OPERE DE PICTURĂ. Tezaurul cultic al Mănăstirii Bistriţa a păstrat şi câteva opere picturale de certă valoare artistică, spirituală şi istorică; unele datează, probabil, chiar de la sfârşitul secolului al XV-lea şi constau din icoane şi tablouri. Majoritatea sunt creaţii originale apărute în Şcoala bistriţeană de pictură, atestată documentar într-o perioadă ce cuprinde aproximativ patru secole, altele sunt copii sau reproduceri după icoane sau tablouri vechi. Cert este că multe au dispărut, fiind sustrase sau degradate de timp.
ICOANE. Rolul sfintelor icoane, ca obiecte cultice, instructive şi educative, este bine cunoscut în tradiţia Bisericii Ortodoxe. Din această cauză, monahii manifestau o preocupare predilectă pentru zugrăvirea sfinţilor sau a scenelor biblice în imagini iconografice. Dintre icoanele apărute în Şcoala de pictură de la Bistriţa, cele mai reprezentative sunt:
1. Icoana lui Iisus Hristos – Pantocratorul. Provenind de la Schitul Peri, icoana este pictată pe lemn şi reprezintă pe Iisus Hristos – Pantocratorul; cu mâna dreaptă binecuvintează, iar cu cea stângă ţine Sfânta Evanghelie deschisă. Ca tipologie, grafie, stil, culoare şi concepţie, icoana este foarte apropiată de pictura interioară a bisericii Bolniţei, fiind creată în aceeaşi şcoală de pictură, potrivit lui Al. Efremov (art. cit., p. 71-72). Ea se păstrează la Muzeul de Artă..
2. Icoana Maicii Domnului – Hodighitria sau îndrumătoarea. Realizată prin anul 1512–1513, icoana este pictată pe lemn şi reprezintă pe Maica Domnului Hodighitria sau Îndrumătoarea, fiind contemporană cu icoana lui Iisus Pantocratorul. Descoperită la Mănăstirea Bistriţa, în Şcoala căreia a fost zugrăvită, cum relatează Vasile Drăguţ (op. cit., p. 45) şi se păstrează la Muzeul de Artă. Ea se aseamănă celei anterioare. Pe maforionul Maicii Domnului se păstrează o inscripţie din care se distinge cu claritate anul „7021”. Ambele icoane păstrează aproape intactă tradiţia icoanelor bizantine din secolul al XIV-lea, ca Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea de la Mănăstirea Govora.
3. Icoana Mântuitorului – Dreptul Judecător. Icoană împărătească pictată pe lemn, reprezintă pe Mântuitorul Dreptul Judecător şi datează din secolul al XVII-lea, potrivit estimării lui Victor Brătulescu (Pisanii de la Bolniţa Mănăstirii Bistriţa, Schitul Dobruşa şi biserica din Chiciura, în „Mitropolia Olteniei” VII (1955), nr. 5-6, p. 337). Iisus Hristos este redat stând pe scaunul de judecată în toată splendoarea, bogat înveşmântat, având coroană pe cap. De o parte şi de alta, în spatele jeţului, în atitudine de rugăciune, se află Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul; marginal, sunt cei 12 Sfinţi Apostoli, în bust. Stilul este un bizantinism îndulcit; fondul a fost aurit, dar azi în mare parte distrus din cauza unei spălături neadecvate, care a distrus complet şapte chipuri de apostoli şi a degradat întregii icoane detaliile cele mai interesante.
4. Icoana Maicii Domnului. Icoană împărătească, pictată pe lemn, reprezintă pe Maica Domnului, aşezată pe un bogat jeţ, cu Pruncul Iisus pe genunchi. Perechea celei anterioare, icoana datează din secolul al XVII-lea. În spatele jeţului, Maica Domnului este vegheată de doi îngeri, iar pe cele două laturi ale icoanei sunt 12 chipuri de prooroci. Conservate mai bine chipurile, aici se poate admira în toată splendoarea arta reprezentativă a bizantinismului din epoca respectivă.
