O expoziție de anvergură, de artă plastică, pictură și sculptură, ambient tradițional, s-a deschis zilele trecute, 12 04 24, la Muzeul de istorie, interior și holul central, etaj; sub egida Consiliului Județean, curatori domnii: Claudiu Tulugea-directorul muzeului și Alin Pavelescu – directorul CJCPCT Vâlcea. Este a treia mare expoziție a artistului plastic vâlcean, independent, l-a care am participat noi, Intol Press; prima având loc în 2004 la Magazinul Cozia (Winmarkt), a doua în 2006 la Casa Sindicatelor și a treia, iată, acum (desigur, domnia sa a avut 9 expoziții personale între 1978 și 2024… 46 de ani de activitate artistică, plastică, în cadrul Centrului de Creație vâlcean și 21 ani de activitate expozițională, profesionistă cu adevărat și în care Gabriel Medvedov a practicat acest stil pictural – vopsea alchidică pe bază de diluant – în prima perioadă, 2002 – 2010, pentru ca, mai apoi să treacă la un stil picto sculptural – culoare și relief de cele mai multe ori metalic – cu care entuziasmează privitorii din multe părți ale țării și ale lumii)! Nu sunt mulți astăzi pe mapamond care să stăpânească atât de bine această tehnică, tehnologie, pe care noi o cunoaștem (la acest stil evoluat – cu multă manoperă) abia din anul 1990, luna iunie, când la Grand Palais în Paris, Expoziția mondială de pictură am văzut simezele verticale cu picto sculptură prezentată de japonezi. În nici un caz ce-am văzut atunci, nu se ridică la valoarea lucrărilor lui Medvedov de acum! Mai practică picto sculptura și Alexandru Trifu, la Geneva (avem și noi o lucrare în colecție), un pictor genial!…plecat din țară, undeva, în jurul anului 1980. Lucrările lui Gabriel Medvedov sunt și ele geniale fiindcă au dus tehnica (după succesul alchidelor!) aproape la paroxism, desfășurând-o pe arii îndrăznețe precum și în volume semnificative, însemnate. Noi, adepții ecoartei, aplaudăm acest postmodernism bazat pe tradiție spirituală și însemnat materială, și care valorifică impresionismul sfârșitului de secol XIX, și simbolismul, într-un suprarealism perpetuu (vezi caii care sar din tablou) și care înseamnă viață! Ecoartă este această creație în care natura, speranța, viața! concubină cu omul tehnolog, care se trage din Eva și Adam.
*
În atrium, la etaj, Gabriel Medvedov își etalează pictura creată în trecutul imediat dominat de un expresionism – impresionism – abstract dominant printr-un evantai de culori și mișcarea lor intrinsecă, desigur, simulată și obținută prin combinarea uleiurilor alchidice. Atât de dominantă această manieră de a picta, de a mișca culorile, încât nu de puține ori ai impresia (!) (da impresionism) că ești într-un mediu natural, că vezi chiar un peisaj real, un cer galactic pe care numai mama natură îl poate crea. Gabriel Medvedov își revendică stilul sau maniera ca fiind provenite din stilul și maniera de lucru, tehnologia, americanului Jackson Pollock, anii ’50!…numai că noi îl legăm mai degrabă de pop art-ul unui Andy Warhol (ca impresie generată-senzație-stil nefigurativ-Warhol, care printre altele, o are într-un tablou pe Marilyn Monroe multiplicată de n ori) mai ales și văzând lucrările din sala alăturată a acestui etaj…Deci părăsim alchimia din curtea interioară, care, parcă, ar fi o colecție de reclame, superioară, pentru produsele anorganice de pe celebra fostă platformă chimică vâlceană! O colecție de inventică și inovație în care tehnologia artistului este secretă, așa cum secretă pare să fi fost în anii: ’70, ’75, ’76, ’80 tehnologia apei grele de la Uzina G (tot de pe platformă). Așa că noi i-am zis, astăzi, acestui pictor pop art al anului 2024, datorită tehnologiei sale inovativă și fără comparație în acest areal, Medvedov – G! …Și, ca o sugestie pentru dl inginer fizician Dorel Mihai Constantinescu, autorul superbei cărți „Povestea apei grele la Râmnicu Vâlcea”, Editura Antim Ivireanul, 2023, cel care acum pune bazele Muzeului Virtual al Tehnologiei și Cercetării Științifice la Râmnicu Vâlcea, să introducă în acest muzeu imagini din această expoziție!…căci se practică!
*
Trăim de câțiva ani într-o continuă teroare – a fricii, frică de terorismul internațional-terorismul asiatic-frică de virușii submicronici (pe care șmecherii lumii îi crează în epruvete), frica de bolile canceroase, frica față de schimbările climatice, și, iată, ceea ce nu credeam vreodată, a apărut mai tare ca niciodată frica de războaile hibride și războaiele nucleare. Ca și cum Sodoma și Gomora, Hiroșima și Nagasachi, nu sunt decât niște simpatice povești despre pacea mondială…veșnică! Sala care găzduiește expoziția lui Gabriel Medvedo este mobilată în aceste zile, cu lucrări bi sau tri materiale, picto sculptură, funii-curele, vopseluri alchidice, lut modelat combinat cu tablă de alamă și ea modelată plastic…Cai, peste cai, steaguri cu cap de lup, platoșe, săbii, și topoare, lănci…Un adevărat arsenal al luptei între popoare, care se vrea o istorie milenară a păcii păstrate prin războaie!! o adevărată tragedie a războiului care a decimat împreună oameni și cai…Cai care sar din tablouri, dar și cai care se iubesc ca oamenii, fac dragoste iepe și armăsari. Nenorocite de războaie în care au murit oameni timp de cinci mii de ani, dar în nici un caz tot atâția cîți au pierit în cele două războaie mondiale și la Hiroșima și la Nagasachi. Tablouri impresionante care sunt ca un strigăt contemporan pentru pace și împotriva războaielor incredibile, de astăzi, din Europa! și din Orientul Milociu…Expoziția lui Gabriel Medvedov este o chemare la pacea lumii, la o politică a dezvoltării în care omenirea, este cazul, trebuie să se trezească, să facă, cum cerea un mare învățat…doi pași înapoi și unul înainte!…da, să oprească timpul în loc.
