Ne aflăm în luna august 2024, vineri, 09, în sala centrală a Muzeului de Artă din casa Simian, unde are loc o lansare de carte, eveniment: „România în flăcări. Reportaje germane despre România din Primul Război Mondial. Traducător Sublocot. Prof. C.C. Popian, prizonier în lagărul Bresen, 1917.” Editura „Cuget Românesc”, Bârda, 2023. O ediție îngrijită, prefață, note și adaosuri din Arhivele Vaticanului de Pr. Dr. Ioan Cătălin Dragu, Roma. Iată ce scrie acesta, Cătălin Dragu-Popian, în „Introducere”: „Prezint aceste traduceri realizate de marele Artist și Maestru C.C. Popian, pe când, ca ofițer prizonier în cinci lagăre din Germania, și-a ocupat timpul care trecea dureros, organizând teatru cu prizonierii, sau pictând, scriind versuri și mai ales traducând din germană și franceză în română și invers, texte teatrale, poezii și cântece. Acestea erau prezentate pe scenele improvizate sau chiar pe ale teatrelor germane, puse la dispoziție de conducerea lagărelor. Printre aceste traduceri, găsim și cărțile abia apărute ale ziariștilor care colindaseră fronturile, mai ales cel românesc și aduceau știrile teribile pentru români, pe care le vom citi în aceste texte.” Aceste traduceri se referă la cartea ofițerului Rosner, tradusă și publicată în timpul ocupației germane în timpul prizonieratului „Maestrului” (acesta neștiind de traducere) și cartea maiorului Endres care „pare inedită în limba română”. În recenzia noastră noi o să insistăm pe traducerea cărții lui Endres, cu care de fapt începe volumul lui Cătălin Dragu Popian pe care îl considerăm o bijuterie de scriere istorică, chiar beletristică luând în calcul stilul și limbajul foarte ușor, mai ales acum în aceste vremuri de cumpănă a societății românești în care, de exemplu, se face o lege unică a pensiilor și de 20 de ani ea, calculul ei (socotind recalcularea ei din 2005), nu se mai termină, românii plutind în ceață chiar și în acest moment…În timpul prezentării autorului coordonator, acesta avertiza despre carte „că este scrisă prin ochiul german”, adică părtinitor pentru armata germană care a purtat un război clasic împotriva României, drept pentru apărarea imperiului propriu, și destul de critic referitor la puterile Antantei: Angliei, Franței și Rusiei…Cum spuneam și altădată, acum patrusprezece ani, când am citit „Memoriile…” volumele I, II, III și IV, în principal – al doilea volum scris de C.C. Popian (prin intermediul aceluiași Cătălin Dragu Popian), din aceste cărți netrebuind decît să rămânem cu o idee privind gradul de civilizație european de la începutul secolului tocmai scurs…Să comparăm condițiile de detenție dintr-un lagăr german despre care au scris și C.C. Popian în primul Război Mondial, și Traian Cantemir – doctorandul lui Leca Morariu la Universitatea din Cernăuți – pentru Al Doilea Război Mondial, și condițiile de detenție din gulagul siberian despre care au scris începând de la Dostoievski încoace mai toți scriitorii democrați ruși și sovietici…
Înaintea acestui volum „România în flăcări…” C. C. Popian a dat curs postmortem volumelor sale, patru la număr: „Memorii. Constantin C. Popian. O viață de om” – vol I (1882-1913), vol II (1913-1944), vol. III (1944-1965), vol. IV (1966-1969, 2009) despre care în luna iulie 2010 am publicat și noi o recenzie din care dăm un fragment: « Memoriile lui C.C. Popian, „O viaţă de om”, vol 1, 2 şi 3, împarte perioada de activitate a „Maestrului”(atribut dat în lucrare „autorului” de cel care a îngrijit ediţiile, aproape 2000 de pagini; nepot, Linu-Dragu Cătălin Popian) în trei perioade: 1882-1912, 1913-1944, 1945-1969 care urmăresc, fiecare, cronologic, şi asta este foarte bine, simultan: elevul, tatăl, profesorul, actorul, regizorul, scriitorul, cetăţeanul, în mediile în care acţionează, şi scanarea lor: odată, în planuri diferite ca surse de informaţii-Maestrul, Nicolae Popian, Dragoş Popian, Tity şi Linu Dragu Cătălin (însemnări-memorii), dar şi alţii (scrisori); şi, a doua oară, „scanare tridimensională” în timp şi în adâncimea spaţiului european…(aspecte din criza românească pe orizontală şi, în adîncime, în Ţara Sovietelor – câţi franci face rubla, câte grade sub minus sunt în Serbia (minus23), comparativ cu Spitzberg (minus 5), în Austria, adică ce mai: „o lume pe dos”.
