Cărți lansate la Arhiepiscopia Râmnicu Vâlcea, vineri 31 mai 2024, două volume, Editura Academiei Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu, Sibiu, 2023…în prezența dlui General Mircea Vladu; o carte apărută avându-l ca referend științific pe prof. univ. dr. Sorin Pânzariu, care semnează și Prefața, coautor fiind Cosmin Piele.
Permiteți-ne ca înaintea analizei, prezentării acestor cărți să facem o mică incursiune în evenimentul la care am asistat în cursul dimineții, astăzi 07 iulie 2024 la Biserica cu hramul Acoperământul Maicii Domnului și Sfinții români din Râmnicu Vâlcea unde a avut loc prețuirea peste an a sfinților români, care are loc la două săptămâni după Pogorârea Sfântului Duh, o slujbă la care Liga Femeilor Creștin Ortodoxe l-a invitat să țină un cuvânt de prețuire pe tânărul scriitor, poet și istoric, Ionuț Țene de la Cluj Napoca; iată, un tânăr care conduce și Biroul de Învățământ, Cultură, Culte și Sport din cadrul Primăriei din municipiul de pe Someșul Mic. La eveniment, după cuvenita liturghie, s-a perorat, părinte paroh și invitat, extrem de civilizat împotriva celor care au ucis sute de civili, mari personalități ale culturii române în „pușcăriile comuniste”…Barbari, tirani politici ai anilor ’45 – ’47. Crime ordinare, fără precedent, așa cum striga răspicat, aproape în versuri, Ionuț Țene!…teribilul copil, urmaș, al scriitorului Al Florin Țene!… „Crime împotriva lui Iisus Christos, acum, în postbelicul imediat, după 2000 de ani! Crime împotriva lui Dumnezeu, crime mai mult decât crime împotriva oamenilor nepătați moral și cu credință în suflet…”
*
Episodul de mai sus se referă la Sfinții români, foștii deținuți politici, mari oameni de cultură și știință, preoți, care s-au opus instalării comunismului stalinist în Regatul României. Însă, și mai trist, iată, că, după ce și-au apărat țara, și-au respectat poporul, și-au respectat jurământul militar privind apărarea țării, elita armatei române a fost decimată, omorâtă, cum ne demonstrează cei doi autori, Generalul Mircea Vladu și Cosmin Piele în aceleași pușcării ca ale foștilor deținuți politici fără nici o șansă de a beneficia de o minimă apărare. Faimoasa Armată Română care după Primul Război Mondial, la cererea câștigătorilor acestui război, înfingea opinca românească pe turla parlamentului maghiar de la Budapesta aducând ordinea pe continentul european. Noii criminali, cei care au vrut să-l răzbune pe Béla Kun, aliați cu cei sovietici-staliniști-în câțiva ani, după 1945 i-au exterminat pe generalii Armatei Române care au strălucit pe frontul de răsărit din al Doilea Război Mondial…toți acuzați de crime de război, toți criminali de război! Ce vremuri, ce perioadă!? (O perioadă fără venituri/ Și de ascuns prin tufișuri! pentru evacuații din martie 1944 din Basarabia și Bucovina de nord…) Trebuie să comentăm de la început situația creată în România în anul 1944, după ce armata sovietică a ocupat Transnistria și se pregătea să ocupe Basarabia. Mareșalul a ordonat evacuarea în martie ’44 pentru a-i salva pe românii basarabeni. Nu se gândea că peste câteva luni armata roșie va defila ca învingătoare în capitala României. Imediat după 23 august, o zi de rușine pentru români, ostașii români care erau pe front au fost făcuți prizonieri și trimiși la muncă în minele din Dombas. Oameni nevinovați, unii militari în termen trimiși să-și apere țara pe teritoriul țării lor. Socrul meu a scăpat din acest prizonierat fiindcă știa să repare pantofi…Leca Morariu, în luna mai, iunie 1944, îi înjura pe americani că bombardează Bucureștiul, și alte teritorii românești înclinând războiul în favoarea sovieticilor…și nota în jurnalul său 1944 – 1949 (Leca era fostul decan al Univeristății din Cernăuți, evacuat la Râmnic) că România duce un război sfânt împotriva sovieticilor…Iar Ștefan Dumitrescu, scriitorul vâlcean din Tulcea, a scris în anul 2000 piesa de teatru Caragiale se pupă cu Stalin în care arată cum armata roșie a cucerit aceste țări satelit din estul Europei prin intermediul cozilor de topor…Așa este, România nu trebuia să mai aibă nici un ofițer de grad superior, în viață! Vă dați seama la ce rușine a fost pusă țara noastră, încăt să-și decapiteze elita militară, și armata, cu mâna ei și nu cu mâna celor care au hotărât asta? Românii au greșit în august 1944, și mai apoi au greșit în 1989, în ambele cazuri datorită pluralismului politic înșelător, fals, moștenit de la guvernatorul roman care și-a spălat mâinile după ce Caiafa și ai săi au cerut moartea lui Iisus…Amestecul politicului în treburile justiției au făcut posibile aceste atrocități. Altă cauză asupra