Problema ţiganilor este mai veche. Vine de pe la începuturile anilor ’90 când frâiele ţării a intrat pe mâna “cozilor de topor” aservite puterilor oculte răsăritene cu sprijinul nemijlocit al KGB-ului… Vârful de lance al acestor structuri malefice, a fost şi încă îşi mai face pe deplin simţită puterea, după unele “guri rele” – unul de aceeaşi specie şi coloratură, care prin diabolica politică promovată, a fost cea de malaxarea specilor umane trăitoare pe pământ românesc, tocmai cu scopul de pierdere a identităţii acestora, prin aceea de schimbare a denumirii de ţigan în room! …de ce cu doi de “r”? Pentru a nu se face confuzie – zic ei, cu aceea băutură tare, marinărească, numită rom, pe care o beau şi românii tocmai de a scăpa odată şi-odată de ea!
Personal, nu am nimic cu acestă etnie. Dimpotrivă, chiar o stimez, nu chiar în totalitatea, ci doar acea parte care face cinste tagmei şi sunt mândri că s-au născut ţigani. Sunt sigur că cei la care fac referire, la recentul terminat recensământ al populaţiei, nu s-au declarat nici români şi nici rromi, ci pur şi simplu, ţigani. Unul dintre aceştia, mai zilele trecute, aflându-mă în vizită la “Târgul Meşterilor Populari”, mi-a adus un argument zdrobitor în favoarea etniei lor, citez: “Domnule dragă! Nu ştiu ce oţi fi dumneavoastră… io aş mai vinde cazanul ăsta din aramă dacă aş zice că nu-s ţigan? Dacă aş zice că sânt rrom sau rumân, nu mi l-ar lua nimeni! …Nouă ne este fală cu meşteşugul nostru moştenit din vechime…”.
Am cunoscut, prin natura “plimbărilor” mele prin spaţiul românesc şi nu numai, ca reporter al revistei “România Turistică”, mai mulţi meşteri de etnie ţigănească, care scot din mâinile lor adevărate opere de artă, pe care şi le expun spre vânzare la târgurile de profil, câştigând bani buni pentru ei şi existenţa famililor lor.
Nu cred că din rândurile acestora sunt cei care au invadat Europa! Aceia sunt foştii conlocuitori ai noştri, care, în vremurile când graniţele nu le permiteau migrarea, fiind certaţi cu munca, erau clienţii fideli ai puşcăriilor comuniste. Regimul acela dictatorial nu permitea nemunca! Atunci, în acele vremuri, apropae că nu le sesizai prezenţa! După aderarea României la UE, cetăţenii acesteia şi-au câştigat libertatea de a se mişca în voie, fiecare unde a crezut că se poate descurca mai bine. Grav este faptul că, pe lângă cetăţenii cinstiţi şi harnici au migrat şi “gunoaiele” societăţii româneşti, care, acolo unde au ajuns, fac numai rele celor care le sunt gazde şi le-au acordat o parte din spaţiul lor vital. Pe noi, româníi de aici, din ţară, nu ne deranjează cu nimic plecarea lor, dar ne deranjează faptul că propagandiştii analfabeţi-necunoscători de cultură europeană, voit, îi confundă cu romaníi care-şi văd de treabă, promovând pe canale media antiromânismul!? Românul adevărat, fiind harnic şi devotat muncii lui, acolo unde-l pui să lucreze ceva îşi face treaba în credinţă şi cu multă pricepere. Nu-l interesează despre ce zic uni şi alţii despre el… Unii coeuropeni de-ai noştri, acolo la ei acasă dau vina pe români că le ia munca lor! Nimic mai fals! Dacă doreau să facă acea muncă, pentru care romaní sunt învinuiţi, o făceau ei… Dar, se pare că, acela care clamează – considerându-se superior celui venit din afara ţării lui, ori din nepricepere, ori din comoditate, ori simţindu-se că se înjoseşte a practica acel lucru, nu-l va face niciodată, chiar dacă … Este o zicală mai veche, care sună cam aşa: “niciodată să nu spui niciodată!”. Roata istoriei se învârte pe toate obezile şi spiţele ei… Nimeni nu poate şti şi prevedea ce ne oferă viitorul. Lumea este un organism viu, în continuă mişcare şi prefacere, a se vedea ce se întâmplă cu lumea acum!
Pentru cei mai tineri şi nu numai, este bine de ştiut că, migraţia popoarelor nu s-a ostoit niciodată! Întorcându-ne cu câţiva ani în urmă – circa o sută de ani, România era invadată de cetăţeni europeni veniţi din peninsula italică în căutare de lucru! Aceştia, cunoscând bine meşteşugul construcţiilor de drumuri şi poduri, exploatarea lemnului ş.a. şi-au găsit repede de lucru. România, între cele două războaie mondiale, ca nivel de dezvoltare, stătea la masă cu marile puteri occidentale; dacă vreţi – făcea preţul grâului în întreaga Europă! Orice naţiune are urcuşurile şi coborâşurile ei. Nimeni nu poate prevedea ce va fi mâine! România, ca poziţie geografică este aşezată la poarta Europei. Ea, de-alungul existenţe sale, a ţinut piept năvălitorilor fiind câinele de pază al Mamei Europe… În timp ce vecinii noştrii dinspre vest acumulau şi se dezvoltau, noi ne luptam cu cotropitorii.
După cel de-al Doilea Război Mundial în loc să stăm la masă cu învingătorii – fiind a patra naţiune ca număr de oameni implicaţi în conflagraţie şi pierderi de vieţi omeneşti, marile puteri ne-au aruncat în spatele cortinei de fier, întorcându-ne cu peste 50 de ani în ce priveşte dezvoltarea faţă de ţările occidentale!!!
Sunt multe regrete şi multe ofuri, dar le lăsăm pentru altădată.
