Ionel Geantă s-a născut la 29 01 1913 în comuna Golești, ca fiu al Elenei și al lui Theodor Geantă, institutor și autor de manuale didactice, premiate de Ministerul Instrucției Naționale…Studiile liceale le face în Râmnicu Vâlcea la Liceul Lahovary, studiind în paralel și vioara cu profesorMargareta Protopopescu, fostă elevă a lui Levcik (mare profesor și violonist) la Praga. După bacalaureat se înscrie concomitent la Academia Regală de Muziocă și Artă Dramatică, la Facultatea de Filosofie și Litere și la Facultatea de Matematică din București, ultima fiind frecventată doar doi ani. În 1936 își va lua licența atât la Facultatea de Filosofie cât și la Academia de Muzică. La Filosofie a avut profesori iluștri ca Nicolae Iorga, Ioan Petrovici, Ion Barbu (Dan Barbilian).. La Academia de Muzică studiază vioara cu ilustra profesoară Cecilia Nțulescu-Lupu, fondatoarea școlii violonistice românești (absolventă a Conservatorului din Lipsca [Leipzig] și una dintre cele mai strălucite eleve ale prof. Hans Sitt de la acest institut, introducând pentru prima oară, în 1906, caietele maestrului său la Conservatorul de muzică din București – Prof. Anton Adrian Sarvas, Cuvânt înainte, „Studii pentru vioară. Opus 32”, de Hans Sitt – n.n). Printre alți profesori se numără și maeștri reputați ca Mihail Andricu și Alfonso Castaldi. După absolvirea acestor facultăți, Ionel Geantă va funcționa ca profesor de filosofie la Liceul Militar din Tg Mureș și la Liceul Militar Muzical din din același oraș. După căsătoria sa cu o muziciană, viitoare profesor de vioară la Liceul de Muzică din București, Cecilia Geantă, va avea două fiice, Florella Geantă conf. univ. La Academia de Muzică din București și Leonora Geantă, actualmente profesoară de vioară la Academia de Muzică din Viena – Austria și violonistă concertistă. Fiica acesteia, Ioana Geantă, în vârstă de 13 ani, studiază vioara cu mama sa și la Academia de Muzică din Viena, este un copil minune care a obținut premiul I absolut la Concursul Internațional din Stresa Italia și a dat deja numeroase concerte în Austria și România. După cedarea Nordului Ardealului în 1940, Ionel Gerantă se mută cu familia la Râmnicu Vâlcea, făcând naveta la Craiova unde funcționează ca profesor secundar la unul din liceele de acolo. Din 1942 se stabilește cu familia în București unde va funcționa până în 1948 ca profesor dfe filosofie și pedagogie la Școala Normală de Băieți. În timpul reăzboiului a fost pe front ca ofițer de geniu ajungând până la Rostov pe Don. Tot acum a colindat mult pentru a cânta în spitalele pentru răniți aducând bucuria muzicii unor oameni care suferiseră pe câmpurile de bătaie și care poate urmau să-și dea viața pentru apărarea pastriei. Tot în acești ani își înmcepe și activitatea concertistică susținând recitale și fiind solistul celor mai mario orchestre simfonice din București și provinc ied, precum și în Ungaria. A susținut concerte sub bagheta unor mari dirijori ca George Georgescu, Constantin Silvestri, Antonin Ciolan s.a.m.d. În recitale a fost acompaniat de pianiști cunoscuți la acea vreme ca Magda Nicolau, Miron Soarec, Nicolae Marcovici. A avut și numeroase înregistrări la Radiodifuziune, câteva zeci de piese din repertoriul universal și românesc care, din păcate au fost șterse, de fosta conducere de atunci. A îngrijit și prefațat o serie de ediții a unor lucrări din repertoriul violonistic. Exponent al celei mai bune școli de vioară din țara noastră, a profesoarei Cecilia Nițulescu Lupu, a avut și marea șansă ca, deși nefiind elevul marelui Enescu, să poată asista săptămânal ani în șir la aproape toate repetițiile și concertele la care maestrul Enescu invita o serie de muzicieni și prieteni în locuința sa particulară. Astfel Ionel Geantă a putut îmbina armonios școala serioasă și inovatoare a profesoarei sale, cu inegalabila măestrie muzicală și interpretativă a celui mai mare muzician al țării noastre. În 1948 a fost numit conferențiar universitar la Conservatorul din București, unde devine mai apoi profesor plin. A fost în ultimii ani până la pensionarea sa în 1978, șeful catedrei de coarde. A fost de asemenea și decanul Facultății de Muzică din Institutul Pedagogic de trei ani. Ionel Geantă, beneficiind de dubla sa specializare de muzician și filosof pedagog, a încercat încă de la început să fundamenteze pe baze științifice cântatul la vioară și în general la instrument, care are legile și modalitățile sale specifice de existență