Pentru ce scuar ºi bãncuþe (repet,pe trotuar), cãnd aici era o stradã cât o piaþã (la nevoie), când de aici începe prima dintre bijuteriile naturale ale oraºului (cred cã singurul din þarã), dealul neasemuit al “Capelei”?

La câtã piatrã, de preþ, cubicã s-a montat în acest scuar, cred cã ar fi invidiat aceastã afacere chiar ºi celebra Fefeleagã a lui Ioan Slavici.

Peste atâta piatrã ºi trepte urcând cãtre un luminos ºi (mai ales) glorios viitor al epocii democraþiei socialiste, romano – dacicã, dar ºi greceascã, fãrã nici un pom care sã facã umbrã (repet, aici a fost stradã, dar autoritatea comunistã a închis-o pentru a-i fi mai uºor sã organizeze mitinguri ºi festivitãþi de paradã…), s-au instalat, ofrandã pentru mãrºãluitorii de trotoare- atât de mulþi în orice moment al zilelor lucrãtoare, aproape deloc în cele odihnitoare, bãncuþe (aþi vãzut, la început, din nou fãrã bani ca ºi la semaforizare). Proiectul spune cã va fi montatã ºi o fântânã artezianã.

Îmi amintesc, sub comenduirea trecutã a fostului edil ºef, se hotãrâse ridicarea monumentului închinat foºtilor deþinuþi politici ( lucrare apãrutã deja ºi în “Album Memorial”, 2004, ed. Ziua, aparþinând AFDPR ), undeva mai jos (est) de scãrile Tribunalului.

Imediat, dupã marea schimbare din 2004, cei mai tari în chestiunile democraþiei au strigat cã monumentul va acoperi (!?) statuia Independenþei. Au aprobat vechea locaþie, aproape de barul italienesc, lângã Biserica “Toþi Sfinþii”. Excelent. Mã întreb însã, aceiaºi oameni, nu s-au gândit cã fântâna (idee, care mie îmi place foarte, singura soluþie, de altfel, care sã salveze aceste grohotiºuri ºi bolovãniºuri) va acoperi acelaºi monument, al Independenþei?

Înãlþimea sa plus denivelarea de teren, probabil, va fi mai înaltã decât omul stilizat, din bronz, care sugera creºterea ºi descreºterea fiinþei umane, adicã taman ce trebuia între Judecãtorie, Procuraturã ºi Tribunal.

Sã nu uit, legat de monumente ºi arhitecturã, corpul Mall-ului, sferic, dar mai ales cel din proiect - cu elemente de suprafaþã piramidale, seamãnã ca douã picãturi de apã cu propunerea de “sculpturã ciberneticã”, cu documentaþie graficã (trucaj foto) de ofertã fãcutã prefectului Perpelea (suprefect Viorel Popescu), pentru a fi instalatã pe esplanada verde din faþa Prefecturii… Sunt nerãbdãtor sã aflu dacã arhitectul Mall-ului a cunoscut aceastã lucrare.

ªi fiindcã tot suntem la capitolul arhitecturã, sã ne referim puþin ºi la Biblioteca Judeþeanã, aceastã clãdire frumoasã pe exterior, dar deadreptul handicapatã în interior ( datoritã acestui hol, postmodernist, al groazei ), în care frumos este sã te uiþi în sus, periculos ºi riscant este sã priveºti, de la ultimul nivel, în jos…Luciul pardoselei, balustrada prea scurtã si neprotectoare, sunt numai indicii cãtre viitoare scene apocaliptice. Principiul puºcãriilor moderne, acela al posibilitãþii ca dintr-un punct sã poþi supraveghea tot, este neavenit pentru o bibliotecã, unde, de regulã, vin copiii, tinerii ºi bãtrânii. Holul bibliotecii nu asigurã sutã la sutã securitatea publicului vizitator, în general cult ºi sensibil, are nevoie de modificãri, de aranjament ambiental (lucru bun, o soluþie este ºi verdeaþa)…Sã mai vii, însã, ºi sã elimini bruma de lemn a unor lucrãri artistice, dupã care suferã acest hol, ºi nu numai, dar sã le ºi batjocoreºti (e vorba de lucrarea "Forþa Atomului" a lui Constantin Zorlescu- pititã în colþ, dupã o floare ºi dupã o lucrare picturalã – încercare de artã abstractã, infantilã, pusã pe un trepied ca la ºcoala primarã ºi sã mai ºi declari cã acest gest deschide “Galeria de artã a Bibliotecii” (proiect?!), dupã ce timp de doi ani aici s-au expus, periodic, lucrãri de artã, aparþinând artiºtilor locali, independenþi, este prea de tot! Cultura ºi-a pus poalele în cap! Gestul demonstreazã agresivitate, forþã, dispreþ pentru independenþa spiritualã, pentru adevãr, dispreþ pentru cultura realã… Pãi nu întreg oraºul pavoazeazã, incredibil, pe bani, la autoritãþi ºi comercianþi, aceleaºi lucrãri, aparþinând specificului, repet, aceluiaºi abstract? De asta are nevoie cultura reprezentativã - localã, numai ºi numai de abstract? Când aceasta are spaþiu pe degeaba (ºi incorect dat) chiar în buricul târgului? Acum chiar ºi peste drum, ocupând o salã în Muzeul de Artã ºi care incorect se autointituleazã, fãrã drept, prin afiºul expus, a artiºtilor vâlceni? De asta are nevoie locaºul, emblemã culturalã a oraºului, fãcut tocmai pentru cei necunoscuþi ºi aflaþi în devenire?

De aceastã datã kitsch-ul este fãrã limite…Zeci de desene fãcute de copii se înºurubeazã spre înãlþimi, pe balustradele de la Bibliotecã, cãtre infinit, în mediul unui sângeros abstract…Zãu, dacã nu regret frumuseþea fetiþei soare, cea care, într-un spectacol semnat de Brandes, cobora aceste imposibile, deja, trepte.

Lucrãrile copiilor imoral agãþate, din lipsã de spaþiu- acesta fiind ocupat de un artist cu prea prea mult spaþiu (tocmai acesta îi lipsea), plus lucrãrile de aºa zisa artã abstractã aºezate pe infantilele trepiede, imitã ceva (realizeazã doar un kitsch) din minunata ºi reuºita expoziþie de la Winmarkt Cozia 2004, a artiºtilor independenþi, care au reuºit sã expunã picturã, fãrã simeze. Atunci ei au realizat un lucru fãrã egal ºi pentru prima datã…Lucrãrile au venit cãtre public.

Astãzi, alþii au copiat ºi s-au fãcut de râs!