SEARĂ VIENEZĂ
LUNI 19 OCTOMBRIE 2015, ORA 19.00, SALA LAHOVARI, RM. VÂLCEA
CONCERT SIMFONIC
Orchestra simfonică a filarmonicii
Dirijor: THEO WOLTERS (OLANDA)
Solistă: LUIZA BORAC – pian
În program:
Wolfgang Amadeus MOZART – Uvertura „Cosi fan tutte”
Wolfgang Amadeus MOZART – Concert nr.25 pt. pian şi orchestră în Do major, KV 503
Franz SCHUBERT – Simfonia a VI-a
Un concert extrem de atractiv datorită protagoniştilor, cunoscuţi în lumea mare a muzicii, a artei, în general a civilizaţiei, dar şi datorită structurii programului. Ce este şi muzica asta cultă, care, incredibil dar logic, şi-a creat o Filarmonică la Râmnicu Vâlcea şi care astăzi se luptă să schimbe rostul acestui oraş! Dintrodată micul nostru Râmnic a tresărit şi s-a trezit. Uitând de necazurile cotidiene provocate de lipsa de activitate-muncă şi de permanenta scormonire a infrastructurii sale în căutarea fără rezultat a unei aluri citadine, şi rămânând un oraş fără viitor, după ce mai înainte fusese un oraş patriarhal botezat în prima jumătate a secolului XX „al pensionarilor” dar care şi-a extirpat orice legătură cu trecutul său de aproape o mie de ani!…Săpături şi iar săpături, canalizări şi recanalizări, asfaltări şi reasfaltări, dâmburi şi frezări…amarul ăsta de tehnologie retardată în care întîi se betoneză strada şi mai apoi se introduce canalizarea face ca munca inutilă, ca pentru gură cască, să însoţească viaţa vâlceanului mai bine de patruzeci de ani! Da s-a trezit, fiindcă un produs râmnicean al elitei vălcene de dinainte de 1989, după ce a cucerit lumea s-a întors să-şi ajute conaţionalii, să le amintească de ce au fost capabili cândva, de ce, şi cum mai pot fi în continuare. Este vorba de Luiza Borac, fata domnului Borac-directorul BJATM-ului vâlcean, înfloritor cândva, când preţul oţelului era de zece ori mai ieftin decât ora de muncă a celui care îl tăia. Luiza Borac l-a adus şi pe Theo Wolters, din Olanda, tânăr şi experimentat dirijor studiat la şcoala lui Roberto Benzi şi Mariss Jonsons şi care acum conduce Filarmonica din Sibiu fiind dirijor şi la Cluj Napoca. Suntem dominaţi, taraţi de trecut, şi, trebuie să legăm, iată, numele lui Theo Wolters de cel al lui Henry Selbing care în 1970 venea la Râmnicu Vâlcea, o lună el, o lună Teodor Costin, să întreţină viaţa muzicală a acelor ani, organizând aici o stagiune alternativă, Sibiu-Craiova…În 1987, 27 martie, ora 18, în sala Consiliului Judeţean Vâlcea, Luiza Borac concerta cu Filarmonica din Craiova condusă de Modest Cichirdan într-un program cu George Enescu-Rapsodia a II-a în Re Major, Ludwig van Beethoven-Concertul nr.2 pentru pian şi orchestră, Felix Mendhelsson Bartholdy-Simfonia a III-a „Scoţiana”. Atunci, de la ora 16, Modest Cichirdan susţinea şi un concert şcoală!
Revenind din incursiunea istorică pe care ne-am simţit obligaţi să o facem, muzicală, vâlceană, atunci când pe scenă evoluează un muzician de talia Luizei Borac, desigur, dorim să-i stabilim o solidă legătură cu cea de stâlp al tradiţiei muzicale culte vâlcene. În seara de 19 octombrie 2015, cei doi, Luiza Borac şi Theo Wolters au dat curs unei serate muzicale cu totul deosebite, în valoare, după părerea noastră, dând un real impuls vieţii muzicale, evoluate, în oraşul nostru cuprins de furia postmodernismului edilitar, citadin, târgoveţ şi cu alură anacronică cu ce se întâmplă în oraşele lumii civilizate când se tratează despre un oraş cu o istorie ca a noastră. Impuls în arealul spiritual vâlcean care cere altceva decât ceea ce se face şi care se cere de cea mai înaltă calitate! Concertele de calibru, cum este şi cel din seara cu pricina, nu fac altceva decât să aducă în inimile vâlcenilor, tineri şi bătrâni, o undă de speranţă că dorinţa de progres şi calitate a vieţii urbane nu a părăsit cetăţeanul, familia, biserica, da, şi „strada” acestor locuri. Suportul muzical ales de organizatori, cel al uverturii „Cosi fan tutte” şi Concertul pentru pian nr.25, amândouă de W. A. Mozart, de un optimism răvăşitor, şi Simfonia a VI-a de Franz Schubert, de asemenea-operă a unui geniu muzical-foarte tânăr! interpreţii săi, protagoniştii serii: pianist, dirijor, suflătorii orchestrei, întreaga orchestră, au fost la mare înălţime aducând speranţei de viaţă un omagiu şi subliniind un mare adevăr: fără speranţă nu există viaţă! şi ea, speranţa, se întreţine prin calitate şi muncă asiduă. Nici Mozart, nici Schubert nu au fost genii ale învăţăturii, ale ştiinţei, deşi opera lor este una supusă de vremuri, mai mult ca oricare, cercetării ştiinţifice! ea este rezultanta unei excepţionale experienţe şi ambiţii, este rezultatul unei munci plină de inventivitate şi invenţie! desigur, în muzică!
NOTA. Vezi şi secvenele video pe Video Arhiva.
pcichirdan
25 10 15