Dacă în I-ul volum tratează copilăria şi anii de Şcoală Normală din Bucureşti (a „Societăţii pentru învăţătura poporului român de la Sf. Ecaterina”) unde mai vârstnicii pedagogi şi preoţi-celebri ai timpului, Vartolomeu Stănescu şi Eliodor Constantinescu nu uitau seara să adaste la Grădina „Bela Vista” şi să mai strecoare 1,5 lei bacşij Madamei Drăgana, căntăreaţă cosmopolită (după modelul căreia, mai târziu, la Bistriţa, la poarta mănăstirii, a înfiinţat grădina „Paradis”- „ptui drace” a exclamat îmbufnat Vartolomeu Stănescu când a descoperit-o, episcop fiind, deja, dar admiţând-o în peisaj după ce Popian i-a amintit de clipele trăite la „Bela Vista”), perioadă tratată aproape ca roman, cu largi veleităţi scriitoriceşti; volumul II, 1913-1944, cuprinde pagini de reală expresie artistică şi documentară (!), apărând aici aproape întreaga creaţie originală de teatru şi poezie, de spectacole-actorie, dar, interesul cititorului fiind captat la maxim mai ales în paginile închinate Primului Război Mondial, perioadei de detenţie în lagărele din Germania… Extraordinare pagini în care societatea umană, europeană, în tot complexul ei este redată lucid, cu argumente simple, practice, care atestă potenţialul tehnic social militar artistic al unei naţii capabilă, pe cale armată, peste câţiva ani, să cucerească lumea…Istoria a demonstrat, că a cucerit-o!…că de fapt a câştigat războiul, iată, acum! Considerăm „Memoriile” lui C.C.Popian una dintre cele mai reuşite apariţii editoriale, din ultimii ani, şi nu ar fi lipsit de interes să apară şi altele, pe domenii, desprinse din aceste memorii… (Iulie, 2010) » („O viață de om. Constantin C. Popian și viața artistică vâlceană” – „Interferența Artelor. Critice. Literatura” – Ed. Intol Press, Râmnicu Vâlcea, 2011)
*
Ședința de lansare a volumului – traducere din germană semnată de C.C. Popian – a fost deschisă de nepotul acestuia, Bogdan Popian de la CJCPCT Vâlcea în prezența Pr. Dr. Cătălin Dragu Popian, Pr. Alexandru Stănculescu-Bârda, Gheorghe Deaconu – moderator și scriitorul Ioan St Lazăr. În cuvântul său, Cătălin Dragu, Padre, cum i s-a adresat moderatorul întâlnirii de la lansare, i-a mulțumit editorului Alexandru Stănculescu-Bârda, atât pentru realizarea volumului cât și pentru frumoasele cuvinte pe care Părintele Preot și editor i le-a adresat amintindu-i de tinerețea sa de la seminar, unde era considerat cel mai bun elev, cu cunoștințe și în câteva limbi străine…A mai precizat, Padre cu recunoștință în fața cunoscutului editor că această admirație, încă de atunci, a fost și este reciprocă… Spune Cătălin Dragu în cuvântul său că această carte trebuie privită, citită, prin ochi germani, fiind scrisă în urma traducerilor din limba germană de C. C. Popian, în timp ce sălășuia în lagărul cu prizonieri de război din Germania, care, încă mai era un imperiu…și în care vestitul Maestru Popian, vâlcean la maturitate, a tradus din cei doi autori: Franz Carl Endres și Carl Rosner. Aici, nepotul bunicului C.C. Popian după mamă, Preot român în Italia, Linus Cătălin Dragu amintește de ochiul comunist, prin care astăzi întreaga realitate națională și internațională este privită și analizată. Geografia, istoria, muzica, arta, folclorul, Biserica…totul nu este privit decât cu același ochi comunist, prezent acum și înainte de 1989! mai mult, în Franța și Italia, chiar mai rău! În 05 septembrie 1975 el, Cătălin Dragu și prietenul său Pr. George Picu au ajuns la Roma și de-atunci până în prezent ei nu au fost văzuți decât prin ochii comuniști ai Italiei. Desigur, între timp ochiului comunist i s-a adăugat alt ochi, chiar mai dur, ochiul Wiesel, știm noi, holocaustul!