Mircea cel Bãtrân, a avut mai multe soþii, iar dintre acestea, prima în mod sigur a fost catolicã. Fiul acesteia este cel cunoscut în istorie drept Vlad Dracul. Acesta a fãcut parte timp de ani de zile, din suita regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, cel care-l va investi la Nürenberg cu titlul de cavaler al “Ordinului Dragonului Doborât”. Ordinul avea douã clase ºi din el fãceau parte cei mai de frunte nobili maghiari, precum ºi capete încoronate asemeni lui: ªtefan Lazarevici, despotul Serbiei, Witold, marele duce al Lituaniei, Alfons al V-lea, regele Aragonului ºi Neapolelui, precum ºi Vladislav Jagello, regele Poloniei. Ca însemne exterioare, cavalerii “Ordinului Dragonului” purtau la gât un colan de aur de care atârna un medalion. Medalionul reprezenta un dragon încolãcit cu coada rãsucitã în jurul gâtului, având spatele sfâºiat de o cruce. Dragonul era prins de o cruce care se afla deasupra lui ºi care simboliza victoria mântuirii. În lungul crucii era scris textul: “O gnam misericors est Deus”( O cât de milostiv este Dumnezeu), iar pe latul crucii “Pius et Justus”(Credincios ºi Drept”) Între obligaþiile membrilor “Ordinului Dragonului “ erau: sã se ajute între ei, sã ajute rudele morþilor, sã poarte emblemele ordinului peste tot... Apariþia cavalerilor era extrem de spectaculoasã, iar ei purtau douã pelerine, una verde ºi alta roºie. Mantia verde reprezenta culoarea Dragonului, iar cea roºie jertfa de sânge creºtinesc contra necredincioºilor. Vinerea, cavalerii se îmbrãcau numai în negru, fiindcã aceasta era ziua în care fusese ucis Mântuitorul. Deºi îºi pusese de tânãr serviciile în slujba Coroanei maghiare ºi a celei germane, Vlad Dracul nu a fost un principe norocos. El a avut trei domnii scurte ºi a fost ucis de boierii din partida rivalã, a Dãneºtilor, ajutaþi de trupele lui Iancu de Hunedoara. Vlad Dracul, în calitate de “Comandant regal”, a stat câþiva ani la Sighiºoara, unde i se va naºte cel de al doilea fiu, pe care-l va boteza cu propriul nume: Vlad. Faima acestuia, cunoscut în istorie drept Vlad Þepeº-Dracula, zãmislitã din înlãnþuirea faptelor cu imaginaþia, a istoriei cu legenda ºi mitul, au dus la îmbinarea dintre un viteaz de o uluitoare îndrãznealã cu un as al cruzimii, cu un pedepsitor fãrã îndurare, autor de mãceluri cumplite. Acest voievod dintr-o þarã micã, avea totuºi conºtiinþa faptului cã este un mare conducãtor. Faptul cã pe data de 8 iunie 1456, data urcãrii sale pe tron, a strãlucit cometa Halley pe cerul Europei, iar un an mai târziu cometa Toscanelli II, el nu le socoteºte de rãu augur, deºi contemporanii sãi le socoteau semne diavoleºti. Bate chiar o monedã devenitã raritate numismaticã, pe care este reprezentatã o cometã cu coada în formã de “S” gotic, ca sã aminteascã ºi de Sighiºoara. Semnul “S” este propriu tuturor neamurilor pãmântului. Tot ceea ce pe alþii îi înspãimânta, lui nu-i aducea nici cel mai mic tresãrit. Adeseori se crede ºi se doreºte asemeni divinitãþii, iar multe dintre documente le va semna: DRACUL. El este cel care modificã tipicul actelor de danie, care la vechii domnitori se încheiau cu un blestem ce invoca puterea divinã, înlocuindu-l cu propria lui pedeapsã: “nimeni sã nu cuteze sã-i tulbure, pentru cã cine i-ar tulbura chiar ºi un fir de pãr, unul ca acela va primi mare rãu ºi urgie de la domnia mea.” Puterile sale paranormale i-au speriat deopotrivã pe prieteni, dar ºi pe duºmani. El deþinea secretul extra-corporalitãþii ºi se pare cã-ºi putea transforma forma fizicã. Se pare cã învãþase acest lucru la “Academia de ªolomonari” pe care a absolvit-o la Sibiu. ªolomonarii erau ucenici în alchimie, iar Vlad Þepeº va organiza o astfel de ºcoalã ºi pe insula Snagov. Astãzi, ca ºi în trecut, Dracula este simbolul spaimei, nimeni neputând asocia vreun gest de tandreþe cu amintirile, povestirile ºi chipul acestui personaj. Omul acesta a dus o existenþã senzaþionalã, plecând din Sighiºoara natalã la Egrigoz, în Anatolia, din Moldova lui Bogdan în Transilvania lui Matei Corvinul, din domiciliul forþat de la Viºegrad pânã în Bosnia, unde va face prima “epurare etnicã” din istorie. Înaintea lui Hitler ºi Stalin, el avea sã inventeze “lagãrele de muncã forþatã”, construind în acest fel, dupã cum spune legenda, cetatea de la Poienari. Despre cruzimile lui Vlad Þepeº-Dracula, s-a scris mult, speculându-se mai ales latura frivolã, pierzându-se cu desãvârºire din vedere elementele dramatice ale vieþii unui asemenea personaj. Afirm cu tãrie cã drama lui ca atare, de personaj în epocã, este mult mai mare decât cruzimile pe care le-a practicat fiindcã toatã viaþa lui a fost o luptã: tatãl i-a fost asasinat, fratele îngropat de viu, prima soþie s-a sinucis, fratele ºi vãrul sãu l-au trãdat, supuºii au conspirat contra lui iar turcii, germanii ºi ungurii l-au hãituit fãrã pic de milã. Faptele lui Vlad Þepeº-Dracula, precum ºi ale vãrului sãu ªtefan cel Mare, îºi au originea în copilãria lor învãluitã în cruzimi. Nu trebuie uitat cã la nici zece ani, ºi ªtefan ºi Vlad, asistã la uciderea tatãlui lui ªtefan de chiar fratele acestuia. Pentru Vlad, voievodul Bogdan al Moldovei, tatãl lui ªtefan, a fost ca un tatã. Atunci, viaþa acestor copii s-a schimbat brusc, fiind smulºi cu brutalitate dintre rude ºi prieteni pentru a lua drumul bejeniei. Totul, pe parcursul întregii lor vieþi, va oscila între mãrire ºi decãdere, între putere ºi umilinþã, între bogãþie ºi penitenþã. Imaginaþia ºi neputinþa de moment, îi va face sã imagineze cele mai drãceºti rãzbunãri, menite sã-i înspãimânte pe duºmanii care mai întotdeauna erau mai puternici ºi mai numeroºi decât ei. Cu tot spectaculosul vieþii sale, faptele unui voievod din Evul Mediu, oricât de mare ar fi fost acesta, nu ar fi fost suficiente ca el sã ajungã în epoca modernã. Dracula devine prima victimã a cuvântului tipãrit ºi-ºi petrece dintr-o viaþã de nici 50 de ani, 22 în regim de supraveghere strictã sau chiar detenþie. El este cel dintâi erou de stirpe româneascã intrat în atenþia literaturii ºi artei universale datoritã mediatizãrii faptelor sale. ªtefan BRANDES-LÃÞEA 0722.767.215 e-mail:draculestii_transilvani@yahoo.com Foto: ªtefan BRANDES

    Comments >>