ca orice știință. Datorită preocupărilor sale deosebite și a calificării sale superioare în plan pedagogic, i s-a încredințat, 10 bani mai tarziu, în anul 1958, cursul de metodica predării instrumentelor de coarde, disciplină introdusă pentru prima dată în planul de învățământ al Conservatorului și în care profesorul Ionel Geantă a făcut muncă de pionerat științifico-muzicală. A elaborat și un curs de metodica predării instrumentelor de coarde, care nu a fost tipărit. În ceea ce privește latura metodică-științifică a cântatului la instrument și a predării acestuia, Ionel Geantă a adus o serie de contribuții originale pe linia fundamentării fizio-psihologice a cântatului la instrumentul de coarde și a unor rezolvări noi în problema formării deprinderelor instrumentale. Este vorba de o abordare inedită și originală a celor trei fazxe specifice formării deprinderilor instrumentale: faza I – executarea conștientă a fiecărei mișcări elementare în care sugerează în premieră mondială, studiul în tempo lent cu mișcări elementare rapide; faza II – „formarea celui mai scurt stereotip dinamic” (adică cel mai scurt fragment sau grup de mișcări care poate fi automatizat); faza III – „cel mai lung stereotip dinamic” (sau cel mai lung grup de mișcări care poate fi automatizat). Tot profesorul Geantă elaborează un procedeu ingenios de studiu, denumit „sistemul cărămizilor”. Detalii pentru explicarea și aprofundarea acestora, se găsesc în prefața făcută de Ionel Geantă la Studiile de Kaizer. Împreună cu profesorul George Manoliu a elaborat și tipărit, „Manualul de Vioară Geantă Manoliu”, în 4 volume, prima metodă de vioară de la noi, elaborată pe criterii științifice, metodă după care se predă și astăzi în școlile și liceele de muzică din România. Acest manual este fundamentat în așa fel încât soluționează toate problemele pe baze științifice, acustice, anatomice, fiziologice, psihologice, îndeplinind cerințele pedagogiei moderne, prin aplicarea principăiilor de învățământ fiind un mijloc de stabilire a unei unități metodice în problemele de bază ale cântatului la vioară, indiferent de gradul de pregătire sau experiența profesorului. Valoarea acestui manual unic a fost recunoscută și în străinătate, la 28. 09. 1994, subsemnata în calitate de fiică semnând împreună cu Editura Muzicală un contract cu Editura Japoneză „Shunjusha” – Tokyo pentru tipărirea celor 4 volume ale „Manualului de Vioară – Geantă Manoliu”, în limbile japoneză, germană și engleză. Mai adaug că Ionel Geantă a fost din 1948 și membru al Filarmonicii „George Enescu” din București, devenind ulterior al doilea concert maistru, efectuând cu aceasta nenumărate turnee în străinătate. Profesorul Ionel Geantă a fost membru al unor presigioase jurii în concursuri internaționale, Concursul „George Enescu” din București și Concursul „H. Wieniaski” Poznan Polonia. Recent un concurs violonistic din București pentru copii până în 14 ani, a primit numele de „Ionel Geantă” .
Ionel Geantă nu a fost membru al Partidului Comunist. A trecut în eternitate la București în 6 februarie 1980. Ionel Geantă a adus o contribuție importantă la propășirea științei instrumentale și a pedagogiei românești lăsând generațiilor viitoare exemplul său de dăruire și de muncă încordată pentru slujirea artei interpretative românești.
Voi enumera pe câțiva din discipolii săi: Mircea Opreanu – membru al Filarmonicii George Enescu din București, actualmente în Orchestra din Bilbao, Spania; Petre Lefterescu – rectorul Academiei de Muzică din București, concertist de cameră, profesor la Academia bucureșteană; Avi Abramovici – prof. la Academia de Muzică din Ierusalim și membru al Filarmonicii din Ierusalim, Israel; Florența Goilav – Profesoară la Conservatorul din Winterthur – Elveția și fondatoarea unui prestigios cvartet in Elveția; Nicolae Iliescu – profesor de vioară la Academia de Muzică din București și membru al Filarmonicii„George Enescu”; Dorel Pascu – dirijor și profesor de muzică de cameră la Academia de Muzică din București; Elisabeta Tomescu Ciomu – profesoară la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” din București; Leonora Geantă – violonistă concertistică, profesor la Academia de Muzică din Viena…
NOTA
Prezenta Notă biografică a fost întocmită de Florella Geantă, fiica lui Ionel Geantă, cu ocazia atribuirii numelui „Ionel Geantă” Liceului de Muzică și Arte Plastice din Râmnicu Vâlcea în anul 1990. (Tibi Popescu) Redactor Simona Maria KIS