…fără nici o aluzie la poporul evreu pe care vorbitorul l-a elogiat și pe seama căruia s-a scris Cartea Cărților veche și nouă și care a întemeiat creștinismul. Dar, adevărul trebuie spus: Ochiul Wiesel analizează, hotărăște și dictează și stă, mai adaugă vorbitorul, alături de ochiul comunist…Cât a trăit în România, și mai apoi în Italia, Cătălin Dragu nu a văzut nimic prin ochiul comunist, dar, spune mai în glumă mai în serios, că un lucru a observat și care a devenit certitudine: cum se întâmpla ceva bine și frumos și nu convenea doctrinei comuniste era imediat atribuit legionarilor… A povestit chiar Ioan St Lazăr că la înmormântarea lui C.C.Popian a fost acuzat că a îngăduit o organizare a înhumării de tip legionar! …Vedeți!? a continuat, exclamând Cătălin Dragu!…înmormântarea legionară a lui C.C. Popian! Asta era problema ochiului comunist! Totul să fie curat și să nu miroase a legionarism! …Și noi în dese rânduri am observat, aici la Râmnic, că toți se fereau și se feresc de cuvintele rege și legionar! De unde am tras concluzia că pentru cele două regimuri din România, postbelic și post Revoluția din Decembrie 1989, cuvintele de moarte erau regele și legionarii și, că acum, după anul 2000, lucrurile nu s-au schimbat de loc în capul celor care conduc la toate nivelurile, partidul politic fiind mai prezent în realitate, decât în timpul lui George Lesnea, mai nou el fiind adulat aproape pe întreaga planetă, și nu numai în Franța și Italia și Uniunea Europeană (lăsați așa scris, că este bine). A continuat Cătălin Dragu: înmormântare legionară a lui Popian! Nu că Popian a fost ajutor de primar, ci conceptul de legionarism, de partizan al lucrului făcut bine și frumos, asta îi rodea pe ei, antilegionarii; păi cum să-i faci lui Popian o înmormântare adevărată, invers de cum este ea concepută de greii zilei, cu un episcop minunat și 20 de preoți la Biserica Toți sfinții, apoi cu un cortegiu foarte lung de la biserică la Cimitirul Sf Ion, cu muzică militară care intona Marșul Funebru de Chopin… Dar mai aruncă o vorbă de duh (!) nepotul Maestrului, Preot Dr. în Italia, da, de duh rău, iată, în timprile astea mai apare un ochi, al treilea, ochiul democrato mason (mai degrabă ochiul masono democratic) impus aici și în tot Occidentul. „Acum totul este făcut harcea parcea, nu mai există nimic”. Ochiul românesc, național și patriotic, nu mai are loc căci cele trei au ocupat tot locul; și cel care gândește altfel de cum recomandă cele trei, imediat este categorisit extremist, nazist, fascist… Urmăriți pe Video Arhiva de alături, de pe acest www.culturaarsmundi.ro discursul lui Linus Catalin Dragu intitulat PR. DR. IOAN CĂTĂLIN DRAGU ȘI-A LANSAT CARTEA „ROMÂNIA ÎN FLĂCĂRI…”
