Luni 18 noiembrie 2013, ora 19.00
Sala „Lahovari”, Râmnicu Vâlcea.
Orchestra simfonică a Filarmonicii.
Dirijor: Florin Totan.
Solişti:
Marin Cazacu – violoncel,
Iulia Adriana Cazacu – vioară,
Ştefan Cazacu – violoncel.
În program:
A. Vivaldi – Concert pentru vioara, două violoncele şi orchestră în Do major, RV 561.
G.Fr. Haendel – Concert pentru două violoncele şi orchestră în Do major.
David Popper – Rapsodia ungară.
Pablo de Sarasate – Melodii lăutareşti pentru vioară şi orchestră, op. 20.
P.I. Ceaikovski – Pezzo capriccioso pentru violoncel şi orchestră, op. 62.
Atipic concert, supranumit “Muzia în familie”, autori-cei de la Filarmonica vâlceană care l-au organizat, programând doi violoncelişti, Marin Cazacu şi Ştefan Cazacu, şi o violonistă, Iulia Adriana Cazacu!…cei trei alcătuind, iată, o celebră familie muzicală, din care, pe scenă, a lipsit încă un membru, Constanţa Cazacu, pentru ca să fie patru. Constanţa Cazacu, flautistă, nimeni alta, decât soţia celebrului violoncelist… Cu un asemenea anunţ a început actul dirijoral, Florin Totan care şi-a invitat pe scenă colaboratorii, odată toţi trei, fiindcă prima lucrare avea să fie, Concertul pentru vioara, două violoncele şi orchestră în Do major, RV 561, de Antonio Vivaldi.
“Doamnelor şi domnilor, în uma colaborării cu dumneavoastră de mai multă vreme şi ţinând cont de sugestiile dumneavoastră de a nu mai tot interpreta Haydn, Mozart şi Beethoven, iată, suntem în faţa unui eveniment inedit, acela de a închina un concert celei mai cunoscute familii de muzicieni a prezentului, familia Cazacu!…Fac o declaraţie de dragoste, aici, în faţa dumneavoastră: de ce îl iubim atât de mult pe Marin Cazacu? Odată, pentru calităţile muzicale deosebite care l-au impus pe scenele muzicale din România! apoi pentru calităţile lui umane absolut deosebite; pentru omul frumos şi desăvârşit moral cu o smerenie şi modestie, cum, eu, nu am mai întâlnit la cineva în viaţă, decât poate în cărţile călugărilor pe care îi citesc cu atâta plăcere…În seara aceasta pe care am numit-o De la maeştri la discipoli, maestrul este Marin Cazacu, iar discipolii sunt copiii maestrului…Iulia şi Ştefan Cazacu!”
Se interpretează concertul de Vivaldi pentru vioară, două violoncele şi orchestră avându-i ca instrumentişti pe cei trei din familia Cazacu, orchestra Filarmonicii condusă de Meda Stanciu şi dirijată de Florin Totan, completând colectivul de interpreţi, mai mult, asigurându-i lui Vivaldi o răstălmăcire de toată frumuseţea, privind actul artistic, spiritual, în acelaşi timp sensibil şi plin de viaţă.
PS: « Şi pentru ca totul să fie împlinit în această seară, trebuie să vă mai spun, că, în sală se află al patrulea membru al familiei Cazacu, Constanţa Cazacu, flautistă la Orchestra Radio. Cu altă ocazie o s-o avem pe scenă
Vă inviităm în continuare să ascultaţi Concertul pentru două violoncele şi orchestră în Do Major de Haendel, care are trei părţi! » (râsete în sală, bravo Florin Totan n.n).
Tată şi fiu, Marin şi Ştefan-Cazacu, au concertat admirabil în acest concert de Haendel, orchestra şi Florin Totan străduindu-se, şi reuşind, să fie la înălţimea celor doi. Chiar cel mic, junior, stăduindu-se şi reuşind să fie la înălţimea seniorului, ceea ce nu este puţin lucru. Partea a doua, Andante, din strălucitul concert de Haendel, a captivat sala prin sonoritatea celor două violoncele, dialogând între ele, lăsându-şi unul celuilalt partea cuvenită-de solist, de violoncel unu, de violoncel doi şi invers. Un sunet provocat de un studiu îndelung elaborat, cu intrări alternative precise, cum spunea şi Florin Totan în discursul său, cele două arcuşuri-ceea ce contează într-un duet, iată făcând dovada unei depline smerenii…
Dacă aţi fi fost în sală şi aţi fi urmărit a treia lucrare din concert, merită să-i repetăm numele, « Rapsodia ungară » de David Popper, cu siguranţă v-aţi fi îndrăgostit de acest mare compozitor ungur şi de violoncel, un muzician din secolul trecut, care a dat naştere unor asemenea ritmuri şi tonalităţi. Desigur, mai ales pentru cei care nu au ascultat acest opus muzical, l-am programat noi pe Cultura Ars Mundi, arhiva video, un fragment din interpretarea formidabilă executată de acest mare artist al violoncelului, Marin Cazacu, şi care are un instrument care aduce cu vocea unui bărbat aflat în maturitatea deplină a vieţii… Acest fragment ne arată virtuozitatea maestrului, nu degeaba aşteptat cu atâta nrăbdare pe toate scenele ţării (cum spunea şi Florin Totan), adăugăm noi, un culegător de lauri pe multe din scenele mari ale lumii. Indiscutabil, noi, aici la Râmnicu Vâlcea, iată, prin această Filarmonică, prin invitaţii ei, putem să ne bucurăm de muzică, mai mult decât alţii din această lume! şi, atenţie, pe bani puţini…
Prezenţă agreabilă, aşa cum pare a fi întreaga familie de muzicieni, Cazacu, tânăra violonistă Iulia Adriana Cazacu a dat curs, tălmăcit, « Melodiilor lăutareşti » pentru vioară şi orchestră, op. 20, de Pablo de Sarasate, un fragment din această lucrare, introducându-l, şi noi, în Arhiva video a Culturii Ars Mundi. Un instrument care ne pare a fi unul deosebit, stăpânit de violonist cu multă siguranţă şi precizie! statură impozantă, publicul vâlcean, îndrăgind imediat tânăra interpretă.
În ultimul episod al concertului de la Filarmonica vâlceană, Ştefan Cazacu trebuia să-şi arate şi el măiestria, iată, de această dată în absenţa părintelui său, interpretând ca un adevărat maestru acest opus de Ceaikovski, dificil, şi cu multă strălucire, « Pezzo capriccioso » pentru violoncel şi orchestră, op. 62. Priviţi şi ascultaţi pe Cultura Ars Mundi, faceţi comparaţie între tată şi fiu, şi veţi constata că, amândoi, sunt adevăraţi maeştri !…
Generoşi cu publicul care a aplaudat la scenă deschisă întregul concert, Marin Cazacu şi Ştefan Cazacu au acordat două bisuri, ambele celebre: partea a lll-a Prestissimo din sonata pentru 2 violoncele de Jean Baptiste Barriere şi « Zborul cărăbuşului » de Rimski Korsakov…
