Cenaclu literar-artistic '' Anton Pann''
Categ: Oglinda culturala | • by Petre Cichirdan
În şedinţa sa ordinară, ultima din luna trecută şi din an, la sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene, societatea culturală “Anton Pann” s-a produs în secţiunea ei de cenaclu literar artistic. Membrii, cei cu preocupări în creaţia literară, cu preocupări în domeniul artelor plastice, producători şi consumatori, au consimţit la liberul schimb de idei, schimb de producţii personale, au discutat despre trecut, au programat activităţi viitoare…
Ca întotdeauna şedinţa de lucru a fost deschisă de prof. Costea Marinoiu, preşedintele asociaţiei, imediat asistat de Mihai Sporiş, Nicolae Daneş, Mircea Monu, Marian Pătraşcu, Ilic Momcilo, Dumitru Bondoc, Adina A. Enăchescu, Mihai Badea…
Costea Marinoiu a dat citire evenimentelor petrecute, cele de interes pentru activitatea culturală a acestui oraş, a anunţat programul serii, a prezentat cartea “O ISTORIE A ROMÂNILOR DIN NORD-ESTUL SERBIEI”, ni l-a prezentat pe Ilic Momcilo… A făcut aprecieri asupra apariţiei tipografice, “SPIRITUL CIVIC” volumele II şi III, semnate de Mihai Sporiş şi Nicolae Sporiş, editate de ADRIANSO, Rm. Vâlcea, 2003.
A prezentat, pe scurt, situaţia românilor de pe valea Timocului, numiţi vlahi şi nu români, aşa cum sunt numiţi confraţii noştri din Serbia, Banatul sârbesc.
Apoi, subsemnatul, l-a prezentat pe Vasile Hurjui, pictor vâlcean din Govora şi a promis că pe viitor prezentările de acest fel vor fi însoţite şi de imagini, de opera acestora, binenţeles, în parte.
A fost, spre surprinderea mea, după anunţul total indecent făcut de un post de televiziune naţional, privind extinderea gripei aviare în judeţul nostru-foarte aproape de oraş, o seară minunată, sinceră, dătătoare de speranţă.
De ce anunţ indecent? Fiindcă fără să se prezinte vreo dovadă, respectivul post anunţa iminenţa gripei aviare în nămolul şi băltoioacele din judeţul nostru…Ce ar urma oare (aşa cum am fost obişnuiţi)…aşa cum ne place, din păcate, să ne dăm în stambă pe micul ecran?! Ar urma să ţinem discursuri preapocaliptice, să apărem cu mascaţi, să omorâm preventiv toţi curcanii şi găinile, gâştele şi raţele fără apărare, nevinovate, ca şi noi, existând în viaţă fără voia cuiva…
Nimeni nu te apără, nimeni nu (va) mai judecă(a) acolo unde se petrece fapta, deciziile se iau în laboratoarele din altă parte! De unde ştim noi că au funcţionat corect avocaţii apărării…
Nimeni nu spune, decât pe la colţuri, că virusul gripei aviare există de când lumea şi că el răspunde diferit (sau cel puţin aşa ar trebui) pe diferitele meridiane ale lumii…
Şi uite aşa, ne izolăm de voie sau de nevoie, ne omorâm vietăţile, de ce nu, mâine, poate şi oamenii, căci dacă este directivă, noi ne-am obişnuit să cântăm cu drag…
Să amintim de ziua în care, la televizor, se anunţa că în România sunt 60 000 de morţi?
Fereşte Doamne omul de răzbunarea, firesacă, a curcanului…
În acest context deci, în această minunată seară de decembrie, ante-penultima seară din an, câţiva oameni din urbea noastră au reuşit să demonstreze că gândesc ecologic, căci aşa se cheamă că faci, atunci, când apropii ştiinţa, arta, de fapta cotidiană, de viaţa reală…
După intervenţia mea, programată, din cenaclu, a urmat ,spre surpriza serii , un recital inedit de poezie, aproape insolit, însă bine primit.