5. Icoana Sfântului Grigorie Decapolitul. Opera unui artist anonim, icoana datează din secolul al XVIII-lea. Are dimensiunile: 80/54 cm şi se păstrează în absida sfântului altar al bisericii Mănăstirii. Pictura executată pe lemn reprezintă pe Sfântul Grigorie Decapolitul; faţa ascetică, barba mică, neagră şi părul scurt, este înveşmântat în odăjdii preoţeşti. Cuviosul este aşezat pe un jeţ ornamentat cu modele sculpturale; cu mâna dreaptă binecuvântează, iar cu cea stângă ţine pe genunchi Sfânta Evanghelie deschisă la textul în limba română: „Sta Iisus la loc şăs şi mulţimea ucenicilor Lui şi mulţime multă de oameni dintru toată Iudeea şi din Ierusalim”.
6. Icoana sfinţilor Trifon şi Panteleimon. Datând de la începutul secolului al XVIII-lea, icoana de dimensiunile: 10/18 cm. a fost pictată pe ambele feţe; una reprezintă pe sfinţii Trifon şi Panteleimon, iar cealaltă pe Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena. Inscripţia icoanei menţionează două nume: „Panteleimon eromonah, Constantin paraclisier”, probabil donatorii ei. Depusă la Muzeul de Artă religioasă, icoana a dispărut.
7. Icoana Sfântului Marelui Mucenic Procopie. Aparţinând tot secolului al XVIII-lea, icoana are dimensiunile: 80,4/50 cm. Din colecţia Muzeului de Artă religioasă, icoana a trecut la Muzeul de Artă (inv. nr. 115), pictată pe lemn, reprezintă pe Sfântul Mare Mucenic Procopie, dezlegând din lanţuri pe tânărul Barbu Craiovescu. Pictată cu negru pe un fond alb-gălbui, icoana are inscripţia: „Banul Barbu”, scrisă cu litere de 1,5 cm.
8. Icoana Sfântului Grigorie Decapolitul. Operă anonimă, icoana a fost ridicată la 21 octombrie 1916 şi dusă la Bucureşti; ea reprezintă în centru pe Sfântul Grigorie Decapolitul întreg, având încă 37 chipuri de sfinţi; ulterior icoana a fost prevăzută „cu 37 ochiuri cu sfinte moaşte”, potrivit Arhivei Mănăstirii Bistriţa (Inventarul din 22 octombrie 1915, f. 1 v). În partea superioară, este scrisă rugăciunea: „Pomeneşte, D(oa)mne, pe robul Tău Preda”, probabil donatorul. Spre finele secolului, egumenul Costandie a ferecat-o în argint, cum adevereşte inscripţia: Aceast(ă) sf(â)ntă icoan(ă) s-au împodobit cu argint de Sfinţia Sa părintele arhimandrit şi egumen s(fintei) Mănăstir(i) Bistriţa, chir Constandie Peloponisiotu, cu cheltuiala Mănăstiri(i), în domnia a doua a preaînălţatului domn Io Alexandru Costandin al U(n)groviahi(ei) şi episcop Râmnicului Preasf(i)nţia Sa chir Nectarie, la leat 1799, iul(ie) 20”.
9. Icoana Maicii Domnului – Eleusa. Icoană împărătească, pictată pe lemn, având fondul auriu, reprezintă pe Maica Domnului aşezată pe un jeţ bogat ornamentat, cu Iisus în braţe. De o parte şi de alta a jeţului, în spate, sunt sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil; o inscripţie grecească: „Iieleusa”, adică „Îndurătoarea” sau „Cea milostivă”. Icoana, de dimensiunile: 79,5/47,5 cm., este opera pictorului Gheorghe din Şcoala de pictură brâncovenească de la Mănăstirea Hurezi, care o semnează, marcând şi anul: „Gheorghe zugra(v). 1740”; se păstrează în tâmpla din biserica Bolniţei.
10. Icoana Mântuitorului – Dreptul Judecător. Perechea celei anterioare, icoana reprezintă pe Iisus Hristos Dreptul Judecător. Pictată pe lemn, având fondul de aur, icoana, de dimensiunile: 80,5/47,5 cm., reprezintă pe Mântuitorul aşezat pe un jeţ ornamentat artistic; în spatele Sale, se află Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul în poziţie de rugăciune. Iisus Hristos, cu dreapta binecuvântează, iar cu stânga ţine pe genunchi Sfânta Evanghelie deschisă, care are textul: „Veniţi blagosloviţii Părintelui Meu de mo(şte)niţ(i) Împărăţia care este gătită voao din începutul lumii; că gol am fost”. Icoana poartă semnătura pictorului: „Gheorghe zugra(v)”, şi credem că datează tot din anul 1740.
