Pe profesorul grafician Gheorghe Pârcălăboiu nu am avut posibilitatea să-l întâlnesc la vernisajul expoziției sale de grafică, de anul acesta, la Galeria de artă contemporană a Muzeului Național Brukenthal din Sibiu. Nu am putut participa la vernisajul acelei expoziții, prilejuită de donația de artă a artistului făcută muzeului. I-am văzut însă, ulterior, lucrările expuse în Galerie.
Mi-am dorit să aflu mai multe despre omul și artistul plastic Gheorghe Pârcălăboiu.
Cu sprijinul Directorului Muzeului Brukenthal Sibiu, Alexandru Constantin Chituță, am obținut albumul „Autobiografie. Gheorghe Pârcălăboiu” conținând reproducerile lucrărilor sale expuse în Galerie.
Sunt lucrări reprezentând ilustraţii ale operelor lui Mihai Eminescu şi ale lui Marin Sorescu, sunt lucrări din ciclurile Egumenica, Timpul, Nonviolenţa, Evanghelice, Jocuri de copii, Vedute, ş.a. Lucrări executate, în mare parte, în tehnică mixtă grafica fiind realizată, după cum afirma maestrul, în peniță topografică care „ …îți dădea timp să gândești ce faci. În timp ce înmuiai în sticluța cu tuș, aveai timp să gândești viitoarea mișcare”. L-am contactat telefonic pe maestru și pentru început, mi-a oferit câteva detalii prin telefon. A avut amabilitatea să-mi trimită apoi câteva materiale în format electronic, care m-au ajutat să-i creionez, în linii mari, profilul artistic…
-Sunteți născut în anul 1944 în Brad, în județul Hunedoara… Ați absolvit Facultatea de Arte Plastice din Cluj, în 1967. Dacă am reținut bine, ați fost profesor în Sibiu, după absolvirea facultății…
-Nu, nu am fost în Sibiu de la bun început! Am fost numit profesor la Gura Râului în anul 1967, prin repartiție guvernamentală…
-Mi-aș dori să vă cunosc personal, să stăm puțin de vorbă, dacă se poate…
-Nu-mi place să vorbesc despre mine! Nu-mi place să se scrie lucruri personale despre mine, legate de mine… Dacă doriți, pot să vă trimit un articol, care a apărut în Tribuna. Un articol al prof. dr. Adrian Popescu. Poate vă ajută să vă lămuriți o parte din întrebările dumneavoastră… Albumul expozițional la care ați făcut referire, nu cuprinde altceva decât un interviu de-al meu cu directorul Muzeului Brukenthal, Alexandru Constantin Chituță, care s-a întins pe vreo două ceasuri de discuții și reproduceri ale lucrărilor pe care le-am donat muzeului, în tranșa a doua. Chiar ieri a mai fost donată muzeului o altă lucrare! Doamna redactor șef de la Hermannstaedter Zeitung, căreia îi dădusem o lucrare mai mică, prin anul 2011, s-a întâlnit cu Cristina Mihu, curatorul expoziției mele și i-a lăsat lucrarea asta pentru a intra în patrimoniul Muzeului Brukenthal. Am avut donate muzeului, în total, 81 de lucrări. Cu aceasta din urmă, donată ieri, sunt 82! Lucrările care sunt expuse acum la Galeria de artă contemporană a Muzeului Brukenthal, au fost alese de ei. Nu am participat cu nimic la organizarea acestei expoziții! În ziua vernisajului, am văzut pentru prima dată expoziția la ora 11! Ei au făcut totul! Au ales exponatele, le-au panotat, au pregătit protocolul…
Despre mine, ce pot să vă spun? Orele de desen din şcoală, activităţile Cercului de arte plastice şi design din Palatul Copiilor şi taberele de creaţie organizate în Făget, Cisnădioara, Sibiel, Sâmbăta de Sus, Biertan, au fost bun prilej de descoperire și exersare a aptitudinilor artistice, de creaţie, de modelare a gândirii și imaginației artistice a elevilor şi tinerilor cursanți. Activitatea mea artistică s-a exprimat şi se exprimă în mai multe direcții: grafică publicitară, grafică conjucturală, grafică de carte, grafică de şevalet… Tehnicile de lucru, de bază, folosite de mine sunt tuşul și peniţa… Am lucrat și linogravură, xilogravură, colaj, pictură în tempera şi ulei…
Vorbind despre tehnicile de lucru, vreau să vă spun că m-am întâlnit zilele trecute, la expoziție, cu un vechi prieten: cu Ștefan Ort. Este un artist foarte bun! Este gravor în acid… El făcea, printre altele, afișele pentru Festivalul de Jazz de la Sibiu. Eu nu am făcut gravură în acid. Nici nu-mi place tehnica asta de lucru și nici nu am avut o presă bună, ca el. El a avut presa lui Hans Hermann!
