ION ST.FURTUNĂ
( 1860-1973)
Literatura de specialitate îl semnalează ca medic veterinar provizoriu, şef al judeţului Vâlcea, în anii 1886-1887.
Profesiunea medicală veterinară din România a avut, încă din perioada sa de afirmare, reprezentanţi remarcabili ale căror nume erau cunoscute peste graniţele ţării (Ion Şt.Furtună, Paul Riegler, Alexandru Locusteanu, Ion Athanasiu, Alexandru Ciucă, Gheorghe Marinescu şi mulţi alţii).Unul dintre aceştia este fără teama de a greşi, dr. Ioan Şt. Furtună, citat printre primii medici veterinar din lume, care, împreună cu Alexandru Locusteanu, a prezentat la cel de al-VI-lea Congres Internaţional de medicină veterinară ţinut la Berna în luna septembrie 1895, lucrări de o excepţională valoare teoretică şi practică.
Dr. Ion Şt.Furtună s-a născut la data de 29 octombrie 1860, la Bucureşti, unde a urmat cursurile primare şi liceale, fiu al economistului, sociologului şi revoluţionarului Ştefan Furtună.
În anul 1877, a început cursurile Şcoli de Agricultură de la Herestrău, dar fiind atras mai mult de biologia animală,după un an a trecut la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară.pe care o frecventeză în anii 1877-1883, astfel că la data de 16 octombrie, obţine, “Diploma de medic veterinar”. În calitate de medic veterinar în perioada octombrie 1883, până în martie 1884, a participat cu success la combaterea epizootiei de pestă bovină,de la Râmnicu Sărat.
În perioada aprilie-noiembrie 1885,cu gradul de sublocotenent şi-a satisfăcut stagiul militar.
La 1 ianuarie1886,a fost numit Medic veterinar provizoriu al Judeţului Vâlcea, şi de aici, în aceiaş calitate, în judeţul Putna, unde, în urma concursului susţinut, în ianuarie 1888, când a obţinut gradul de medic veterinar definitiv..
În perioada cât a deţinut funcţia de medic veterinar provizoriu la judeţul Vâlcea, în funcţia de prefect era C.N.Herescu. Este demn de menţionat sprijinul acordat de dr.Furtună prefectului şi judeţului, mai ales că în acea perioadă se desfăşura modernizarea infrastructurii oraşului Rm. Vâlcea, construirea podului de fier peste râul Olăneşti(1886) a Splaiului judeţean,a Şcolii de băieţi, a Palatului de Justiţie, clădirea poştei şi altele.Renaşterea urbanistică de la sfârşitul secolului al XIX-lea,a dat oraşului o nouă înfăţişare,exuberantă şi personalizată aşa cum puţine localităţi o aveau la acea dată.Un document de arhivă din anul 1886, stipulează că începuturile teoretice a activităţii de producerea a vaccinurilor a fost la Rm.Vâlcea.
Capacitatea profesională în următorii cinci ani a fost de notorietate, deşi avea numai 33 de ani, astfel că la 1 mai 1893 a fost numit Şef al Serviciului veterinar din Ministerul de Interne, stabilindu-se în Bucureşti.
În anul şcolar 1894-1895 a deţinut ca professor suplinitor catedra de patologie şi clinică medicală de la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară.
După primul război mondial, în anul 1919, Serviciul Veterinar trece de la Ministerul de Interne, la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, alcătuind, împreună cu serviciile zootehnice, Direcţia Generală, doctorul Furtună fiind numit Director General.
În anul 1925, la vârsta de 65 ani, i s-a acordat titlul de Doctor în medicină veterinară, pentru teza “Laptelui”, ocazie cu care Ion Şt.Furtună, aşa cum spunea acad. Pierre Nicolle, directorul Institutului Pasteur din Paris, a intrat definitiv în panoplia personalităţilor sanitare veterinare internaţionale.
DUMITRU DINOVICI
(1878-1931)
Două decenii de activitate sanitară veterinară la Circumscripţia Nr.II, Drăgăşani, judeţul Vâlcea.
Viitorul medic veterinar, Dumitru Dinovici, absolvent al Şcolii Superioare de Medicină Veterinară de la Torino-Itaia, promoţia 1903, s-a născut la 12 iunie1878 în comuna Giurgiţa, judeţul Dolj, localitate din Câmpia Română, fiul lui Floarea şi Ilie Dinovici. Urmează cursurile şcolii primare în comuna natală şi liceul la Craiova, remarcându-se la învăţătură şi în disciplină. În vara anului 1897 este admis la cursurile de zi ale anului întâi, 1897-1898, la Şcoala Superioară de Medicină din Bucureşti. Începând cu anul 1898, Dumitru Dinovici a fost trimis de Statul Român ca bursier la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară Torino-Italia.
La data de 15 iulie 1903, tânărul român Dumitru Dinovici, absolvă Şcoala Superioară de Medicină Veterinară de la Torino, instituţie care îi eliberează ”Proclamaţia de Doctor în medicina veterinară în Zooiatria, Diploma di Laurea”, iar la 1 octombrie 1903, este angajat în Bucureşti, ca medic veterinar la serviciul de control al laptelui, unde activează timp de 10 ani.