11. Icoana Adormirii Maicii Domnului. Icoană împărătească, opera pictorului Ioan din anul 1794, reprezintă pe un fond de aur scena Adormirii Maicii Domnului, având în limba greacă inscripţia: „Adormirea Născătoarei de Dumnezeu”. Maica Domnului este aşezată pe un catafalc bogat împodobit, iar Iisus Hristos, care i-a primit sufletul, îl ţine în braţe; numeroşi apostoli, ierarhi şi îngeri o înconjoară, iar Dumnezeu Tatăl, cu cetele cereşti, asistă pe bolta cerului la trecerea în veşnicie a împărătesei Vieţii. Icoana, de dimensiunile: 82,5/58 cm., se păstrează în biserica mare a Mănăstirii şi are în partea de jos, scris cu roşu, inscripţia: „Aceast(ă) sf(ântă) ico(ană) s-au zugrăvi(t) în igumenia sf(in)ţ(it) părintelui arh(imadrit) chir Nectarie. 1794 de Ioan zugraf”.
12. Icoana Sfântului Ioan Botezătorul. Pictată pe lemn, de acelaşi zugrav Ioan, în anul 1794, este o icoană împărătească, de dimensiunile: 83/58 cm., perechea celei anterioare. Pe un fond auriu, este reprezentat Sfântul Ioan Botezătorul înaripat, considerat, potrivit tradiţiei ortodoxe, conducătorul tagmei îngereşti a călugărilor. Cu mâna stângă, peste braţul căreia se desfăşoară un rotulus cu textul: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor”, ţine un potir cu Pruncul Iisus, iar cu dreapta le arată pe amândouă. În stânga jos, alt potir, în care se află cinstitul său cap şi numele: „Ioan”. Pe chenarul inferior, inscripţia are următorul text: „Această sf(ântă) icoană s-au zugrăvit în igumenia sf(in)ţ(it) părintelui arh(imandrit) chir Nectarie. 1794”. Icoana se păstrează în biserica mare a Mănăstirii.
13. Iconiţe împărăteşti. Datând de la începutul secolului al XIX-lea, iconiţele au fost donate de un monah mănăstirean, cum relatează Pomelnicul: „Chesarie ierodiacon; acesta a dat sfintei Mănăstiri două iconiţe împărăteşti. Leat 1826”
14. Icoana triptic. Interesantă operă de artă, prin concepţia tehnică şi aşezarea ingenioasă a lamelelor pe suprafaţa icoanei; privită din unghiuri diferite, apar câte trei chipuri. Superioară tripticelor clasice, icoana are pe o parte chipul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, al Maicii Domnului şi al Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe cealaltă pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur.
Concepută de fratele Gheorghe zugravul, icoana a fost terminată la 30 octombrie 1833, fiind prima icoană de acest fel precis cunoscută, şi cea mai veche până în prezent. Următoarea inscripţie, autograf al pictorului, arată că: „Această sf(ântă) icoană s-au zugrăvit în zilele Sfinţii Sale părintelui Gavriil arhimandritul. Şi la cheltuiala acestei sf(inte) icoane au fost părtaşi Serafim conomul, Nicanor psaltul, Ivanciu Şfetcovici, Gheorghe Ştefanovinici şi Sandulache logotet. Şi s-au zugrăvit de mine Gheorghe zograf, făcându-mă şi eu părtaş la această sf(ântă) icoană cu lucrul meu. Şi o dăruim sf(i)ntei M(ă)n(ă)stiri Bistriţa spre a noastră veşnică pomenire. La leat 1833, octo(mbrie) 20”.
15. Icoana Sfântului Ioan. Pictată pe lemn, icoana datează din anul 1835 şi este opera fratelui Gheorghe care o donează Schitului Păpuşa.