*
Culorile de pe paleta pictorilor (pe care Cella Delavrancea îi considera cei mai avansați intelectual (desigur, pictura lor): Constantin Iliescu, Emil Ștefănescu, Romulus Popescu, zeci de alți artiști plastici vâlceni!…Uzina G, Medvedov G., pictor, mai mult decât atât și având culorile proprii ascunse sau etalate, simbolice, pentru culorile naturale!…De ce ne gândim la apa grea!? Ba nu, ne gândim la vopseluri și alama generalizată, lumească, râmniceană, metaloplastiată de oameni mărunți și cu talent mare. Foarte mare!… și care nu au dispărut! și, iată, care, din nou ca în anii ’70 – la Palatul Culturii (ce oraș inteligent am avut!), acum, încearcă să oprească, iarăși, timpul, întorcându-se la tradiții, întorcându-se prin aceste fapte care aduc elogiu naturii și muncii. Care aduc elogii trecutului nostru imediat de până la anul 1969 și pe care alții nu caută altceva decît să-l uite…Cum să uiți centrul vechi și Bărăția catolică pe care cineva mai mult decât prost le-a demolat și acum se laudă!…lăsându-ne nouă moștenire în centrul orașului o gură, ca de babă sau de moș, știrbă, o groapă…un blestem! Cu niște blocuri cu înfățișare mizeră, ca de un sat mai răsărit. Noroc că au rămas, însă, oamenii! Oameni ca Gabriel Medvedov, minunați oameni sosiți aici, veniți din minunatul paradis al orientului apropiat de pe Nistru și Prut pentru a depune ode colorate pe acest Olt, care și el, ca Râmnicul de altă dată, nu mai există! Sau mai corect, nu mai curge ca altădată…Recent am văzut, auzit, pescăruși țipând pe gardul vechii Episcopii, Arhiepiscopia de astăzi!… surprinși fiind, de aceste păsări care pot fi periculoase, fiindcă am revăzut filmul „Păsările” lui Alfred Hitchcock și care poate deveni realitate. Doamne ce Olt am avut, ce Olt, ce baltă acum, ce bălți! …Oameni și cai, mai mulți cai decât oameni, cai care sar dintre rame să ne trezească puțin! Cai și iar cai pe orice suport, grafică sau metaloplastie, ca o joacă de copil, ca o joacă de-a lui Don Quijote de la Mancha!…război devenit o reverie într-o sală imensă de la Muzeul de Istorie al Vâlcii și care astfel a devenit poezie despre teribila forță din cal și de sub a omului platoșă! Despre arsenalul tradițional de acum o mie de ani…Despre lumina și întunericul sublime! precum în eterna și sublima săptămână mare a Genezei, când Dumnezeu a creat lumina din întuneric și s-a odihnit în a șaptea zi a ei! …În sala ca o galerie suspendată din curtea interioară acoperită, Medvedov G. încearcă, a încercat și în urmă cu 20 de ani, să ne convingă că acum în secolul XXI și mileniul III, abstractul s-a îmbrăcat într-o haină extrem de logică, ca spirit și formă plastică, și, ca și Brâncuși, moșul său și-al nostru de altădată a gândit și a realizat modernitatea în această lume a gestului minimal (gestual) îmbibat cu nesuferitul modernism devenit aproape clasic în precedentul secol XX!…un abstract muncit și simbolic și nu dearte de mitul lui Sisif…Medvedov G., nici vorbă de Medvedov de la Uzina G!, mai degrabă îngerul Gabriel cel din vremea lui Daniel și pe care îl vedem mereu ca pe un înger al războiului, care apără calul și omul, armura, arcul și săgeata, întocmai ca un prinț – înger – al amorului! Și, acum în mileniul trei, ca un înger rătăcitor, distins cavaler al artelor.
*
Vernisajul expoziției de pictură a lui Gabriel Medvedov a fost gazdă ideală pentru tinerii instrumentiști de la Liceul de Muzică și Arte Plastice Victor Giuleanu din Râmnicu Vâlcea avându-i ca profesori corepetitori pe Anastasia Belinskaya și Corina Aghenie: Rebeca Bădoi și Ștefan Enache (vioară) – cls a II-a (Bartolomeo Campognol – Duet 2 viori op. 20, Mihai Niculescu-Concertino partea I și Oscar Rieding – Concertino/ partea a III-a/op. 35), Brianna Răducu (vioară) – cls a V-a, Elis Gheorghe și Sebastian Croitoru (vioară) și Călin Nechita (pian) cls a X-a, care au interpretat: G.F.Händel-Sonata pentru 2 viori și pian op. 2 nr 7, și W. A. Mozart – Rondo; și Niccolo Paganini – „Campanella”. Cunoscuta Campanella a fost interpretată de Elis Gheorghe (pe care îl puteți urmări pe Video Arhiva de la Cultura Ars Mundi on line)…Bravo lor!
Urmăriți pe Video Arhiva de pe Cultura Ars Mundi secvențele video:
Gabriel Medvedov și postmodernismul vâlcean
Elis Gheorghe – „La Campanella” de Paganini
Gabriel Medvedov expune pictură la Muzeul de Istorie Vâlcea.