Nu am prea ieșit din țară, dar cu toate astea, lucrările mele se găsesc peste tot, în lume! Am avut o expoziție în Zimbabwe, dar vă închipuiți că eu nu am fost plecat acolo! A fost ceva legat de omagierea lui Eminescu… De „Zilele Culturii Naționale”. Ambasadorul de acolo, care era sibian, și-a adus aminte că eu am făcut o serie de ilustrații lucrărilor lui Eminescu… Și uite așa, am ajuns să am o expoziție și în Zimbabwe!
-Remarc că sunteți un om foarte modest!
-Nu știu dacă este așa… Am aproape 80 de ani, pe care îi împlinesc peste două luni… Așa că, îmi văd de treburi!
– Vă doresc mulți ani, cu sănătate! Cum și când ați ajuns în Sibiu?
-Tatăl meu a murit în Sibiu. A murit când eu aveam 11 ani. A fost îngropat aici, în Sibiu. Am rămas atașat, cu sufletul, de Sibiu! La repartiție, pentru că nu am putut prinde Sibiul care era oraș închis, mi-am început activitatea la Gura Râului. Acolo mi-am cunoscut și soția, care a venit în Gura Râului, la vreo trei ani după mine. Ne-am cunoscut acolo, ne-am căsătorit în Rășinari. Asadar, de la Gura Râului, am trecut prin Orlat, prin Rășinari și de acolo m-or adus sibienii în Sibiu, în interesul învățământului, prin 1980. Așa am ajuns în Sibiu! Am lucrat la Casa Pionierilor, care a devenit Palatul Pionierilor, apoi Clubul Copiilor.
Parcurgând articolul prof. dr. Adrian Popescu[1] am reținut de acolo câteva date cu caracter biografic ale artistului :
„Autorul retrospectivei artistice, profesorul grafician Gheorghe Pârcălăboiu ce onorează cu prezenţa şi cu participarea Uniunea Artiştilor Plastici din România, filiala Sibiu, s-a născut la 6 mai 1944 în Brad, judeţul Hunedoara. A absolvit Liceul “Avram Iancu” din Brad, în 1962, Facultatea de Arte Plastice din Cluj, în 1967. A fost profesor de desen în şcolile din Gura Râului, Orlat, Răşinari, în prezent este profesor de desen-design la Palatul Copiilor din Sibiu.
Artistul a elaborat o serie de lucrări teoretice precum: “Designul la copiii mici”, în 1985, “Cursuri practice de perfecţionare a învăţământului primar în domeniul activităţilor artistico-plastice”, 2000. Calitățile de profesor, de mentor, i-au fost apreciate acordându-i-se titlul de “Profesor Emerit”, în 1985, diploma “Gheorghe Lazăr” clasa I, iar în semn de recunoaștere a valorii umane şi artistice, oficialii oraşului Brad i-au conferit, anul acesta, titlul şi diploma “Cetăţean de Onoare al municpiului Brad.