criminalității nu există. Uciderea generalilor, aplicarea torturilor, armatei României care au condus operațiunile pe frontul de răsărit, și a foștilor deținuți politici, este cea mai odioasă crimă pusă în sarcina justiției românești, în sarcina unui popor amețit de politicieni, capabil de atâta dispreț, și care a dat atâția judecători și organe de represiune (miliție, securitate și…uniuni de creație! entități înființate la noi în 1949, în același timp). Mai aflăm din lectura prefeței că „mai mult de 100 de generali români au fost arestați, judecați, condamnați la pedepse capitale sau la mai mulți ani de temniță grea…acestora li s-au înscenat procese bazate pe probe falsificate și au fost aruncați în odioasele temnițe comuniste, unde cei mai mulți dintre ei au fost exterminați la sugestia ocupantului sovietic, din cauza regimului execrabil de detenție la care au fost supuși…Nu numai generalii au fost victimile noului regim pus la putere cu tancurile sovietice, ci și militarii din toate categoriile, care nu au acceptat politizarea (subl. noastră) armatei…”
Cartea generalului Vlad (dânsul ne-a dat autograful, și îi mulțumim) se compune din două volume, primul (5 capitole) prezintă personalitățile, generali și oameni politici, dispărute în crunta teroare a primilor ani postbelici. O adevărată gâtuire a statului român…generalii și coloneii: Constantin Sănătescu, Dumitru Dămăceanu, Gheorghe Mihail, Aurel Aldea, Mihail Racoviță, Constantin Vasiliu-Rășcanu, Iosif Teodorescu, Constantin Anton, Traian Udriski… Aceștia au participat la evenimentul de la 23 august, când armata a fost decapitată din interior, prin arestarea Mareșalului Ion Antonescu și mai apoi uciderea sa! Iată suntem la a câta generație și încă supărăm elita lumii, dacă vorbim de bine pe Mareșal…permanent și în derizoriu asociat cu fascismul italian și german. Să mă scuze păzitorii de perle ale gurii, dacă am să spun, ca unul născut după 1950, educat pănă în 1960 și cu bacalaureat luat în 1970; pionier și utecist și liber ca pasărea cerului să fi făcut tot ce mi-am dorit!, că toată elita românească din interbelic și mai apoi răspândită în lume (noroc cu domniile lor-în veșnicie) s-a format în spiritul legionarismului și socialist-comunismului, umbrind tot ce era mai bun în lume în secolul XX! …Isaia, proroocul din sec. VII ( î. e. n.) a stabilit aceste lucruri…Pământul va fi dominat de comunismul religios. …Tot în această grupă a celor decapitați în urma evenimentelor din 23 august sunt menționați diplomații și oamenii politici: Ioan Mocsony-Stârcea, Grigore Niculescu-Buzești, Camil Demetrescu, Victor Rădulescu-Pogoneanu, Iuliu Maniu, Constantin I. C. Brătianu, Ion Mihalache, Lucrețiu Pătrășcanu, Emil Bodnăraș, Constantin Titel Petrescu, Constantin Pârvulescu, Ioan Hudiță, Mihail Romniceanu, Ștefan Voitec, Corneliu Coposu, Barbu Știrbei și alții… În volumul 2, spune în continuare Sorin Pânzariu, nescris la data când a scris prefața, „se vor prezenta aspecte vizând exterminarea altor generali români, în cadrul altor penitenciare comuniste de tristă amintire: Capul Midia, Făgăraș, Râmnicu Sărat, Pitești, Botoșani, Galați, Gherla, Târgu Ocna, Ocnele Mari și Dej.”
Cititorul trebuie să cunoască faptele de vitejie ale ostașilor români în lupta lor comună cu ostașii germani, pe frontul de răsărit, dar și pe cele pentru care tragem ponoase și în ziua de azi legate de holocaust. Cartea le prezintă pe toate și cu bune și cu rele atunci când descrie fiecare personaj în parte. Noi nu subliniem cititorilor decât cazul Generalului corpului de armată Iosif Iacobici, din volumul 1, cap. 2.7, din al cărui raport (Raportul lui Iacobici către Cabinetul Militar din 23 octombrie 1941, citat în lucrarea „Holocaustul în România”) reiese, la pagina 73, „execuția imediată a 10.000 de evrei arestați în prealabil”. Cartea celor doi autori, Mircea Vladu și Cosmin Piele, „Cine uită, nu merită…”, o carte de colecție, una care lămurește multe dintre problemele care au frământat românul după august 1944… Imaginile de mai jos sunt realizate de Intol Press și sunt luate de la ședința de lansare a cărții Generalului Mircea Vladu desfășurată la Palatul Culturii Arhiepiscopal în prezența Preotului consilier Constantin Olariu.
*
Stimați cititori, dacă vreți să înțelegeți și mai bine ce au însemnat pentru români aceste „pușcării comuniste” căutați și citiți cărțile scriitorului Vasile Gavrilescu – colosalele sale cărți – și veți înțelege mai bine ce s-a petrecut în România în postbelicul românesc… Împreună cu Nușa Gavrilescu acesta se află înmormântat la biserica Parohiei Urșani a părintelui dr. Constantin Mănescu…