16. Icoana Sfântului Ierarh Nicolae. Reprezentând pe Sfântul Ierarh Nicolae, icoana este zugrăvită pe lemn de fratele Gheorghe care o donează aceluiaşi Schit. O inscripţie autografă arată că: „Aceste sfinte icoane a Sfântului Nicolae şi a Sfântului Ioan, cea din strana dreaptă, le-am zugrăvit eu, Gheorghe zugraf, cu cheltuiala mea şi le-am dăruit sfintei biserici Păpuşa, unde se prăznuieşte Sfântul Grigorie Decapolitul. Anul 1835, noiembrie 4”.
17. Icoana Sfintei Treimi. Opera aceluiaşi renumit pictor bisericesc, fratele Gheorghe, icoana reprezintă Sfânta Treime; ea a fost donată Mănăstirii în anul 1836, cum se constată din Pomelnic, unde scrie: „Fratele Gheorghe zugrav a dăruit o icoană cu S(fânta) Troiţă la s(fânta) Mănăstire, ca în veci să se pomenească”.
18. Icoană praznicară. Pictată pe lemn, icoana, de dimensiunile: 42/32 cm., are două feţe; pe una, reprezintă scena Schimbarea la Faţă, iar pe alta, înălţarea Sfintei Cruci, datând din anul 1901. O inscripţie adevereşte că: „Aceste sfinte icoane sunt făcute de părintele arhimandrit Ghimnazie Mironescu, superioru(l) Mănăstirii Bistriţa, judeţul Vâlcea. Anul 1901, ian(uarie) 10. Pict(or) Elefterie Lăzărescu”. Icoana se păstrează în absida Sfântului Altar al bisericii Mănăstirii.
19. Icoana Sfântului Marelui Mucenic Procopie. Pictată pe lemn, icoana, de dimensiunile: 79/50,5 cm., înfăţişează pe Sfântul Procopie aşezat pe un jeţ poleit; îmbrăcat în uniformă militară, ţine cu mâna stângă suliţa, iar cu cea dreaptă dezleagă lanţurile cu care este legat Barbu Craiovescu. Tânărul ferecat în lanţuri, îmbrăcat cu haine boiereşti şi coroană de aur pe cap, stă în genunchi şi ridică mâinile către Sfântul eliberator. Pe icoană se păstrează inscripţia: „Aici fiind o icoană veche şi ruinată, eu Procopie G. Florea Basarab, de a mea cheltuială, am făcut această icoană, întocmai cum a fost cea veche, pentru a mea veşnică pomenire”; ea a fost realizată în anul 1908 de pictorul Ilie Dumitrescu şi se păstrează în Sfântul Altar al bisericii Mănăstirii.
20. Icoana Maicii Domnului. Pictată pe lemn de chiparos, icoana, de dimensiunile: 35/26 cm., reprezintă pe Maica Domnului cu Fiul în braţe; o însemnare ulterioară, de pe verso, arată că: „Aceasta sfântă şi dumnezeiască icoană, din lemn de chiparos fiind făcută, a fost pusă în biserica cea mică (Bolniţa) de către părintele (şters numele), superiorul sfintei Mănăstiri Bistriţa, fiind proprietatea Preacuvioşiei Sale. Am scrie eu, ieromonahul Filip Florescu, spre ştiinţă. Astăzi, 19 iulie 1910”. Icoana se păstrează la Proscomidiarul din biserica mare a Mănăstirii.
21. Icoane prăznicare. Aceste icoane, în număr de 17 exemplare, foarte vechi, au fost ridicate în luna iulie 1910 de Spiru Haret, fost ministru al Cultelor, şi Petre Gârboviceanu, administratorul Casei Bisericii şi duse la Muzeul de icoane ale Casei Bisericii.
22. Icoana Schimbării la Faţă. Pictată pe lemn, icoana reprezintă scena Schimbarea la Faţă a Mântuitorului; a fost ridicată din tâmpla de la biserica Bolniţei de Spiru Haret şi dusă la Bucureşti.
23. Icoana Acoperământului Maicii Domnului. Pictată în ulei pe pânză, icoana, de dimensiunile: 190/150, reprezintă scena Acoperământul Maicii Domnului. Comandată de Societatea „Acoperământul Maicii Domnului”, icoana a fost realizată de monahii români din Schitul Prodromul (Grecia), cum atestă inscripţia: „Zugrăvită şi sfinţită în M(ănăsti)rea română Prodromu din sf(ântul) Munte Athos. 1913”. Se păstrează în altarul bisericii mari (Va urma).