Marian Pătraşcu a citit, din manuscris, câteva poezii personale de prin 87!
“EL SE TEME…El se teme de gândurile noastre/ El se teme de puterea spiritului instruit/ El se teme de sărutul copiilor noştri,/ El se teme de strângerea noastră de mână,/ El se teme…/ Şi de aceea îmbuibă haite de câini,/ Gata să-l apere, gata să-l lingă.”
Auditoriul a putut să constate o anume atmosferă ştiinţifică, şi artistică, tehnică, care a bântuit societatea noastră înainte de 1989, după 1990 imediat, extrem de interesantă şi utilă. După acea dată, iată, a fost creată prima filială a Societăţii Inventatorilor din România. În 1990 se mai putea, încă. Între cei care au contribuit la această faptă, s-a numărat şi Marian Pătraşcu.
Dar ce să mai spun eu… 2-3 milioane de lei, primă pentru cei cu invenţii şi inovaţii, o excepţională primă dată, nu se ştie cum, cincizeci de Dacii sau mai mult. Sub presiunea minciunei şi nefaptelor, a fost, atunci, de mine sau alţii, redirecţionată şi trimisă, ca recompensă,…eroilor revoluţionari! S-a trimis oare? Sau, primit-au ei aceşti bani? Ce-ar fi dacă s-ar cerceta acest lucru?
*
Domnul ing. Dumitru Bondoc a dat citire, unui eseu care face parte dintr-o lucrare aflată sub tipar, “Monografia schitului de la Pătrunsa”, un schit despre care profesorul Daneş spunea că ar trebui să se intituleze, acum, “staţiunea” Pătrunsa. Oricum, celebrul schit, locaş de cult cu nebănuite şi minunate înţelesuri, venite din istoria şi toponimia acestor locuri, pentru noi, este de mare rezonanţă…
*
Un moment special la constituit citirea de poezie din creaţie personală a lui Mihai Badea, secretarul societăţii, versuri care au suscitat un viu interes. Auditoriul a fost pus în faţa unor realităţi, stiluri, interiorizări, specifice anilor ‘67-’70, din nou, iată, aduse în prezent! Mihai Sporiş a comentat pe marginea lor…”PRIVIRI, PRIVIRI…Mitul de om/ Ce trebuie de apă să bea/ Trezeşte-se într-o occină uitată şi/ Totuşi întreabă, cu ce, uneori, mai durează un leac?/
Dacă acum am pierdut este şi pentru şi nu/ O mică demenţă lângă ce-i absolut./ Doar dacă nu pot să acced, însă,/ Se mai poate şi după şi iar…”
*
Poetă declarată şi autodeclarată, recunoscută ca atare de consumatorul de artă vâlcean, dar nu numai, autoarea versului proaspăt, Haiku, a făcut un apel la intelectualii şi artiştii vâlceni, ca aceştia să se afilieze Asociaţiei “Sabin Badea”, din Oradea, având şi publicaţia “Viaţa de pretutindeni”, asociaţie care la rândul ei poate să rezolve probleme propagandistice, de întrajutorare, de afirmare, etc…ale noilor membrii.
În ultim cuvânt, sensibila şi adevărata Adina A. Enăchescu a dat citire unei urări de sfârşit de an, unei originale sorcove adresată celor prezenţi!
La rândul lor, cei prezenţi în sală, gentili, i-au mulţumit…”Sorcova, veselea,/ Să trăiţi, să înfloriţi/ Ca cireşii-n luna mai,/ Ca lămâiţa din rai!/
Sorcova, veselea,/ Dumnezeu alăturea/ Să vă fie pururea!…/
Masa, masă să vă fie,/ Struguri să aveţi în vie/ Şi roade-n hambare-o mie!.../ Trupul vă fie de floare,/ Gura numa-n sărbătoare,/ Inima de fată mare!…/
Sorcova, veselea,/ Să trăiţi,/ Să fiţi iubiţi/ Şi întruna fericiţi!/ LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!”
10.01.06
Comments >>
Articol citit de 19 ori.