Nivelul de salarizare ”de căpătuială” îl determină să părăsească viaţa citadină şi zgomotoasă a capitalei şi să se transfere la cerere la Circumscripţia nr. II Drăgăşani. În acea perioadă judeţul Vâlcea avea 165 de commune, iar activitatea sanitară veterinară a judeţului era asigurată de doi medici veterinari în prima decadă a secolului al XX-lea.
VIRGILIU GEORGE PURCHEREA
(1916—2000 )
S-a născut la data 26 octombrie1916 în Bucureşti. Datorită preocupărilor profesionale ale părinţilor, a făcut studiile primare în comuna Burdujani din judeţul Ialomiţa, cele liceale la Liceul ”Ştefan cel Mare”din Cernăuţi în perioada 1928-1936 şi Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti în anii 1937—1943. În articolul omagial ”Dr, Virgijiu Purcherea-la vârsta de 91 ani “ în anul 2007, publicat în Jurnalul Medical Veterinar nr. 81/2007, prof. dr. Ion C.Didă, scria: ”Fiecare dintre noi avem în memorie primii ani din exercitare a profesiunii, când alături de dascălii noştrii din facultate şi primii dascăli din activitatea practică, avem exemplu de condiută colegii mai mari. Pentru mine, domnul dr.Virgiliu G. Purcherea reprezintă unul dintre dascălii, care m-au primit după termunarea facultăţii, cu alese sentimente de prietenie colegială”.
După terminarea facultăţii, în anul 1943, a fost concentrat până în anul 1945. La sfârşitul războiului avea gradul militar de sublocotenent şi decorat cu “Coroana României (la români-cunună oferită comandanţilor învingători), pentru fapta de eroism de a salva de la încercuire şi prizonerat Regimentul 3 Dorobanţi. Reântors în ţară, tulburat nervos, slăbit fizic pentru o lungă perioadă de timp, într-un moment de sărăcie, când cei mari (Franţa, SUA, Anglia şi URSS) au stabilit că ţara noastră a ieşit din acest război pustiutor,”învinsă” primul lucru la care sa gândit a fost acela de a se încadra în muncă, pentru a-şi câştiga existenţa şi pentru a sprijini prin profesie ţăranii, crescătorii de animale, îndoliaţi, săraci şi datornici prin armistiţiul încheiat cu ruşii. Astfel în anul 1945 a fost numit de Ministerul Agriculturii, medic veterinar la Circumscripţia Sanitară Veterinară Bălceşti din judeţul Vâlcea. Din 1946, a fost transferat la C.S.V. Slobozia Mândra din judeţul Teleorman.
ION TRANDAFIR
( 1925 – )
S-a născut la data de 14 martie 1925, în Comuna Ciulniţa, judeţul Ialomiţa într-o familie de muncitori, tatăl, fiind lucrător-acar la CFR. în gara Ciulniţa, unde a crescut în sânul familiei până la vârsta de doi ani,1927, când familia a plecat în Bucureşti, uzinele Griviţa.
A urmat cursurile şcolii primare, liceale şi universitare… În luna iulie 1944 este încorporat pentru efectuarea stagiului militar pentru o peroadă de patru luni. În anul 1949 absolvă Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti, unde a avut ca profesori o pleiadă de mari personalităţi ştiinţifice, membri ai Academiei Române dintre care enumerăm: Alexandru Ciucă, Vasile Gheţie, Gheorghe Udriski, Octavian Vlăduţiu, Gh.K Constantinescu, Paul Riegler, Gh. Dinulescu, Francisc Popescu şi mulţi alţii care au dus faima învăţământului veterinar peste graniţele României. După terminarea cursurilor universitare a efectuat un stagiu de practică la Iernut în judeţul Mureş, după care, începând cu luna noiembrie 1949 a fost numit oficial în judeţul Vâlcea, mai întâi ca medic veterinar la Circumscripţia Sanitară Veterinară Costeşti, din Plasa Horezu, după care, în martie 1950, pe baza rezultatelor obţinute a fost numit ca medic veterinar şef la plasa Lădeşti, acelaş judeţ, unde a lucrat timp de trei ani până în anul 1953. Dorinţa de apropiere de Bucureşti îl determină să solicite transferul în judeţul Argeş, fiind încadrat la Circumscripţia Sanitară Veterinară Stefăneşti, unde lucrează timp de un an. La începutul anului 1954 a fost solicitat la Bucureşti, la MinisterulAgriculturii şi Silviculturii, în funcţia de medic veterinar, acolo unde şi-a început consacrarea ca unul din cei mai prolifici coordonatori în activitatea sanitară veteriară la nivel naţional, astfel că în decursul activităţii de peste 35 de ani, a fost alături de mari personalităţi agronomice şi veterinare care au condus Ministerul Agiculturii.
Vasile GREVUŢU
10.06.2012