Activitatea expozițională bogată, începută în 1964 şi continuată de-a lungul a mai bine de patru decenii, l-au adus pe graficianul sibian în atenţia criticilor de artă, publicului avizat şi publicului neavizat dar sensibil şi receptiv la fenomenul creaţiei plastice. CV-ul Domniei Sale consemnează participarea la 18 expoziţii personale în ţară şi în străinătate, la toate saloanele judeţene de grafică şi artă decorativă, la expoziţii”.
Am avut, recent, un schimb de opinii cu Cristina Mihu, curatorul expoziției la care am făcut referire.
-Ce ați putea să ne spuneți legat de colaborarea dintre Muzeul Brukenthal și artistul Gheorghe Pârcălăboiu?
„Îi suntem recunoscători domnului Pârcălăboiu pentru numărul mare de lucrări donate, pentru că noi nu avem un buget pentru achiziții și aceasta este, deocamdată, una dintre posibilitățile prin care putem să ne mărim patrimoniul. Pe de altă parte, la noi, lucrările dumnealui vor fi păstrate în condiții optime… Ele vor rămâne aici peste generații și vor fi puse în valoare, în timp, în cadrul altor expoziții deschise de muzeu. Ele vor constitui o bază de studiu accesibilă oricui. Vă dați seama, pentru că multe dintre aceste lucrări sunt de dimensiuni mari, ar fi dificil să le păstrezi într-o casă și ar fi dificil și pentru cercetători să le studieze! În felul în care am procedat noi, tablourile dumnealui sunt publicate în catalogul expoziției și oricine dorește, poate să aibă acces facil la ele.
Un lucru notabil, consider eu, este faptul că lucrările donate muzeului au fost foarte bine aranjate în paspartout-uri, chiar de dumnealui! Este un om foarte organizat! Este minuțios și în defender, în partea de protejare a lucrărilor, și în pregătirea acestora…
-Eu unul, ca neavizat, atunci când vorbim de arta domniei sale, sunt impresionat să constat că fiecare dintre tablourile expuse acum spune, de fapt, o poveste… Fiind vorba, uneori, de lucrări suprarealiste consider că este o calitate a artistului ca pornind de la o idee, să o dezvolte treptat, treptat, finalizând-o într-un mod sugestiv, totuși…
-Da, lucrările dumnealui au foarte multe detalii ascunse, care merită să fie căutate… La expozițiile la care sunt prezentă, particip mai mult pe partea de organizare… De obicei, nu sunt curator. La expoziția domnului profesor Pârcălăboiu am participat în calitate de curator din respect și recunoștință pentru gestul făcut de dumnealui… Rolul curatorului unei expoziții este acela de a alege tematica expozițională, alegerea lucrărilor care vor fi expuse și conceptul expozițional. De obicei, muzeografii se ocupă de curatoriatul unei expoziții…
-Dumneavoastră, cum l-ați cunoscut pe domnul profesor Pârcălăboiu?
-Mi-a fost profesor la Palatul copiilor, în clasele I-IV. Apoi, am absolvit Liceul de Artă din Sibiu. Ne-am revăzut la muzeu, ajutându-l la o expoziție. Lucrez la Muzeul Brukenthal din anul 2014.”
După cum mi-a relatat profesorul grafician Gheorghe Pârcălăboiu, acesta a donat opere de grafică Mitropoliei Ardealului, Spitalului de Psihiatrie “Gheorghe Preda” din Sibiu, Primăriei, Protopopiatului ortodox şi Colegiului Naţional “Avram Iancu” din Brad. Dacă ne referim și la cele 82 de lucrări de artă donate Muzeului Brukenthal din Sibiu în cele două tranșe la care a făcut referire Cristina Mihu, curatorul expoziției, ne putem face o idee asupra numărului impresionant de lucrări realizate de-a lungul anilor de către profesorul grafician Gheorghe Pârcălăboiu.
[1] https://www.tribuna.ro/stiri/cultura/consemnari-din-matca-unui-vulcanic-grafician-maestrul-gheorghe-parcalaboiu-va-invita-la-vernisajul-expozitiei-sale-174081.
