dar nu a avut curajul sã intervinã fiindcã agresorii erau ºi mulþi ºi tineri. ªi-a fãcut planul, avea sã meargã sã cearã ajutor paznicilor de la crescãtoria de fazani, dar... pe când dãdea sã se îndepãrteze de locul agresiunii, s-a întâmplat un miracol: “Cu un muget de fiarã, apele bãlþii s-au deschis ºi din ea a apãrut silueta uriaºã a unui bãtrân, îmbrãcat tot în negru ºi care þinea într-o mânã o halebardã. A îndreptat-o spre atacatori ºi le-a spus cu un glas de tunet: - Lãsaþi-i în pace ºi plecaþi de aici !!! Atacatorii, ca ºi mine, priveau uimiþi neînþelegând ce li se întâmplã ºi ceea ce era mai rãu nu înþelegeau cã li se cere sã plece. Dupã minute de liniºte care mi s-au pãrut ani, o jerbã de foc i-a trântit pe toþi atacatorii la pãmânt. Silueta uriaºã s-a întors în tãcere în fundul apelor care l-au înghiþit ca un mormânt. Printre cei cãzuþi i-am recunoscut ºi pe doi tineri din Voluntari, care de atunci ºi-au pierdut minþile ºi sunt cunoscuþi acum drept “nebunii satului”. ªtefan BRANDES-LÃÞEA 0722.767.215 e-mail:draculestii_transilvani@yahoo.com Foto: ªtefan BRANDES

    Comments >>